Acţiunea în anulare reglementată de Legea insolvenţei are un domeniu de aplicare limitat la constituirile sau transferurile de drepturi patrimoniale către terţi realizate de debitor prin acte şi operaţiuni neobişnuite sau care depăşesc limitele normale ale activităţii sale.
Deşi vânzarea-cumpărarea ia naştere şi produce efecte din momentul realizării acordului de voinţă al părţilor asupra lucrului şi preţului, chiar dacă lucrul nu s-a predat şi preţul nu s-a plătit, este posibilă, totuşi, încheierea unui contract în baza căruia părţile să-şi asume doar obligaţia de a perfecta în viitor un contract de vânzare-cumpărare, fără ca prin acea convenţie să se transmită şi dreptul de proprietate.
Promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare este un antecontract, ambele părţi putând cere încheierea convenţiei de vânzare. Ea nu are caracter translativ de proprietate, ci dă naştere numai obligaţiei de a se transmite proprietatea bunului în viitor.
Secţia comercială, Decizia nr. 909 din 21 octombrie 2008
Prin sentința comercială nr. 1363/08.07.2008 pronunțată în dosarul nr. 760/108/2008, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Arad a admis acțiunea formulată de reclamanta SC S. SA Arad, prin lichidatorul judiciar A. IPURL Arad și a constatat nulitatea convenției încheiate la data de 17.04.2007 între SC P. SRL, în calitate de creditor gajist, SC S. SA, în calitate de debitor vânzător și A.S.C., în calitate de cumpărător, privind vânzarea a 130.770 acțiuni deținute de SC S. SA la SC I. SA Arad către A.S.C. la prețul de 415.500 lei, dispunând și repunerea părților în situația anterioară, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din contract rezultă că acțiunile care au făcut obiectul actului contestat aveau o valoare nominală de 10 lei/acțiune și au fost înstrăinate pentru suma de 415.500 lei, deși valoarea acestora era de 1.307.700 lei. Pentru debitoare convenția a fost semnată de administratorul T.F., însă ultimul administrator statutar al acestei societăți a fost M.V.E., al cărui mandat, început la 20.12.2004, a expirat la 28.10.2006. Având în vedere că scopul mediat al creditorului gajist a fost acela de a încasa creanța pe care o avea față de debitoare înainte de deschiderea procedurii insolvenței acesteia, că SC P. SRL nu a adus la cunoștință despre existența sentinței civile nr. 512/09.05.2005 a Tribunalului Arad, rămasă irevocabilă, prin care s-a pronunțat nulitatea absolută a contractului de garanție reală mobiliară încheiat între societatea debitoare și această pârâtă, raportat la art. 966 C.civ., art. 80 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. c) din Legea insolvenței, judecătorul sindic a apreciat că cererea lichidatorului este întemeiată.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul A.S.C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Prin decizia civilă nr. 909/21.10.2008, Curtea de Apel Timișoara a admis recursul pârâtului și a modificat în tot sentința comercială nr. 1363/08.07.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 760/108/2008 în contradictoriu cu debitoarea intimată SC S. SA Arad, reprezentată prin lichidator judiciar A. IPURL Arad, în sensul că a respins acțiunea reclamantei debitoare, prin lichidator.
în considerente s-a reținut că în conformitate cu art. 79 din Legea nr. 85/2006, administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Potrivit art. 80 din același act normativ, practicianul poate introduce la judecătorul sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin următoarele acte: (…) d) acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar putea să o obțină în caz de faliment al debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer (…). Următoarele operațiuni, încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu persoanele aflate în raporturi juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea, să fie anulate și prestațiile recuperate, dacă sunt în dauna creditorilor: (…) c) cu un acționar deținând cel puțin 20% din acțiunile debitorului ori, după caz, din drepturile de vot în adunarea generală a acționarilor, atunci când debitorul este respectiva societate pe acțiuni (…).
Din prevederile art. 79 rezultă fără echivoc că, pe de o parte, titularul acțiunii în anularea actelor frauduloase încheiate de către debitor în dauna creditorilor este administratorul judiciar sau lichidatorul, după caz, iar pe de altă parte, că anularea vizează actele frauduloase.
Ca atare, caracteristicile acțiunii în anulare reglementată de art. 79 din Legea insolvenței sunt următoarele: a) acțiunea are caracter facultativ, dat fiind faptul că practicianul nu are obligația promovării unei asemenea cereri; b) acțiunea este limitată în timp, ea putând fi introdusă în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut de art. 20 alin. (1) lit. b), dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii, sub sancțiunea decăderii; c) acțiunea în anulare este o acțiune specială ce implică preexistența insolvenței debitorului ca parte în actul juridic contestat, cererea fiind scutită de la plata taxelor judiciare; d) acțiunea în anulare are un domeniu de aplicare limitat la constituirile sau transferurile de drepturi patrimoniale către terți realizate de debitor prin acte și operațiuni neobișnuite sau care depășesc limitele normale ale activității sale, administratorul judiciar sau lichidatorul putând solicita și restituirea de către terți a bunurilor transmise ori a contravalorii acestora, dacă restituirea în natură nu mai este posibilă, precum și a valorii altor prestații executate în baza actelor, constituirilor sau a transferurilor anulate.
Printre condițiile de admisibilitate a acțiunii revocatorii speciale se pot menționa următoarele: a) actul juridic a cărui anulare se solicită trebuie să fie un act fraudulos, cerință care impune ca prin actul contestat debitorul să fi urmărit fraudarea intereselor creditorilor înscriși la masa credală; ca atare, pentru ca acțiunea să poată fi promovată este necesar, așadar, ca debitorul să urmărească sau să conștientizeze măcar că actul săvârșit va conduce, total sau parțial, la destabilizarea activității sale, patrimoniul său putând ajunge într-o stare de insuficiență de fonduri bănești disponibile; b) actul juridic încheiat să aibă ca efect prejudicierea creditorilor; c) actul a cărui revocare se cere să fi fost încheiat în perioada suspectă, respectiv în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii colective, perioadă în care unii debitori, simțind apropierea stării de încetare de plăți, încearcă să diminueze efectele negative pentru sine ale insolvenței, externalizând fraudulos sau prin mijloace ruinătoare activele de care dispun, își diminuează pasivul în dauna unora dintre creditori, efectuează plăți fără contraprestație, constituie unele garanții pentru creanțe neprioritare etc.
Convenția din 17.04.2007, față de care lichidatorul debitoarei a solicitat judecătorului sindic constatarea nulității, reprezintă, cum în mod corect a subliniat și recurentul, o veritabilă promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare.
Deși vânzarea-cumpărarea ia naștere și produce efecte din momentul învoielii, al acordului de voință al părților asupra lucrului și prețului, chiar dacă lucrul nu s-a predat și prețul nu s-a plătit, este posibilă, totuși, încheierea unui contract în baza căruia părțile să-și asume doar obligația de a perfecta în viitor un contract de vânzare-cumpărare, fără ca prin acea convenție să se transmită și dreptul de proprietate, acest contract, care poartă denumirea de promisiune de vânzare-cumpărare, fiind de două feluri: unilaterală, respectiv bilaterală.
Promisiunea bilaterală (sinalagmatică) de vânzare-cumpărare este acel contract prin care una din părți (promitent) se obligă că va vinde, iar cealaltă parte (beneficiar) se obligă că va cumpăra un anumit bun la un preț determinat, contract care va fi perfectat în viitor. Promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare este un antecontract, ambele părți putând cere încheierea convenției de vânzare. Ea nu are caracter translativ de proprietate, ci dă naștere numai obligației de a se transmite proprietatea bunului în viitor. Pentru încheierea valabilă a acestui contract nu se cer formalități speciale, fiind suficient simplul acord de voință al părților, chiar dacă pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare legea prevede o anumită formă.
Dacă promitentul-vânzător nu-și respectă obligația stabilită, beneficiarul-cumpărător nu poate cere predarea bunului, întrucât nu a devenit proprietar. Nerespectarea din culpă a obligației de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare dă dreptul celeilalte părți de a solicita rezoluțiunea promisiunii de vânzare-cumpărare (art. 1020 C.civ.) și, eventual, despăgubiri pentru prejudiciul cauzat (daune-interese) în baza art. 1075 din același cod. Nu poate fi exclusă nici posibilitatea ca, dacă lucrul se mai găsește în patrimoniul vânzătorului și nu există alte impedimente legale, instanța sesizată să oblige promitentul, sub sancțiunea de daune cominatorii, la încheierea contractului și să pronunțe, în baza art. 1073-1077 C.civ., o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, această hotărâre urmând să aibă caracter constitutiv de drepturi la data rămânerii definitive și irevocabile.
Față de cele arătate mai sus, dat fiind faptul că prin convenția contestată părțile contractante s-au obligat doar, ca în termen de maxim 5 zile de la semnarea actului, debitoarea SC S. SA Arad să-și înstrăineze dreptul de proprietate asupra unui număr de 130.770 acțiuni cu o valoare nominală de 10 lei fiecare, însumând 1.307.700 lei, deținute la SC I.P. SA Arad, către pârâtul recurent A.Ș.C. în schimbul sumei de 415.500 lei, transferul dreptului de proprietate având loc în temeiul contractului de cesiune de acțiuni încheiat la 20.04.2007, Curtea constată că în mod greșit judecătorul sindic a dispus anularea antecontractului, în privința acestuia nefiind îndeplinite condițiile impuse de legiuitor pentru a se putea pronunța nulitatea actului pretins fraudulos. Tocmai de aceea nu are nici o relevanță juridică în cauză împrejurarea că prin decizia civilă nr. 325/R/07.04.2008 pronunțată în dosarul nr. 2349/108/2007 Curtea de Apel Timișoara ar fi constatat, printre altele, și nelegalitatea și caracterul lezionar al transferului de acțiuni.
în ceea ce privește criticile lichidatorului privitoare la nerespectarea condiției cauzei actului juridic de a fi licită și morală, condiții pretinse de art. 966 și art. 968 C.civ., ceea ce ar duce la nulitatea absolută a convenției, precum și la lipsa mandatului semnatarului actului din partea societății debitoare, în persoana numitului T.F., considerând că în speță ar fi fost încălcate prevederile art. 1432, coroborat cu art. 45 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, instanța reține că aceste motive nici într-un caz nu pot viza o acțiune întemeiată pe art. 79 și art. 80 din Legea insolvenței, care, fără putință de tăgadă, este de competența exclusivă a judecătorului sindic raportat la art. 11 lit. h) din lege, ele putând fi, eventual, valorificate în fața instanței comerciale competente printr-o acțiune separată.
(Judecător Csaba Bela Nasz)
