La apelul nominal făcut în şedinţa publică, a răspuns pentru recurenta S.C. MAXIMTUR SRL GALAŢI, Mezey Andrei, lipsă fiind intimaţii DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE GALAŢI şi OFICIUL NAŢIONAL AL REGISTRULUI COMERŢULUI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Reprezentantul recurentei declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentei învederează instanţei că la data înfiinţării societăţii 11.06.2003, referenţii juridici din cadrul Oficiul Registrului Comerţului au omis să bifeze şi pct. 3 al Capitolului II – Alte impozite şi ca urmare a acestei omisiuni, societatea în loc să aibă statutul fiscal al unei microîntreprinderi, a căpătat statutul fiscal al unui I.M.M., fapt ce a condus la un alt regim de impozitare, care face obiectul acestei cauze. Deşi societatea a depus declaraţie la începutul activităţii ca microîntreprindere şi a plătit taxele şi impozitele în acest sens, prin Raportul de inspecţie fiscală nr. 7443/22.07.2005 s-au reţinut în sarcina recurentei ca fiind de plată suma de 61.989 RON, sumă ce o consideră ca nedatorată. Faţă de aceste precizări şi faţă de motivele de recurs expuse pe larg, solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat, casarea sentinţei pronunţată de instanţa de fond şi în rejudecare anularea Procesului verbal de inspecţie fiscală nr. 7473/22.07.2005 şi a Deciziei nr. 279/30.09.2005 emisă de D.G.F.P. Galaţi, cât şi exonerarea societăţii de la plata sumei de 61.898 RON, ca fiind nedatorată. Depune la dosar concluzii scrise.
C U R T E A
Asupra recursului de faţă;
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi sub nr. 81/17.02.2006, reclamanta S.C. MAXIMTUR S.R.L. Galaţi a solicitat în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Galaţi anularea deciziei nr. 270/30.09.2005 şi a raportului de inspecţie fiscală nr. 7473/22.07.2005 şi exonerarea sa de la plata sumei de 61.898 lei RON stabilită de către organele fiscale compusă din 50.416 lei RON impozit pe profit, 9.009 lei dobânzi aferente şi 2.474 lei penalităţi aferente.
În motivarea cererii sale a arătat reclamanta că s-a înfiinţat în anul 2003 iar la data înfiinţării, cu ocazia completării cererii la O.R.C. Galaţi nu i s-a adus la cunoştinţă că la rubrica II „ alte impozite” trebuia să bifeze rubrica corespunzătoare impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, aşa cum s-a procedat pentru rubrica I referitoare la plata T.V.A.
A mai arătat că a fost înfiinţată în scopul de a beneficia de sistemul de impozitare al microîntreprinderilor, îndeplinind încă de la înfiinţarea sa toate condiţiile prevăzute de lege pentru aplicarea acestui regim de impozitare şi că organele de control au considerat că deşi au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 12 din O.G. nr. 24/2001 modificată deşi au fost virate sumele corespunzătoare impozitului pe veniturile microîntreprinderilor aproximativ 1 an, nu se încadrează la regimul de impozitare specific microîntreprinderilor, întrucât prin cererea completată la O.R.C. cu ocazia înfiinţării, nu s-a bifat opţiunea pentru plata impozitului specific microîntreprinderilor.
În drept, reclamanta a indicat disp. art. 1 din O.G. nr. 24/2001, Cod procedură fiscală şi Legea nr. 554/2004.
Reclamanta a formulat şi cerere de chemare în garanţie în contradictoriu cu O.R.C. de pe lângă Tribunalul Galaţi solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 61.898 lei RON c/valoare prejudiciu.
În motivarea cererii de chemare în garanţie a arătat reclamanta că omisiunea de completare a cererii se datorează culpei referentului angajat la O.R.C. Galaţi care nu i-a adus la cunoştinţă necesitatea bifării uneia dintre cerinţele corespunzătoare în cererea de înregistrare a societăţii şi că răspunderea revine O.R.C. în conformitate cu disp. art. 1000 alin. 3 Cod civil.
Prin sentinţa civilă nr. 81/17.02.2006, Tribunalul Galaţi a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Galaţi şi ca inadmisibilă cererea de chemare în garanţie.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:
Potrivit art. 1 alin. 1 din O.G. nr. 24/2001, modificată, privind impunerea microîntreprinderilor, modificată, pot opta la plata unui impozit aplicat asupra veniturilor obţinute din orice sursă persoanele juridice, denumite microîntreprinderi, care îndeplinesc cumulativ, la data de 31 decembrie a anului precedent, următoarele condiţii; a) sunt producătoare de bunuri materiale, prestează servicii sau/şi desfăşoară activitate de comerţ; b) are de la 1 până la 9 salariaţi inclusiv; c) au realizat venituri reprezentând echivalentul în lei de până la 100.000 lei inclusiv; d) au capital integral privat.
Potrivit pct. II alin. 2 lit. a din O.M.F. nr. 945/2003, pot opta pentru plata unui impozit aplicat asupra „veniturilor obţinute din orice sursă următoarele persoane juridice; a) persoanele juridice nou înfiinţate după data de 31 mai 2003 inclusiv, dacă îndeplinesc cumulativ condiţiile de la lit. a şi d ale art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 24/2001 modificată, la data înregistrării la registrul comerţului; condiţia prevăzută la lit. b a art. 1 alin. 1 se consideră îndeplinită dacă angajarea se realizează în 60 de zile de la data eliberării certificatului de înregistrare, chiar dacă acest termen se regăseşte în anul fiscal următor.
Opţiunea se înscrie în cererea de înregistrare la şi este definitivă pentru anul fiscal respectiv şi pentru anii fiscali următori, atâta timp cât sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 1 din O.G. nr. 24/2001 modificată.
În cauză tribunalul a reţinut că în anul 2003, cu ocazia întocmirii actelor de constituire a societăţii, reclamanta nu şi-a exprimat expres opţiunea cu privire la plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor.
Astfel aceasta nu a completat rubrica privind impozitul pe veniturile microîntreprinderilor şi care se regăseşte în cuprinsul cererii de înregistrare la O.R.C. Galaţi la pct. II. 2, fapt ce a condus la înregistrarea acesteia la organele fiscale competente ca plătitor de impozit pe profit.
Aşadar întrucât reclamanta nu s-a conformat dispoziţiilor imperative menţionate mai sus, în sensul de a-şi exprima expres opţiunea cu privire la impozitarea veniturilor sale ca şi microîntreprindere, tribunalul a reţinut că în mod corect organele de control au reţinut prin raportul de inspecţie fiscală nr. 7473/22.07.2005 şi prin decizia de impunere nr. 7473/2005 obligaţii fiscale suplimentare datorate de reclamanta în suma de 61.898 lei RON cu titlu de impozit pe profit şi dobânzi şi penalităţi aferente.
Nu se poate reţine susţinerea reclamantei în sensul în care lipsa exercitării opţiunii nu se găseşte printre excepţiile prevăzute de alin. 3 al art. 1 din O.G. nr. 24/2001 aşa cum a fost modificată, întrucât acest text de lege se referă la societăţile faţă de care nu se aplică acest impozit, reclamanta neînregistrându-se în aceste excepţii.
Aşa cum susţine şi reclamanta şi recunoaşte şi organul de control, reclamanta îndeplinea condiţiile de a beneficia de plata acestui impozit însă nu a înţeles să opteze expres pentru acest impozit, opţiune care conform dispoziţiilor legale este definitivă pentru anul fiscal respectiv, cu condiţia de a fi îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 1 alin. 1 din O.G. nr. 24/2001.
Pe cale de consecinţă s-a reţinut ca în mod corect a procedat pârâta D.G.F.P. Galaţi atunci când a respins contestaţia reclamantei şi nu a menţinut obligaţiile de plată în sarcina acesteia în suma de 61.898 RON cu titlu de impozit pe profit şi penalităţile şi dobânzile aferente.
În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie a O.N.R.C. Bucureşti, Tribunalul a reţinut că în conformitate cu disp. art. 137 Cod procedură civilă, urmează să se pronunţe mai întâi asupra excepţiei inadmisibilităţii cererii invocată de chematul în garanţie prin întâmpinare.
Prin art. 60 alin. 1 Cod procedură civilă, partea poate să cheme în garanţie o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenţii cu o cerere în garanţie sau în despăgubire.
Reclamanta a formulat o cerere în administrativ fiscal în conformitate cu art. 187 Cod procedură fiscală prin care a solicitat anularea unui act administrativ, respectiv a Deciziei nr. 270/2005 emisă de pârâta D.G.F.P. Galaţi prin care s-a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de aceasta împotriva raportului de inspecţie fiscală nr. 7473/22.07.2005 şi a Deciziei de impunere nr. 7473/22.07.2005, acte emise de organele de control din cadrul pârâtei.
Această cerere a fost soluţionată de instanţă conform procedurii prevăzută de Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, fiind respinsă ca nefondată.
Totodată a reţinut că reclamanta a formulat şi o cerere de chemare în garanţie, a O.N.R.C. Bucureşti în temeiul disp. art. 60 şi disp. art. 1000 alin. 3 pentru acelaşi prejudiciu în valoare de 61.898 lei RON reţinut de organele de control fiscal.
Având în vedere cele de mai sus, prima instanţă a reţinut că în cazul litigiilor de contencios administrativ nu pot fi promovate asemenea cereri de chemare în garanţie, textul de lege prevăzând expres în art. 16 alin. 1 doar posibilitatea introducerii în cauză a funcţionarului vinovat de producerea prejudiciului cauzat, caz în care acesta va răspunde în solidar cu autoritatea publică emitentă a actului contestat.
Cum în cauză reclamanta şi-a îndreptat cererea de chemare în garanţie asupra O.N.R.C. Bucureşti şi nu asupra vreunui funcţionar public din cadrul autorităţii publice pârâte D.G.FP. Galaţi, s-a respins cererea de chemare în garanţie a O.N.R.C. Bucureşti formulată de reclamantă ca fiind inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs re4clamanta, criticând-o sub aspectul temeiniciei şi legalităţii.
În motivarea cererii de recurs a arătat aceasta că înregistrarea societăţii ca microîntreprindere la O.R.C. Galaţi s-a făcut cu acordarea de asistenţă juridică de specialitate pentru care s-au plătit serviciile de asistenţă juridică.
Că atât la data constituirii cât şi la data inspecţiei fiscale ea îndeplinea toate condiţiile pentru impozitarea microîntreprinderii.
Că toate declaraţiile de impunere pe venit, conform reglementărilor legale aplicabile microîntreprinderilor au fost acceptate de către organele fiscale, respectiv de către D.G.F.P. Galaţi şi această acceptare impune verificarea din partea organului fiscal competent o exactitate şi încadrare corectă a sumelor.
În motivarea cererii de recurs a mai arătat reclamanta că în mod greşit a apreciat instanţa de fond că ea nu şi-a manifestat opţiunea de plată a impozitului pe pentru microîntreprinderi din moment ce declaraţiile i-au fost acceptate fără obiecţiuni.
Organul de control fiscal a recunoscut că nu îndeplineşte condiţiile pentru a beneficia de plata acestui impozit şi că pentru a lua în considerare declaraţiile de plată consideră că nu poate beneficia de plata acestui impozit pe perioada iunie 2003-2005.
Că şi controlul fiscal a avut ca obiectiv impozitul pe venitul microîntreprinderilor, adică trebuia verificat dacă s-a declarat şi s-a virat corect acest impozit nu doar a optat pentru el.
Că respingerea cererii de chemare în garanţie s-a făcut fără a se ţine cont de disp. art. 1000 alin. 3 Cod civil care reglementează răspunderea comitentului pentru prepus.
Doar intimata – chemată în garanţie O.N.R.C. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat de reclamantă în ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie arătând, în esenţă că această cerere este inadmisibilă şi litigiile privind controlul actelor administrative pe calea contenciosului administrativ.
Analizând şi coroborând ansamblul probator administrat în cauză, Curtea reţine că prezentul recurs este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente;
La momentul formulării de către membru fondator a cererii de înregistrare a S.C. MAXIMTUR S.R.L. Galaţi acesta nu a optat nici pentru plătitor pe impozit pe profit, nici pentru plătitor de impozit pe veniturile microîntreprinderilor ( fila 10 dosar de fond).
Chemata în garanţie a transmis aceste date pârâtei care la 11.06.2003 a atribuit codul unic de înregistrare şi care ulterior la data de 08.03.2004 a transmis unele modificări privind societatea reclamantă, în sensul că a fost încadrat în categoria plătitor de impozit pe profit trimestrial începând cu data de 01.08.2003.
Rezultă aşadar, că fără ca reclamantul să fi indicat solicitarea sa de a fi încadrat în categoria plătitorilor impozitului pe profit pârâta la o dată ulterioară ( nu la data atribuirii C.U.I.- lui) printr-o manifestare de voinţă singulară a optat în locul comerciantului.
Intimata, în calitatea sa de organ fiscal trebuia să acţioneze în sensul clarificării intenţiei contribuabilului şi să îndrume pe acesta pentru depunerea declaraţiilor şi a altor documente pentru corectarea declaraţiilor sau a documentelor ori de este cazul.
De altfel, rolul activ al organului fiscal a fost şi consacrat legislativ prin art. 7 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Faţă de acestea, Curtea apreciază că situaţia conflictuală este rezultatul culpei organului fiscal şi că reclamanta trebuia, conform intenţiei sale, încadrată în categoria microîntreprinderilor, îndeplinind condiţiile pentru aceasta ( fapt recunoscut de intimată).
Pentru aceste considerente, văzând faptul că soluţia instanţei de fond este netemeinică, urmează a admite prezentul recurs, modifica sentinţa şi a anula actele administrative competente.
În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie a O.R.C. Galaţi, urmează a se menţine soluţia dată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta S.C. MAXIMTUR S.R.L. GALAŢI, cu sediul în Galaţi, str. Arhipeleag nr. 1, bl. Dafin, ap. 61, jud. Galaţi, împotriva sentinţei nr. 81 din data de 17.02.2006, pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 1752/CAF/2005.
Modifică sentinţa nr. 81/2006 a Tribunalului Galaţi în sensul că admite acţiunea, anulează Decizia nr. 270/30.09.2005 emisă de D.G.F.P. Galaţi şi Raportul de inspecţie fiscală nr. 7473/22.07.2005 emis de Direcţia de Control Fiscal Galaţi şi Decizia de impunere nr. 7473/22.07.2005 şi exonerează reclamanta de la plata sumelor reţinute prin aceste acte de control.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12.09.2006.
PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr. Ioan Apostu Dorina Stănescu Simona Gavrilă
