Tribunalul SIBIU. Sentința 155/CA din 03.04.2014
Prin acţiunea înregistrată reclamantul M C a solicitat în contradictoriu cu IPJ SIBIU -SERVICIUL ARME,EXPLOZIBIL ŞI SUBSTANŢE PERICULOASE anularea dispoziţiei 66377AE din 29.10.2012 şi a dispoziţiei 66378AE din 29.10.2012, dispoziţii prin care s-a dispus anularea dreptului de a deţine, folosi şi purta şi muniţii letale, motivat de aceea că nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 14 alin. 1 lit. f din Legea 295/2004.
În susţinerea cererii reclamantul a invederat că nu se află în niciuna din situaţiile prevăzute de art. 14 alin. 1 lit. f din Legea 295/2004 întrucât nu există probe sau date din care să rezulte că este o persoană periculoasă el fiind o persoană publică, care a îndeplinit funcţii de autoritate în judeţ, nu a suferit nicio condamnare şi nu există vreo plângere penală împotriva sa. Susţine că măsura a fost luată fără temei şi constituie o lezare a dreptului de a deţine arme conform legislaţiei în vigoare.
În probaţiune reclamantul a depus dispoziţia 66377AE din 29.10.2012 de anulare a dreptului de deţinere, port şi folosire a armelor şi dovada comunicării acesteia.
IPJ Sibiu a depus întâmpinare în cauză solicitând respingerea acţiunii motivat de aceea că reclamantul nu mai îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 14 alin. 1 lit. f din Legea 295/2004, combinat cu art. 45 alin. 1 lit. b din Legea 295/2004 în sensul că există date că reclamantul prezintă pericol pentru viaţa şi integritatea corporală a persoanelor întrucât în data de 19.10.2012, şi 26.05.2012 a agresat fizic şi verbal pe fiul şi pe soţia sa, iar în data de 17.10.2012 a adresat ameninţări soţiei sale.
În probaţiune IPJ Sibiu a depus raportul întocmit cu ocazia soluţionării contestaţiei în procedura prealabilă formulată de reclamantul MORAR CONSTANTIN, sesizările formulate de către membrii familiei reclamantului, fişa de intervenţie din data de 10.10.2012, raportul întocmit de organul de poliţie privitor la sesizarea făcută de către soţia reclamantului Morar Tatiana.
Analizând cererea de chemare în judecată Tribunalul a reţinut că acţiunea în administrativ formulată de reclamantul M C nu este fondată iar măsura luată prin dispoziţia 66377AE din 29.10.2012 de anulare a dreptului de a deţine, folosi şi purta arme şi muniţii letale şi retragerea permisului eliberat de IPJ Sibiu la 24.07.1997 este legală şi temeinică pentru următoarele considerente:
Articolul 14 din Legea 295/2004 prevede condiţiile în care poate fi acordată o autorizaţie de procurare a armelor letale fiind necesar întrunirea mai multor cerinţe printre care lit. f a alin. 1 prevede că persoana respectivă nu prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranţa naţională, viaţa şi integritatea corporală a persoanelor, conform datelor şi informaţiilor existente la organele competente.
Potrivit art. 28 si 45 din aceeaşi Lege dreptul de deţinere, de port şi folosire a armelor letale se anulează de către organele competente dacă titularul dreptului se află în una dintre următoarele situaţii:
a) nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. c), e) şi f); în concluzie există date şi informaţii la organul de poliţie competent că persoana respectivă prezintă pericol pentru ordinea publică, viaţa şi integritatea corporală a persoanelor,
Examinând înscrisurile depuse la dosar de către IPJ Sibiu instanţa a reţinut că există date şi informaţii în sensul legii că reclamantul prezintă pericol pentru ordinea publică şi integritatea corporală a membrilor familiei astfel. Astfel, în data de 10.10.2012 ora 1:28 Dispeceratul IPJ Sibiu a fost sesizat cu privire la o altercaţie izbucnită între numitul Morar Constantin şi fiul său, care a fost în cele din urmă aplanată de echipa de intervenţie sosită la faţa locului. Ulterior, în data de 18.10.2012, soţia reclamantului, Morar Tatiana Elena s-a prezentat în audienţă la şeful Poliţiei mun. Sibiu, comisar şef Muţiu Constantin şi a sesizat faptul că îi este teamă pentru faptul că soţul său deţine arme letale la domiciliul comun din mun. Sibiu, str. Al. Vlahuţă, nr. 11, iar pe fondul consumului constant de băuturi alcoolice devine violent şi a ameninţat-o că „ o va distruge”.
În dosar au fost depuse declaraţiile membrilor de familie a reclamantului, respectiv soţia şi fiul acestuia care au confirmat faptul că pe fondul consumului de alcool acesta devine agresiv verbal şi fizic, soţia lui simţindu-se în mod real ameninţată şi datorită faptului că reclamantul M C deţine mai multe arme de vânătoare şi un pistol. Fiul reclamantului, a confirmat faptul că tatăl său devine agresiv pe fondul consumului de alcool sens în care în data de 09.10.2012 a solicitat intervenţia organelor de poliţie pentru aplanarea conflictului, existând la dosar fişa de intervenţie a acestui eveniment.
Toate aceste înscrisuri au creat instanţei convingerea că într-adevăr reclamantul prezintă pericol pentru ordinea publică (din moment ce a fost nevoie de echipa de intervenţie pentru aplanarea unui conflict familial ce a degenerat în violenţă fizică) şi pentru siguranţa membrilor familiei aşa încât măsura anulării dreptului de a mai deţine şi folosi arme şi muniţii letale este legală, întemeiată pe aplicare dispoziţiilor art. 28 alin. 1 lit. a, nemaifiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. 1 lit. f din Legea 295/2004.
Dreptul de a deţine arme nu este un drept absolut, astfel că legiuitorul este pe deplin competent să stabilească condiţiile exercitării atributelor acestuia, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile.
Pericolul pentru ordinea publică şi pentru siguranţa membrilor familiei au îndreptăţit legiuitorul să instituie măsuri de ocrotire a interesului general al societăţii, constând în anularea dreptului de deţinere a armei. De altfel aşa cum s-a arătat una dintre condiţiile necesare pentru acordarea autorizaţiei de deţinere a armei este, potrivit art. 14 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 295/2004, tocmai lipsa pericolului pentru ordinea publică, siguranţa naţională, viaţa şi integritatea corporală a persoanelor.
Din examinarea înscrisurilor depuse în probațiune de părți, prin prisma dispozițiilor legale mai sus invocate precum și a dispozițiilor art.41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (2000/C364/01) adoptată la 07.12.2000 coroborat cu dispozițiile Recomandării CM/Rec (2007)7 a Consiliului Miniștrilor din statele membre a Consiliului Europei din 20 iunie 2007 Tribunalul constată că, măsura dispusă prin dispoziția a cărei anulare se solicită este justificată pe baza unor acte de cercetare ale autorităților competente, care relevă starea de conflict în care este implicat reclamatul cu membrii familiei sale, astfel că în lipsă de dovezi contrarii, nu se justifică anularea dispoziţiei contestate, pentru argumentele invocate de titularul permisului de port armă.
Or, modificarea situaţiei solicitantului, în considerarea căreia i-a fost acordată iniţial autorizaţia de deţinere a armei, atrage, în mod simetric şi rezonabil, retragerea respectivei autorizaţii ce are caracterul unei măsuri de siguranţă, impusă de imperativele protecţiei interesului general al societăţii.
Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept Tribunalul a constatat că dispoziţiile atacate sunt legale şi temeinice şi nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 8 alin. 1 din Legea 554/2004, pentru admiterea acţiunii, sens în care prezenta acţiune va fi respinsă ca nefondată.
