Semnarea cererii de apel de avocat, în lipsa unei împuterniciri de a se exercita calea de atac în numele părţii, nu întruneşte condiţiile de regularitate prevăzute de art. 83 C. pr. civ., întrucât semnătura apelantului este o condiţie a valabilităţii cererii, conform art. 287 C. pr. civ., sancţiunea lipsei semnăturii fiind nulitatea.
Prin sentinţa nr. 3494/1999, Tribunalul Bucureşti – secţia comercială a admis acţiunea reclamantei S.C. “L.G.” – S.A. Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta S.C. “P. 94” – S.R.L Giurgiu. A obligat pârâta la plata sumei de 266.226.207 lei, din care 155.116.207 lei, rate scadente, 111.110.000 lei, penalităţi şi cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, prin contractele de leasing nr. 67 şi nr. 68/1997, reclamanta a dat în folosinţă pârâtei o staţie, cu anexe, şi un cuptor de panificaţie, ru anexe, pârâta obligându-se să achite, în 59 de rate lunare, valoarea bunurilor luate în leasing, scadente la data de 30 a fiecărei luni, neachitând nici o sumă.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. Apelul este nul.
Potrivit art. 82 C. pr. civ., orice cerere îndreptată instanţelor judecătoreşti trebuie făcută în scris şi să cuprindă arătarea instanţei, numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor, obiectul cererii şi semnătura. Când cererea este făcută prin mandatar, art. 83 din acelaşi cod prevede că se va alătura procura în original sau în copie legalizată.
Semnarea cererii de apel de avocat, în lipsa unei împuterniciri de a se exercita calea de atac în numele părţii, nu îndeplineşte condiţiile de regularitate prevăzute de art. 83 C. pr. civ., întrucât semnătura apelantului este o condiţie a valabilităţii cererii, conform art. 287 din acelaşi cod, aplicabile şi apelului, sancţiunea lipsei semnăturii fiind nulitatea.
în consecinţă, apelul este nul, fără a se mai examina criticile de fond invocate de apelant.
(Secţia comercială, decizia nr. 127/2000)
NOTĂ: Soluţia pronunţată a fost menţinută de Curtea Supremă de Justiţie – secţia comercială, prin decizia nr. 519/2001, prin care s-a constatat nul recursul declarat de pârâtă. (M.P.)
