– Codul de procedură civilă: art. 161
– Legea nr. 86/2006: art. 36
Societăţile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române, ceea ce înseamnă că, după îndeplinirea formalităţilor de constituire, în condiţiile legii, societatea comercială este „învestită” cu personalitate juridică, care implică anumite consecinţe juridice.
Printre efectele personalităţii juridice se înscrie şi dreptul societăţii de a sta în justiţie, ca reclamantă sau pârâtă, respectivul drept subzistând până la data radierii societăţii din registrul comerţului, acesta fiind, în realitate, şi momentul încetării existenţei sale ca persoană juridică.
Din acest moment, societatea comercială nu mai beneficiază de capacitatea de a avea şi de a-şi exercita drepturile şi obligaţiile, sau, altfel spus, nu mai subzistă ca subiect de drept şi nici nu mai are îndreptăţirea legală de a fi parte în proces, întrucât este lipsită de legitimatio ad causam.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a civilă,
Decizia civilă nr. 136 din 11 iunie 2012, dr. C.B.N.
Prin sentinţa civilă nr. 1532/PI din 2 iunie 2004 pronunţată în dosarul nr. 8742/COM/2002 Tribunalul Timiş a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. I Elveţia împotriva pârâtelor S.C. L. S.R.L. Peciu Nou şi S.C. H S.R.L. Biled şi a constatat nulitatea absolută a contractului de asociere în participaţiune nr. 5/2001 încheiat între cele două pârâte, dispunând, totodată, restabilirea situaţiei anterioară încheierii acestui contract.
Împotriva sentinţei de mai sus au declarat apel pârâtele S.C. L. S.R.L. Peciu Nou şi S.C. H. S.R.L. Biled, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii.
După promovarea apelului, prin încheierea nr. 583 din 2 iunie 2005 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 5148/COM/S/2005, împotriva pârâtei S.C. L. S.R.L. Peciu Nou a fost declanşată procedura de reorganizare judiciară şi faliment, astfel că, în temeiul art. 42 din Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările ulterioare, în vigoare la acea dată, prin încheierea de şedinţă din 12 septembrie 2005 Curtea a dispus suspendarea judecării apelurilor. Suspendarea a fost menţinută până la data de 4 mai 2012, când, din oficiu, cauza a fost repusă pe rol pentru a se verifica stadiul de soluţionare al dosarului de sindic.
Curtea, la termenul de judecată din 11 iunie 2012, conform art. 137 din Codul de procedură civilă, a luat în examinare excepţia lipsei capacităţii civile a societăţilor apelante, excepţie care, în plan procesual, se reflectă în lipsa capacităţii procesuale.
În acest sens, este de reţinut că, potrivit art. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, societăţile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române. Aceasta înseamnă că, după îndeplinirea formalităţilor de constituire, în condiţiile legii, societatea comercială este „învestită” cu personalitate juridică, care implică anumite consecinţe juridice. Printre efectele personalităţii juridice se înscrie şi dreptul societăţii de a sta în justiţie, ca reclamantă sau pârâtă. Respectivul drept subzistă până la data radierii societăţii din registrul comerţului, acesta fiind, în realitate, şi momentul încetării existenţei sale ca persoană juridică.
În speţă, apelantele, ca orice persoană juridică, au avut capacitate juridică, au dobândit drepturi şi şi-au asumat obligaţii, au participat la circuitul civil, şi-au exercitat drepturile săvârşind acte juridice şi au dobândit dreptul de a sta în instanţă pentru a-şi apăra interesele, în calitate de apelante.
Aceste drepturi au subzistat până la data la care societăţile pârâte au fost radiate, S.C. L. S.R.L. Peciu Nou în urma închiderii procedurii falimentului, iar S.C. H. S.R.L. Biled ca urmare a dizolvării de drept pentru nepreschimbarea certificatului de înmatriculare, urmată de radierea din registrul comerţului. Din acest moment, menţionatele societăţi nu mai beneficiază de capacitatea de a avea şi de a-şi exercita drepturile şi obligaţiile, sau, altfel spus, nu mai subzistă ca subiect de drept şi nici nu mai au îndreptăţirea legală de a fi parte în proces, întrucât sunt lipsite de legitimatio ad causam.
Pentru aceste considerente, Curtea a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale civile şi a anulat cererile de apel, art. 161 din statuând următoarele: când instanţa constată lipsa capacităţii de exerciţiu a drepturilor procedurale a părţii sau când reprezentantul părţii nu face dovada calităţii sale, se poate da un termen pentru împlinirea acestor lipsuri, iar dacă lipsurile nu se împlinesc, instanţa va anula cererea.
