Potrivit dispoziţiilor art. 284 alin. 1 C. pr. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar la alin. 2 se prevede că acesta curge chiar dacă comunicarea hotărârii a fost făcută o dată cu somaţia de executare.
Instanţa de fond a comunicat recurentei pârâte dispozitivul sentinţei atacate cu apel o dată cu somaţia de şi numai de la această dată a început să curgă termenul legal de 15 zile, prevăzut de art. 284 C. pr. civ., de declarare a apelului, pentru această parte, astfel că apelul a fost introdus în termen.
Prin cererea înregistrată la nr. 9.600 din 15.06.1999, la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, reclamanta S.C. “S.P.” – S.R.L. – Turda, judeţul Cluj, a chemat în judecată pe pârâta S.C. “P.S.” – S.A. Câmpina, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată a-i preda documentele legale ce stau la baza preluării creanţelor asupra S.N.P. “P.”- S.A., rezultate fie din procesul verbal
de compensare cu S.N.P. “P.” – S.A., aşa cum s-a procedat în derularea primei părţi a tranzacţiei, fie din contractul de cesiune de creanţă.
Prin sentinţa civilă nr. 9.887 din 9.07.1999, a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, s-a respins excepţia necompetenţei teritoriale, s-a admis acţiunea şi a fost obligată pârâta să predea reclamantei documentele legale ce stau la baza preluării creanţelor asupra S.N.P. “P.” – S.A.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta S.C. “P.S.” – S.A. Câmpina, considerând-o netemeinică şi nelegală.
Prin decizia civilă nr. 271 din 29 mai 2000 a Tribunalului Bucureşti – secţia comercială s-a respins apelul, ca tardiv declarat.
Pentru a decide astfel, instanţa a avut în vedere susţinerile părţilor şi probele administrate în cauză.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. “P.S.”-S.A. Câmpina, considerând-o netemeinică şi nelegală.
în motivarea recursului, recurenta a arătat că, în mod greşit, s-a respins apelul, ca tardiv declarat, instanţa motivând această soluţie pe baza unei copii xerox de pe o aşa zisă comunicare, care se găseşte depusă la dosar, la fila 27. Tot la dosarul cauzei, Judecătoria Sectorului 2 comunică, că sentinţa civilă nr. 9.887/1999 nu a fost comunicată S.C. “P.S.” – S.A.
Faţă de această precizare, este clar că, copia depusă de intimată nu este altceva decât un fals, acest document nu are aplicată ştampila dreptunghiulară a apelantei, nu se menţionează modul de comunicare, numele agentului poştal şi semnătura acestuia, nu se precizează calitatea şi numele persoanei care ar fi primit aşa zisa comunicare.
Conform art. 100 din C. pr. civ., nerespectarea punctelor 2, 4, 7 şi 8 cu privire la lipsa numelui celui care l-a încheiat, funcţia acestuia, numele şi prenumele celui căruia i s-a făcut comunicarea şi lipsa semnăturii celui care a încheiat procesul verbal sunt prevăzute sub pedeapsa nulităţii.
Aşa cum a arătat şi dovedit, la data de 23 septembrie 1999, Judecătoria Câmpina i-a comunicat o copie de pe cererea de executare silită, formulată de reclamantă, ocazie cu care i s-a înaintat un exemplar de pe sentinţa civilă nr. 9.887/1999, pronunţată în dosarul nr. 9.600/1999. în termenul legal de 15 zile, a formulat apel, pe care l-a trimis, prin Oficiul Poştal Câmpina, conform borderoului poştal nr. 5, anexa nr. 2 de la concluzii scrise.
De asemenea, recurenta a arătat că în motivarea sentinţei se precizează că instanţa a respins cererea prin care a invocat excepţia de necompetenţă teritorială, “având în vedere actul adiţional nr. 2, depus de pârâtă”. Acest act nu are nici o legătură cu obiectul cauzei, el fiind încheiat între B.C. şi S.C. “D.P.” – S.R.L. Turda. Nici adresa din 10 iunie 1999 nu poate fi luată în considerare, deoarece un contract se poate modifica numai cu acordul părţilor, or această adresă este semnată numai de o singură parte.
în contractul de cesiune de creanţă, la Cap. III, încheiat între reclamantă, în calitate de cedent şi pârâtă, în calitate de cesionar, se menţionează: “Competenţa soluţionării litigiilor izvorâte din executarea prezentului contract aparţine instanţelor din raza domiciliului cesionarului, respectiv, pârâtei “P.S.” – S.A. Câmpina.
Conform prevederilor art. 2 lit. b C. pr. civ , competent să soluţioneze cauza ce a format obiectul dosarului nr. 9.600/1999 este Tribunalul Prahova.
în susţinerea recursului nu s-au solicitat probe noi, iar cererea a fost timbrată cu 75.000 lei şi timbru judiciar de 1.500 lei.
Recursul este fondat.
Analizând actele şi lucrările dosarelor, Curtea constată că instanţa de fond nu a comunicat recurentei pârâte dispozitivul sentinţei civile nr. 9.887 din 9.07.1999, pronunţată în dosarul nr. 900/1999 al Judecătoriei Sectorului 2, această parte luând la cunoştinţă de hotărâre odată cu somaţia trimisă de instanţa de executare (Judecătoria Câmpina), şi de la această dată a curs termenul legal de 15 zile, de declarare a apelului, conform art. 284 C. pr. civ.
Cu borderoul poştal nr. 5, recurenta pârâtă a făcut dovada la instanţa de apel că, cererea de apel a fost introdusă în termenul legal de 15 zile, prevăzut de articolul menţionat mai sus, astfel că, primul motiv de recurs este întemeiat.
De asemenea, Curtea constată, din oficiu, că litigiul este de natură comercială, nepatrimonial, în condiţiile în care are loc între două persoane juridice, societăţi comerciale, şi se referă la operaţiuni legate de patrimoniul acestora, şi trebuia judecat conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. pr. civ., în primă instanţă de tribunal şi nu de judecătorie, încălcându-se deci norme imperative de procedură, referitoare la competenţa materială a instanţelor, hotărârile pronunţate în cauză fiind lovite de nulitate.
în consecinţă, Curtea constată că, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au reţinut o situaţie de fapt eronată în cauză şi au făcut o interpretare şi aplicare greşită a dispoziţiilor în materie, menţionate mai sus, astfel că, motivele de recurs invocate de recurentă şi de instanţă, din oficiu, în temeiul art. 306 alin. 2 C. pr. civ. sunt întemeiate.
Faţă de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că decizia atacată şi sentinţa nr. 9.887 din 9 iulie 1999 a Judecătoriei Sectorului 2 sunt netemeinice şi nelegale şi urmează a fi casate, prin admiterea recursului, în temeiul art. 312 C. pr. civ., şi va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova, având în vedere convenţia părţilor, care este legea lor, potrivit art. 969 C. civ., cu privire la instanţa competentă a judeca litigiile dintre ele, stabilită la Cap. III din contractul de cesiune de creanţă, respectiv, instanţa din raza de domiciliu a pârâtei. (Judecator Decebal Taragan)
