Simpla declarare a intenţiei debitorului de a achita datoriile nu echivalează cu propunerea unui plan de reorganizare şi nu poate avea vreo influenţă asupra derulării următoarelor etape reglementate de Legea nr. 85/2006.
Decizia nr. 1165 din 5 octombrie 2009
Prin sentinţa civilă nr. 178/F/15.04.2009, pronunţată de Tribunalul Vaslui -judecător-sindic, a fost admisă cererea administratorului judiciar S. SPRL, fiind declarat în faliment debitorul SC A. SA. A fost dizolvat debitorul şi s-a dispus ridicarea dreptului de administrare a societăţii, fiind confirmat în calitate de lichidator S. SPRL. De asemenea, a fost fixat termen pentru înregistrarea creanţelor în tabelul suplimentar, precum şi termen pentru întocmirea, afişarea şi comunicarea tabelului suplimentar la 1 iunie
2009, iar pentru depunerea contestaţiilor s-a fixat termen la 20 iulie 2009. Pentru definitivarea tabelului definitiv consolidat s-a stabilit termen la 1 august 2009. A fost notificată sentinţa debitorului, creditorilor şi Oficiului Registrului Comerţului, în vederea efectuării menţiunii şi publicării în Buletinul procedurilor de .
Pentru a se pronunţa în acest sens, tribunalul a reţinut că la dosarul cauzei a fost depus de debitor planul de reorganizare a activităţii econo-mico-financiare, care a fost pus în discuţia părţilor în şedinţa din data de 21 ianuarie 2009, când, prin sentinţa civilă nr. 33/F/21.01.2009, planul de reorganizare a fost respins.
Prin raportul de activitate înregistrat la data de 16 februarie 2009, administratorul judiciar a solicitat intrarea în procedură generală de faliment a debitorului SC A. SA, motivat de faptul că debitorul avea datorii în sumă totală de 513.664 lei, conform evidenţei financiar-contabile, iar conform tabelului definitiv de creanţe datoriile se ridicau la suma de 666.728,64 lei. Debitorul nu a iacut dovada achitării datoriilor şi nici nu şi-a declarat intenţia de a le achita. în speţă, au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru intrarea debitorului în faliment.
în consecinţă, instanţa a admis cererea administratorului judiciar şi a declarat în faliment pe debitorul SC A. SA.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs debitonil SC A. SA, criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, pe considerentul că în mod greşit a reţinut judecătorul-sindic împrejurarea nedeclarării, de debitor, a intenţiei de a-şi achita datoriile, în condiţiile în care el a lăcut eforturi susţinute în vederea obţinerii sumelor de bani în discuţie. A susţinut că hotărârea nu este motivată în fapt şi în drept, astfel cum impun dispoziţiile Codului de procedură civilă, judecătonil nefăcând referire la probele care i-au creat convingerea. în mod greşit s-a reţinut că planul propus nu a fost acceptat, această soluţie nefiind definitivă şi irevocabilă, aflându-se în recurs la curtea de apel.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi a dispoziţiilor legale operante în cauză, curtea de apel a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (1) lit. B) din Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic va decide prin sentinţă sau, după caz, prin încheiere în condiţiile art. 32, intrarea în faliment a debitorului care şi-a declarat intenţia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat şi confirmat.
în cauză, prin sentinţa civilă nr. 33/F/21.01.2009, instanţa de judecată a respins planul de reorganizare propus, soluţie menţinută de Curtea de Apel Iaşi, prin decizia nr. 1002/25.05.2009, ambele instanţe reţinând că planul avansat de debitoare nu era viabil.
Curtea a avut în vedere că, potrivit principiului disponibilităţii procesului civil, reflectat în art. 129 alin. (6) C. proc. civ., instanţa este chemată să se pronunţe în limita învestirii sale, realizate de iniţiatonil procedurii judiciare, respectiv de administratonil judiciar S. SPRL. Curtea a reţinut că judecătorul-sindic s-a pronunţat şi a motivat, atât în fapt, cât şi în drept, soluţia recurată, însă în limita cererii administratonilui judiciar care, prin raportul de activitate din 16.02.2009, a solicitat intrarea debitoarei în procedura falimentului, motivat de faptul că aceasta avea datorii, conform tabelului definitiv de creanţe, în cuantum de 666.728,64 lei, pe care nu le-a achitat şi nici nu şi-a declarat intenţia de a le achita.
Critica potrivit căreia în mod greşit tribunalul a reţinut că debitoarea nu şi-ar fi exprimat intenţia de a achita datoriile a fost considerată irelevantă, câtă vreme simpla declarare a intenţiei de a achita datoriile nu avea nicio influenţă asupra derulării următoarelor etape reglementate de Legea nr. 85/2006. în context, corect tribunalul a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 107 alin. (1) lit. B) din Legea nr. 85/2006, în varianta neacceptării planului de reorganizare propus de debitor.
în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., curtea de apel a respins recursul formulat de debitorul SC A. SA împotriva sentinţei civile nr. 178/15.04.2009, pronunţată de Tribunalul Vaslui, pe care a menţinut-o ca legală şi temeinică.
