Aplicarea art.126 din Legea nr.64/1995 în raport de prevederile art.120 din aceeaşi lege. Faliment


prevederile art.120 din aceeaşi lege.

Asupra recursului de faţă :

Constată că prin sentinţa civilă nr.66/27.01.2006 Tribunalul Covasna prin judecătorul-sindic a respins contestaţia formulată de creditoarea A la planul de distribuţie parţială a fondurilor obţinute din vânzarea bunurilor debitoarei X.

În motivarea hotărârii se arată că în urma distribuirii parţiale a preţului obţinut din vânzarea bunurilor debitoarei, lichidatorul judiciar a alocat în baza art.126 din Legea nr.64/1995 suma de 5.299,3 RON ca rezervă în vederea acoperirii cheltuielilor de lichidare. Rezerva a fost folosită pentru achitarea impozitelor locale reprezentând taxa auto. Creditoarea A nu are un drept de garanţie asupra bunurilor, cele 75 de tractoare fiind supuse sechestrului de către creditoarea B.C.R.

Conform raportului lichidatorului judiciar, din fondurile obţinute din vânzarea bunurilor s-a alocat ca rezervă pentru cheltuielile viitoare ale procedurii, suma de 5299,26 lei RON, în baza art.126 pct.4 din Legea nr.64/1995.

Atât contestaţia creditoarei cât şi recursul, vizează distribuirea greşită a sumei de 5299,26 lei RON în baza art.126 din Legea nr.64/1995, cu încălcarea prevederilor art.120 din Legea nr.64/1995. În esenţă, se pune problema compatibilităţii prevederilor art.126 din Legea nr.64/1995 cu dispoziţiile art.120 din Legea nr.64/1995 ce cuprind procedura de distribuire a fondurilor obţinute din vânzarea bunurilor grevate în favoarea creditorului, având în vedere că tractoarele vândute erau grevate de sechestru asigurator aplicat prin indisponibilizarea bunurilor în favoarea creditoarei recurente.

În speţă, bunurile debitoarei erau supuse sechestrului potrivit proceselor-verbale de sechestru anexate cererii creditoarei A. Aceleaşi tractoare au fost indisponibilizate şi de creditoarea B.C.R. prin procesul-verbal de sechestru din 14.11.2002.

Măsura sechestrului asigurator instituit de organele fiscale şi de bancar, constituie o măsură de indisponibilizare a bunurilor debitoarei prin care se asigură realizarea creanţei creditoarei, iar această măsură se circumscrie condiţiilor prevăzute de art.120 din Legea nr.64/1995 ce se referă la bunurile debitoarei grevate de sarcini „de orice fel”.

Cum problema titularului beneficiar al măsurii sechestrului nu constituie motiv de recurs, în discuţie rămâne în ce măsură rezerva prevăzută de art.126 din Legea nr.64/1995 se aplică în cazul distribuirii fondurilor obţinute în temeiul art.120 din Legea nr.64/1995. Faţă de caracterul special al dispoziţiilor art.120 din Legea nr.64/1995 cu referire la modul strict de distribuire a fondurilor obţinute din vânzarea bunurilor grevate de sarcini prevăzut de pct.1 şi 2 din cuprinsul alin.1 cât şi cu privire la situaţia sumelor rezultate ca diferenţe în plus prevăzut de alin.2, rezultă că prevederile art.126 din Legea nr.64/1995 nu sunt aplicabile în cazul fondurilor distribuite în temeiul art.120.

Faţă de caracterul general al prevederilor art.126 din Legea nr.64/1995, rezultă că textul este aplicabil distribuirilor parţiale efectuate în cazul vânzării altor bunuri decât cele prevăzute de art.120 din Legea nr.64/1995. În consecinţă, prin consemnarea rezervei destinate cheltuielilor viitoare s-au încălcat prevederile art.120 din Legea nr.64/1995, astfel încât, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă urmează a admite recursul creditoarei, a admite contestaţia formulată la planul de distribuţie parţială în sensul distribuirii sumei de 5299,26 lei RON conform art.120 din Legea nr.64/1995.

(decizia nr.188/R/10 aprilie 2006, dosar nr.1148/2/2004 )