Este judicioasă concluzia judecătorului-sindic, potrivit cu care debitorul putea propune [conform art. 94 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006] un plan de reorganizare, cu aprobarea adunării generale a acţionarilor/asociaţilor, numai în termen de 30 de zile de la afişarea tabelului definitiv de creanţe. în acelaşi timp, dispoziţiile art. 95 alin. (2) din Legea privind procedura insolvenţei impun ca planul de reorganizare să conţină programul de plată a creanţelor definitiv stabilite.
Decizia nr. 941 din 22 aprilie 2009
Prin sentinţa civilă 335/F din 24 septembrie 2008, Tribunalul Vaslui -judecător-sindic a respins planul de reorganizare propus de debitorul SC A. SRL, a dispus intrarea în faliment a debitorului şi a confirmat lichidator judiciar pe T.C.M., cu o retribuţie de 9% din încasări şi recuperări. S-a dispus dizolvarea societăţii debitoare şi ridicarea dreptului de administrare al debitonilui. S-a dispus predarea către lichidator, în termen de 10 zile de la pronunţarea sentinţei, a tabelului definitiv al creanţelor şi a listei creanţelor născute în timpul procedurii. S-a dispus notificarea deschiderii procedurii de faliment debitorului, creditorilor, Oficiului Registrului Comerţului pentm efectuarea menţiunii, precum şi publicarea în Buletinul procedurilor de . Tribunalul a fixat termen limită pentru depunerea creanţelor născute în timpul procedurii la 10 noiembrie 2008. S-a fixat termenul limită pentru verificarea creanţelor născute în timpul procedurii, întocmirea, afişarea şi completarea tabelului suplimentar al creditorilor la data de 2 decembrie 2008. S-au fixat termen limită pentru depunerea şi soluţionarea contestaţiilor la creanţele născute în timpul procedurii la 22 decembrie 2008 şi termen limită pentru întocmirea şi afişarea tabelului definitiv consolidat al creanţelor la 16 ianuarie 2009. S-a fixat termen maxim de predare a gestiunii către lichidatorul judiciar, împreună cu lista actelor şi operaţiunilor efectuate după deschiderea procedurii, la 24 octombrie 2008. S-a dispus sigilarea bunurilor din averea debitorului şi îndeplinirea celorlalte operaţiuni de lichidare.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 274/F/2006, Tribunalul Vaslui a respins contestaţia debitorului SC A. SRL împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenţei formulate de AJOFM şi a dispus deschiderea procedurii insolvenţei debitorului.
Debitorul şi-a manifestat intenţia de a depune un plan de reorganizare şi a înregistrat, la 29 ianuarie 2007, un plan de reorganizare, sub rezerva modificării acestuia după afişarea tabelului definitiv al creanţelor la 31 octombrie
2007. Instanţa i-a solicitat refacerea planului, iar debitorul a depus planul refăcut la 5 decembrie 2007. La 16.05.2008, a fost înregistrat la instanţă tabelul definitiv al creanţelor, afişat la 19.05.2008.
în aceste condiţii, adimarea creditorilor a dispus, în şedinţa din 27.05.
2008, refacerea planului de reorganizare, în sensul introducerii în graficul de plăţi a creditorilor din tabelul definitiv şi a unui grafic de plată de maxim 12 luni.
Tribunalul a fixat, în şedinţa din 28.05.2008, termen pentru refacerea planului la 18.06.2008. Planul nu a fost refăcut în termenul stabilit de instanţă, nici la termenul din 10 septembrie 2008 şi nu a fost depus nici la termenele din 17 şi 24 septembrie 2008, date la care a fost amânată pronunţarea, pentru depunerea de concluzii scrise. Potrivit art. 94 din Legea nr. 85/2006, debitorul, cu aprobarea adunării generale a acţionarilor/asociaţilor, poate propune un plan de reorganizare, în termen de 30 zile de la afişarea tabelului definitiv al creanţelor. în speţă, debitorul, deşi a depus un plan înainte de afişarea tabelului definitiv, a refuzat refacerea acestuia, după acest moment. în aceste condiţii, planul necuprinzând elemente obligatorii prevăzute de art. 95 şi urm. din Legea nr. 85/2006, fiind fundamentat pe un tablou preliminar al creanţelor contestat şi acesta, a fost respins. Respingerea planului este argumentată şi de administratorul judiciar al debitorului, în concluziile scrise, a constatat tribunalul. în consecinţă, instanţa a respins planul şi, în temeiul art. 102 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, a dispus intrarea în faliment a debitoarei în condiţiile art. 107.
împotriva sentinţei a declarat recurs debitoarea SC A. SRL, prin reprezentant legal, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
în recurs s-a arătat că motivarea hotărârii de fond este contradictorie, deoarece se reţine refuzul debitoarei de a modifica planul de reorganizare, dar şi că planul nu ar cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 95 şi urm. din Legea nr. 85/2006. Recurenta a învederat că aceste texte nu cuprind obligaţia refacerii planului de reorganizare, cu atât mai puţin într-un termen de 30 de zile de la data afişării tabloului definitiv al creanţelor.
SC A. SRL a susţinut că planul prezentat îndeplineşte toate condiţiile impuse de art. 95, cu adaptarea lor la speţa de faţă şi cuprinde programul de plată, conform prevederilor alin. (2) al art. 95. Recurenta a pretins că afirmaţiile administratorului judiciar sunt tendenţioase şi pro causa, acesta neavând competenţa necesară pentru a aprecia dacă resursele financiare ale societăţii sunt sau nu reale.
împotriva sentinţei a formulat recurs şi V.V., reprezentant legal al Cabinetului de avocat V.V., arătând că tribunalul trebuia să cenzureze modul nelegal de aplicare – de administratorul judiciar – a sentinţei civile nr. 127/F din 19 martie 2008, hotărâre intrată în puterea lucrului judecat.
V.V. a susţinut că sentinţa civilă nr. 127/F nu poate fi temeiul legal al stabilirii creanţei AJOFM, ca o creanţă a societăţii aflate în procedura insolvenţei. Ea a pretins că AFP a fost obligată să-i comunice societăţii debitoare contul în care să fie virate sumele considerate datorate de către firmă, dar această obligaţie nu a fost îndeplinită.
AJOFM a formulat întâmpinare la recursul lui V.V., solicitând a se constata nulitatea recursului, pentru neindicarea – în cuprinsul cererii – a unor motive de nelegalitate a hotărârii atacate. AJOFM a solicitat să se constate şi că recursul este nefondat, întrucât planul de reorganizare prezentat nu respectă cerinţele art. 95 şi urm. din Legea nr. 85/2006.
Lichidatorul judiciar T.C.M. a formulat – la rândul său — întâmpinare la recursul lui V.V., solicitând constatarea nulităţii acestuia, pentru neres-pectarea art. 3021 lit. c) C. proc. civ. Lichidatorul judiciar a învederat că recursul este şi nefondat, întrucât recurenta face, în realitate, contestaţie împotriva creanţelor înregistrate în dosar de creditoarele AJOFM şi AFP, dar aceste contestaţii au fost soluţionate printr-o altă hotărâre, şi anume sentinţa civilă nr. 127/F din 19 martie 2008 a judecătorului-sindic, rămasă irevocabilă prin decizia comercială nr. 309 din 8 septembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi.
In recurs s-au depus înscrisuri, conform art. 305 C. proc. civ.
Având a se pronunţa cu prioritate asupra excepţiei nulităţii recursului, în aplicarea art. 137 alin. (1) C. proc. civ., curtea a constatat că recursul lui V.V. nu este nul. Este adevărat că argumentele prezentate nu se încadrează în art. 304 C. proc. civ., nefiind motive de nelegalitate în sensul strict al art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., dar în speţă este incident art. 3041 C. proc. civ., sentinţa tribunalului nefiind supusă apelului şi fiind verificată sub toate aspectele invocate de recurenţi.
Examinând actele şi lucrările dosarului, curtea a constatat că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Sentinţa Tribunalului Vaslui, atacată de SC A. SRL şi de V.V., respinge planul de reorganizare propus de debitoarea-recurentă, legalitatea şi temeinicia acestei hotărâri verificându-se prin raportare la prevederile relevante din Legea nr. 85/2006. Din această verificare, curtea a reţinut că este judicioasă concluzia judecătorului-sindic, potrivit cu care debitorul putea propune un plan de reorganizare, în termen de 30 de zile de la afişarea tabloului definitiv de creanţe, cu aprobarea adunării generale a acţionarilor/asociaţilor. Este, de asemenea, corectă concluzia nerespectării dispoziţiilor art. 95 alin. (2) din Legea privind procedura insolvenţei, lipsind programul de plată a creanţelor definitiv stabilite.
Curtea de apel a reţinut că respingerea – judicios dispusă de tribunal – a planului de reorganizare are drept consecinţă, conform art. 102 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, începerea de îndată a procedurii falimentului, în condiţiile art. 107 şi urm. din acelaşi act normativ, astfel încât şi această dispoziţie din sentinţa nr. 335/F din 24 septembrie 2008 este legală şi temeinică.
în ce priveşte criticile vizând creanţele AJOFM şi AFP, prezentate în ambele recursuri, curtea a constatat că nu pot fi examinate, deoarece nu privesc sentinţa verificată în prezentul recurs.
Raportat considerentelor expuse şi în aplicarea art. 312 alin. (1) teza a Il-a C. proc. civ., curtea a respins recursurile, menţinând sentinţa Tribunalului Vaslui.
