Legea nr. 85/2006, at. 116 alin. (2)
Prevederile art. 116 alineat (2) din Legea insolvenţei reglementează formele de vânzare a bunurilor supuse lichidării şi, totodată, enumără modalităţile în care se poate realiza vânzarea acestor bunuri. Modalitatea în care se va realiza vânzarea bunurilor ce compun averea debitorului se va aproba de adunarea creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului cuprinsă într-un raport întocmit în acest sens şi ţinând seama şi de recomandarea comitetului creditorilor. Odată cu prezentarea raportului privind propunerea de vânzare şi modalitatea în care aceasta se va efectua, lichidatorul are obligaţia să prezinte şi regulamentul de vânzare corespunzător.
Decizia nr. 487 din 11 octombrie 2010
Prin sentinţa comercială nr. 491/S din 06.05.2010 a Tribunalului Iaşi, Sccţia Comercială şi de Administrativ, Judecătorul sindic a respins excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, invocată de lichidatorul judiciar prin întâmpinare, a respins contestaţia la formulată de reprezentanţii A.N.A.F. – A.F.P.M. Iaşi în contradictoriu cu A.P.C. S.P.R.L.
Instanţa de fond a considerat că temeiul de drept al acestei contestaţii formulate de A.N.A.F. este art. 399 şi următoarele din Codul de procedură civilă, fapt ce atrage alt termen de decădere decât cel stipulat de dispoziţiile art. 21, alin. (3) din care se referă la contestaţia împotriva măsurilor cuprinse în raportul administratorului judiciar întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. (1) din lege, motiv pentru care a fost respinsă excepţia tardivităţii.
în privinţa aspectelor de fond evocate de părţi cu privire la neregula-ritatea actelor procedurale instanţa de fond a reţinut în primul rând apărarea formulată dc lichidatorului judiciar, în sensul că respectiva contestaţie la executarc este rămasă fară obiect, motivat de finalizarea operaţin-nilor de vânzare prin licitaţie publică nu poate fi primită, legiuitorul reglementând în cadrul procedurii generale execuţionale instituţia întoarcerii executării silite.
La şedinţa adunării creditorilor din 29.05.2009, pe lângă ordinea de zi expusă de lichidatorul judiciar s-a dezbătut aspectul vânzării la licitaţie publică a bunurilor falitei, procesul-verbal încheiat consemnând faptul că
reprezentantul creditorului contestatar A.N.A.F. – A.F.P.M. Iaşi a semnat fară obiecţiuni.
Intr-adevăr, în conformitate cu disp. art. 14, alin. (2) din Legea nr. 85/2006 „orice deliberare asupra unei chestiuni necuprinse în ordinea de zi a şedinţei este nulă (…)”.
In interpretarea textului de lege enunţat prin prisma voinţei legiuitorului, nulitatea operantă este una relativă, fiind necesar a fi justificată o vătămare suferită de creditor cu ocazia vânzării bunurilor. Ori acest aspect nu a rezultat şi nu a fost dovedit din administrarea probatoriului contestaţiei formulate.
Mai mult chiar, reprezentanţii creditorului nu au formulat opoziţie în ceea ce priveşte hotărârea luată cu privire la vânzarea bunurilor falitei şi nici nu au solicitat desfiinţarea hotărârii ori procesului-verbal al şedinţei din 29.05.2009 pentru motive de nelegalitate, conf. art. 14 alin. (7) din lege.
Prin urmare, a solicitat desfiinţarea actelor procedurale subsecvente hotărârii de vânzare la licitaţie a bunurilor, fără a se face referire la însuşi înscrisul dc bază nu reprezintă o justificare logică a interesului creditorului, ci se circumscrie interesului de înlocuire a lichidatorului judiciar.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea A.F.P. a municipiului Iaşi.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea a constatat că este fondat pentru următoarele considerente:
Prevederile art. 116 alin. (2) din legea insolvenţei reglementează formele de vânzare a bunurilor supuse lichidării şi, totodată, enumără modalităţile în care se poate realiza vânzarea acestor bunuri.
Modalitatea în care se va realiza vânzarea bunurilor ce compun averea debitorului se va aproba de adunarea creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului, cuprinsă într-un raport întocmit în acest sens şi ţinând seama şi de recomandarea comitetului creditorilor. Totodată, odată cu prezentarea raportului privind propunerea de vânzare şi modalitatea în care aceasta se va efectua, lichidatorul are obligaţia să prezinte şi regulamentul de vânzare corespunzător.
în cauză lichidatorul judiciar nu a respectat această etapă.
La data de 19.05.2009 a emis publicaţia de vânzare nr. 480 apărută în Buletinul procedurilor de nr. 2499/25.05.2009 în care se arată că O.C.C. SRL, societate în lichidare judiciară vinde prin licitaţie publică, prin lichidator judiciar A.P.C. S.P.R.L. conform prevederilor Codului de procedură civilă, art. 431 şi următoarele, bunurile mobile la preţul de pornire stabilit prin evaluare, exclusiv T.V.A.
Această publicaţie de vânzare a fost emisă înainte de convocarea Adunării creditorilor şi alegerii comitetului creditorilor, lichidatorul judiciar
neţinând cont de faptul că modalitatea de vânzare trebuie aprobată de Adunarea creditorilor.
Mai mult, prin notificarea nr. 88/03.04.2009, apărută în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 1720(2009, lichidatorul judiciar a convocat adunarea creditorilor pentru data de 29.05.2009 având ca ordine de zi doar alegerea comitetului creditorilor, al preşedintelui acestuia, confirmarea şi stabilirea remuneraţiei lichidatorului judiciar, nefacând vorbire despre faptul că s-ar prezenta şi solicita aprobarea modalităţii de vânzare a bunurilor debitorului.
Faptul că în cadrul acestei adunări lichidatorul judiciar ar fi informat asupra derulării procedurilor, prezentând regulamentul de vânzare al bunurilor mobile, raportul de evaluare al bunurilor, anunţurile de vânzare a bunurilor supuse licitaţiei cu termen de primă licitaţie la data de
12.06.2009 nu acoperă nerespectarea procedurii descrisă de art. 116 din legea insolvenţei, mai ales că la accastă adunare a participat doar reprezentantul A.F.P. a mun. Iaşi care a precizat că nu îşi poate spune părerea deoarece potrivit O.P.A.N.A.F. nr. 1009/2007 a fost selectat alt lichidator respectiv R.L.A. I.P.U.R.L. Neamţ, ceilalţi crcditori necunoscând că se va discuta şi aceste aspecte.
De altfel în procesul-verbal încheiat cu această ocazie la rubrica discutarea şi aprobarea ordinii de zi sunt trecute doar cele două aspecte, respectiv alegerea comitetului creditorilor, al preşedintelui acestuia şi confirmarea şi stabilirea remuneraţiei lichidatorului judiciar.
In aceste condiţii, Curtea a considerat că în mod greşit judecătorul sindic a reţinut că reprezentantul contestatoarei ar fi semnat fară obiec-ţiuni şi că pentru admiterea contestaţiei ar fi fost necesară o vătămare a creditorului.
Vătămarea creditorilor se produce atunci când se hotărăşte modalitatea de vânzare a bunurilor debitorului fară aprobarea acestora.
Mai mult lichidatorul judiciar nu a solicitat aprobarea creditorilor nici cu privire la angajarea evaluatorului.
Faţă de cele mai sus expuse Curtea a considerat că judecătorul sindic greşit a respins contestaţia formulată de A.F.P. a municipiului Iaşi, criticile formulate de aceasta fiind fondate, aşa încât, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a admis recursul declarat şi contestaţia formulată, dispunând anularea publicaţiei de vânzare nr. 48/19.05.2009 şi trimiterea cauzei la judecătorul sindic pentru continuarea procedurii cu respectarea art. 116 alin. (2) din legea insolvenţei.
