Faţă de succesiunea în timp a actelor normative Curtea reţine că nu a fost încălcat principiul neretroactivităţii legii consfinţit prin art. 15 alin. 2 din Constituţie şi art. 1 Cod civil, deoarece, dacă printr-un act normativ se face o modificare a unui act anterior, noile prevederi sunt aplicabile la data intrării acestuia în vigoare în virtutea aceluiaşi principiu.
Prin sentinţa civilă nr. 264 F din 18.09.2001, Tribunalul Bucureşti Secţia a V-a Civilă şi de Administrativ a admis acţiunea precizată de reclamanta SC “P. ” SA în contradictoriu cu , Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti şi Administraţia Finanţelor Publice Sector 4.
Instanţa a obligat pârâtele să recunoască reclamantei dreptul la restituirea sumelor reprezentând impozit pe profit plătit în plus pentru perioada iulie 1997-1999.
în motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că reclamanta s-a privatizat prin contractul nr. 573/1994 încheiat la 15.11.1994 între P.A.S. şi F.P.S. Se arată că, la această dată, se afla în vigoare Legea nr. 77/1994, iar potrivit art. 50, societăţile comerciale care se privatizau prin transmiterea de acţiuni beneficiau, pe toată durata achitării ratelor sau rambursării creditelor, de reducerea cu 50% a impozitului pe profit aferent acţiunilor dobândite, precum şi de scutire de impozit pentru dividendele aferente acţiunilor deţinute în condiţiile legii.
Instanţa de fond apreciază că raportat la data încheierii contractului, aplicabile erau prevederile Legii nr. 77/1994 în virtutea principiului “tempus regit actum”.
Se mai reţine că împrejurarea că ulterior legea menţionată a fost modificată prin O.U.G. nr. 38/1997 şi abrogată prin O.U.G. nr. 88/1997 nu poate să contravină acestui principiu, deoarece s-ar încălca prevederile art. 15 alin. 2 şi art. 78 din Constituţie. Se consideră de către instanţa de fond că prin coroborarea acestor texte ale legii fundamentale, legea civilă intră în vigoare de la data publicării în Monitorul Oficial sau la data prevăzută în textul ei, însă nu poate dispune pentru trecut.
Instanţa de fond concluzionează că aplicarea celor două ordonanţe de urgenţă la situaţii juridice anterioare intrării lor în vigoare, reprezintă o încălcare evidentă a principiului neretroactivităţii legii civile, consacrat în Constituţie.
împotriva sentinţei pronunţată de Tribunalul Bucureşti, au declarat recurs pârâtele: Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti si Administraţia Finanţelor Publice Sector 4.
Recurentul Ministerul Finanţelor Publice critică sentinţa instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie în baza art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Pe cale de excepţie recurentul invocă lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului de Finanţe, motivând că Ministerul Finanţelor Publice nu a fost sesizat de către intimata reclamantă cu soluţionarea vreunei cereri, astfel încât nu sunt întrunite prevederile art. 1 şi 5 din Legea nr. 29/1990.
Pe fondul cauzei se arată că SC “P.” SA s-a privatizat în anul 1994 prin contractul de vânzare cumpărare încheiat de reclamanta F.P.S. cu nr. 573/ 15.11.1994.
Se precizează că în conformitate cu art. 50 din Legea nr. 77/1994 societatea a beneficiat de reducerea cu 50% a impozitului pe profit aferent acţiunilor dobândite de la F.P.S. şi de reducerea cu 30% a impozitului pe profit conform O.U.G. nr. 38/1997.
Societatea însă, după privatizare, în mod greşit a continuat să aplice reducerea cu 50% a impozitului pe profit, atât în anul 1998, cât şi în 1999, întrucât ulterior au intrat în vigoare prevederile art. 44 din O.U.G. nr. 88/ 23.12.1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, care stipulează că “la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, Legea nr. 58/ 1991, Legea nr. 77/1994… se abrogă”. Pentru aceste considerente, recurenta menţionează că începând cu data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 88/1997, au fost abrogate şi facilităţile fiscale instituite prin actele normative menţionate.
Recurenta pârâtă, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, în recursul promovat împotriva sentinţei instanţei de fond arată în primul motiv de recurs că hotărârea atacată nu întruneşte condiţiile impuse de dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. pr. civ., întrucât nu cuprinde motivele de fapt şi de drept care au condus instanţa la pronunţarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii.
In baza art. 304 pct. 9 C. pr. civ., hotărârea este criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Se invocă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivând că, potrivit Normelor metodologice pentru aplicarea O.G. nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, compensarea, restituirea şi scăderea obligaţiilor bugetare se efectuează de către autoritatea fiscală unde se află domiciliul sau sediul plătitorilor. în speţă, autoritatea competentă să restituie această sumă este Administraţia Finanţelor Publice Sector 4.
Pe fondul cauzei se arată că, SC “P.” SA a fost privatizată în anul 1994, aplicându-i-se dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 77/1994, în sensul că societatea care se privatiza, beneficia de reducere de 50% a impozitului pe profit aferent acţiunilor dobândite.
Se menţionează că la data apariţiei O.U.G. nr. 88/1997, Legea nr. 77/ 1994 a fost abrogată şi, în consecinţă, cuantumul de reducere a impozitului pe profit a fost stabilit la 30%.
Recurenta Administraţia Finanţelor Publice Sector 4, în baza art. 299 C. pr. civ. reţine în esenţă că potrivit prevederilor O.U.G. nr. 88/1997, cota stabilită pentru scutirea impozitului pe profit este de 30%, iar până la apariţia acestei ordonanţe în temeiul art. 50 din Legea nr. 77/1994 cota de reducere a impozitului pe profit era de 50%, procent de care a beneficiat şi reclamanta intimată, dar numai până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 88/1997.
în consecinţă, se arată că scutirile privind impozitul pe profit pentru perioada 1998-1999, nu mai erau aplicabile ca efect al abrogării Legii nr. 77/ 1994 de O.U.G. nr. 88/1997 si a abrogării art. 7 din O.U.G. nr. 88/1997 prin O.G. nr. 40/1998.
Asupra recursurilor de faţă:
Curtea, analizând susţinerile părţilor privind excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti urmează a le respinge, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3 alin. 1 din O.G. nr. 11/1996 “încasarea şi urmărirea creanţelor bugetare, care sunt administrate de Ministerul Finanţelor se asigură de către acesta şi de către unităţile sale teritoriale, respectiv direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene şi a municipiului Bucureşti”.
Raportat la aceste reglementări, Curtea respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti.
Pe fondul cauzei, Curtea urmează să admită recursurile pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond în mod greşit a reţinut că încheierea contractului de privatizare a avut loc sub imperiul Legii nr. 77/1994 şi, în consecinţă, prevederile acestei legi ar fi aplicabile şi în prezent, în virtutea principiului “tempus regit actum”.
Curtea reţine că nu se încalcă acest principiu, deoarece actele îndeplinite după intrarea în vigoare a legii noi vor fi supuse prevederilor acesteia, iar cele efectuate sub imperiul vechii legi, cu respectarea ei, rămân valabile.
în speţă, Curtea constată că până în momentul în care a intrat în vigoare O.U.G. nr. 88/1997, reclamanta SC “P.” SA a beneficiat de prevederile art. 50 din Legea nr. 77/1994, fiind scutită de plata cu 50% din impozitul pe profit, iar o dată cu aplicarea O.U.G. nr. 88/1997, prin care a fost modificată cota de scutire a impozitului pe profit la 30%, a beneficiat de această facilitate cu cuantumul redus la această cotă.
Pentru aplicarea corectă a noii cote de 30% stabilite de O.U.G. nr. 88/ 1997 a fost emis Ordinul 2242/1997 privind unele măsuri ce vizează încheierea exerciţiului financiar-contabil pe anul 1997 care la art. III – pct. 20 stabileşte:
“Societăţile comerciale care s-au privatizat şi care beneficiază, potrivit prevederilor art. 50 din Legea nr. 77/1994, de reducerea cu 50% a impozitului pe profit pentru toate acţiunile dobândite, atât de la Fondul Proprietăţii de Stat, cât şi de la Fondurile Proprietăţii Private, vor calcula începând cu data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 88/1997, o reducere de 30% aplicată pentru impozitul datorat de la această dată”.
Curtea, faţă de aceste reglementări, reţine că pentru perioada iulie-decembrie 1997, societăţii reclamante în mod corect i s-a aplicat o cotă de scutire a impozitului pe profit de 30%.
întrucât O.G. nr. 40/1998 a abrogat art. 7 din O.U.G. nr. 88/1997, pentru perioada 1998-1999 intimata nu mai beneficiază de scutirile stabilite prin Legea nr. 77/1994 (50%), si nici de cele reglementate de O.U.G. nr. 88/ 1997 (30%).
în consecinţă, faţă de succesiunea în timp a actelor normative, Curtea reţine că nu a fost încălcat principiul neretroactivităţii legii consfinţit prin art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 1 din C. civ., deoarece, dacă printr-un act normativ se face o modificare a unui act anterior, noile prevederi sunt aplicabile de la data intrării acestuia în vigoare în virtutea aceluiaşi principiu.
Pentru aceste considerente, cu referire la art. 304 pct. 9 C. pr. civ., Curtea urmează a admite recursurile, modificând sentinţa în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.(Judecator Carmen Frumuselu)
(Sectia Contencios Administrativ, decizia civilă nr. 290/2002)
