Dacă la data preluării transporturilor de la cărăuş (10.11.1989) norma legală aplicabilă era art.37 din Legea nr.3/1988, iar acest text a fost modificat prin Decretul-lege nr. 146/1990, conflictul în timp al celor două norme trebuie soluţionat în aplicarea art.l Cod civil, care prevede că legea civilă dispune numai pentru viitor.
(Secţia comercială, decizia nr.136/13.05.1991)
Prin acţiunea introdusă la data de 27.08.1990 de I.M.P.D. împotriva R.C.F.B. s-a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 5.015 lei daune şi 75 lei cheltuieli de judecată.
Reclamanta şi-a motivat cererea, arătând că în luna noiembrie 1989 a preluat în staţia C.F. Ghergani, 2 vagoane încărcate cu grâu, expediate de I.C.A.P.P.A. D. prin B.R.R., la care a constatat o lipsă de 2.300 kg., în condiţiile prevăzute de art. 35, 36, 59 şi 62 şi din H.C.M. nr.941/1959, acte în baza cărora a refuzat parţial la decontare facturile emise de furnizoarea-expeditoare, căreia i-a remis procesele verbale astfel încheiate şi i-a cesionat dreptul la acţiune împotriva cărăuşului, întrucât la data executării contractului de transport era în vigoare art.37, în formularea dată de Legea nr.3/1988.
Dat fiind că furnizoarea-expeditoare a introdus acţiunea după modificarea art.37 din Decretul-lege nr. 146/1990 şi instanţa sesizată a considerat că drepti/l la acţiune a trecut la destinatară (care nu formulase cerere de chemare în garaţie a cărăuşului), prin cererea de faţă aceasta a reclamat daune unităţii de transport, în persoana staţiei de destinaţie.
Litigiul a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr.2.188 din 9.11.1990, acţiunea fiind respinsă ca neîntemeiată, cu motivarea că reclamanta a preluat transporturile fără obiecţiuni, şi, întrucât vagoanele au sosit cu sigiliile intacte, minusul cantitativ nu putea fi imputat cărăuşului, respingând, implicit, excepţiile de necompetenţă şi de prescripţie, invocate de pârâtă.
împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat recurs, pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că actele de constatare încheiate la destinaţie dovedesc existenţa minusului cantitativ pentru care
unitatea de transport este răspunzătoare, conform art.39 din H.C.M. nr.941/ 1959.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Din examinarea actelor dosarului, în raport de motivele de recurs, rezultă că la data preluării transporturilor de la cărăuş (10.11.1989), norma legală aplicabilă era art.37 din Legea nr.3/1988 (aşa cum s-a constatat şi prin sentinţa nr.278/30.07.1990 a Tribunalului Judeţean Dâmboviţa).
Dat fiind că textul menţionat a fost modificat prin Decretul-lege nr. 146/ 18.05.1990 şi instanţa a fost sesizată ulterior, conflictul în timp al celor două norme trebuia soluţionat în aplicarea art. 1 (care prevede că legea civilă dispune numai pentru viitor), în favoarea legii în vigoare la data executării contractelor de transport, adică art.37 din Legea nr.3/1988, nemodificat, care obligă instanţa să soluţioneze acţiunea introdusă de predătoare împotriva destinatarei şi cărăuşului, toate trei părţi alte contractelor de transport încheiate prin scrisorile de trăsură. în speţă, instanţa sesizată a considerat însă că momentul introducerii acţiunii determină aplicarea legii noi (deşi efectele juridice ale contractelor de transport se produseseră sub imperiul vechii legi) şi a obligat destinatara la plata integrală a preţului mărfii, cu îndrumarea să acţioneze cărăuşul pentru daune.
Sentinţa astfel pronunţată a rămas definitivă prin nerecurare, pârâta obligată procedând în sensul considerentelor de mai sus, în aplicarea art.23 combinat cu art.37 din Legea nr.3/1988, cu dreptul la acţiune împotriva cărăuşului, iar în absenţa reclamaţiei administrative, acţiunea apare şi tardiv introdusă, în raport de dispoziţiile art.4 lit.e) din Decretul nr. 167/1958.
Cu această motivare, sentinţa de respingere a acestei acţiuni apare legală şi temeinică, urmând ca, în baza art.312 Cod proc. civilă, recursul să fie respins ca nefondat.
Notă: Potrivit art. 15 alin. (2) din României: „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile”.
Legea nr. 3/1988 privind încheierea şi executarea contractelor economice (publicată în Buletinul Oficial nr. 18 din 2 aprilie 1988) a fost abrogată prin Legea nr. 15/1990 (publicată în Monitorul Oficial nr. 98 din 8 august 1990).
Decretul-lege nr. 146/1990 privind modificarea şi abrogarea unor prevederi din Legea nr. 3/1988 privind încheierea şi executarea contractelor economice (publicată în Monitorul Oficial nr. 66 din 12 mai 1990) a fost abrogat prin Legea nr. 15/1990.
H.C.M. nr. 941/1959 privind unele măsuri referitoare ia circulaţia mărfurilor între organizaţiile socialiste, în scopul asigurării integrităţii
mărfurilor la expediţie, transport şi destinaţie (publicată în Culegerea de hotărâri şi decrete nr. 26 din 25 iulie 1959) a fost abrogată prin Legea nr. 129/1996 (publicată în Monitorul Oficial nr. 268 din 30 octombrie 1996).
Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă a fost publicat în Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie 1958. în legătură cu acest decret, a se vedea şi decizia nr. 72/1994, publicată în Monitorul Oficial nr. 284 din 6 octombrie 1994.
