Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României este un organism permanent de arbitraj şi arbitrajul său este unul instituţionalizat, în sensul că este organizat de o instituţie permanentă.
Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României este un organism permanent de arbitraj şi arbitrajul său este unul instituţionalizat, în sensul că este organizat de o instituţie permanentă.
Conform art. 5 din D.L. nr. 139/1990 privind Camerele de Comerţ şi Industrie din România şi potrivit art. 11 din Regulament, Camera de Comerţ şi Industrie a României organizează, la cerere, arbitraj ad-hoc pentru soluţionarea litigiilor interne sau internaţionale. Dar, chiar şi aşa, nu se modifică sub nici un aspect caracterul arbitrajului care este şi rămâne unul instituţionalizat.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei Curţi, S.C. “S.” – S.R.L. a formulat acţiune în anulare a sentinţei nr. 189/29.11.1999, pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în contradictoriu cu S.C. “S.G.R.” – S.A., solicitând desfiinţarea acesteia şi pe fond admiterea cererii.
în motivarea acţiunii în anulare, s-a arătat că s-au încălcat dispoziţiile art. 364 lit. c, f, g şi i C. pr. civ. precum şi faptul că tribunalul arbitrai s-a pronunţat după trecerea a mai mult de 5 luni, iar sentinţa atacată încalcă ordinea publică, bunele moravuri şi prevederile art. 341 alin. 1 C. pr. civ. în sensul că forma de arbitraj aleasă de părţi a fost aceea a unui arbitraj instituţionalizat şi nu a unuia ad-hoc.
Cu privire la criticile aduse hotărârii arbitrale, Curtea a reţinut următoarele:
Prin cererea arbitrală introdusă la 29.03.1999, S.C. “S.” – S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. “S.G.R.” – S.A., solicitând obligarea acesteia la executarea contractelor de închiriere nr. 01/1996,02/1996,01 /1998,02/1998, 03/1998, iar în caz de imposibilitate a executării să se dispună rezilierea contractelor cu obligarea pârâtei la repararea prejudiciului în cuantum de 12.978.847,57 ATS.
Prin sentinţa atacată, tribunalul arbitrai a admis în parte cererea şi a obligat pârâta la 93.340 DM şi 26.000 USD, în urma denunţării unilaterale a contractului de închiriere.
Pârâta a executat hotărârea, astfel că la termenul din 10.05.2000, reclamanta, în completarea acţiunii, a arătat că înţelege să conteste numai suma de 11.970.627,34 ATS, că renunţă la motivele invocate iniţial şi a menţinut numai criticile referitoare la nerespectarea principiului contradictorialităţii şi la încălcarea dreptului la apărare.
Faţă de acestea, Curtea a reţinut că S.C. “S.” – S.R.L a declarat că renunţă la cererea de recuzare, în raport cu noua alcătuire a tribunalului arbitrai aşa cum rezultă şi din încheierea de dezbateri de la 11.11.1999.
Un alt motiv de anulare ar fi fost faptul că nu i s-a adus la cunoştinţă calculul chiriei, însă acesta este numai o apărare făcută de pârâtă, nefiind o probă nouă sau o altă cerere, el decurgând din contract, cunoscut de ambele părţi.
Cu privire la motivele de anulare prevăzute de art. 364 lit. c şi i C. pr. civ., Curtea le-a considerat neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 9 din contract, părţile au înţeles să supună arbitrajului organizat de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României diferendele ce vor apărea în executarea lui, pentru rezolvarea în conformitate cu legile proprii, astfel că părţile au făcut trimitere la regulile proprii de procedură ale Curţii de Arbitraj. Pentru că era vorba de un litigiu comercial intern, Curtea de Arbitraj a soluţionat cauza aplicând regulile de procedură privind arbitrajul ad-hoc. Ca urmare, nu a avut loc nici o încălcare a convenţiei arbitrale.
Pe de altă parte, conform art. 5 din D.L. nr. 139/1990 privind Camerele de Comerţ şi Industrie din România şi potrivit art. 11 din Regulament, Camera de Comerţ şi Industrie a României organizează, la cerere, arbitraj ad-hoc pentru soluţionarea litigiilor interne sau internaţionale. Dar chiar şi aşa nu se modifică sub nici un aspect caracterul arbitrajului, care este unul instituţionalizat.
Aşadar, critica întemeiată pe dispoziţiile art. 364 pct. c C. pr. civ., nu a fost reţinută, după cum nu a fost reţinută nici aceea întemeiată pe dispoziţiile art. 364 lit. i C. pr. civ., atâta timp cât aprecierea probelor este lăsată la latitudinea instanţei şi în condiţiile în care hotărârea pronunţată în temeiul acestor probe nu încalcă ordinea publică, bunele moravuri sau o dispoziţie imperativă a legii. Aprecierea probelor este rezultatul propriei convingeri a arbitrilor, conform art. 358 alin. final C. pr. civ.
Pentru toate aceste considerente, Curtea a respins acţiunea în anulare, ca nefondată. (Judecator Nela Petrisor)
(Secţia comercială, decizia nr. 1467/2000)
