Demersurile în vederea aflării domiciliului persoanei împotriva căruia se solicită angajarea răspunderii personale trebuie făcute de practicianul în insolventă anterior formulării cererii în faţa judecătorului sindic şi nu ulterior chiar pronunţării sentinţei împotriva persoanei respective.
Prin sentinţa comercială nr. 2381 din 3 decembrie 2009, Tribunalul Comercial Mureş a admis acţiunea formulată de lichidatorul judiciar C. C. împotriva pârâtei C.G., având ca obiect angajarea răspunderii personale şi a obligat pârâta să acopere pasivul debitoarei falite S.C. „T. C.” SRL Târgu-Mureş prin plata sumei de 202.258,18 lei, acordând termen în procedură pentru data de 4 martie 2010.
Pentru a pronunţa astfel, judecătorul sindic a reţinut următoarele:
Lichidatorul judiciar în exercitarea atribuţiilor ce i-au revenit, s-a confruntat cu imposibilitatea efectuării unei analize pe fond a situaţiei patrimoniale a debitoarei datorită nepredării actelor contabile ale societăţii. Neţinerea evidenţei contabile, a completării registrelor speciale la care obligă Legea nr. 82/1991 şi a înregistrării situaţiilor financiare periodice la Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi respectiv competent, implică efectul unei prezumţii relative de ascundere ori deturnare a patrimoniului persoanei juridice administrate. Prezumţia decurge firesc din consecinţa calităţii de prim gestionar pe care a avut-o administratorul asupra averii debitoarei. Prezumţia nu putea fi răsturnată decât de pârâtă, prin prezentarea evidenţei complete a situaţiei economico financiare şi care să reflecte realitatea.
Această stare de fapt ilicită şi culpabilă împotriva pârâtei, care a fost unic administrator şi asociat al societăţii, s-a reţinut ca dovedită prin prisma constatărilor lichidatorului judiciar şi indicate în raportul de specialitate privind cauzele ajungerii societăţii în stare de , întocmit în aplicarea dispoziţiilor art. 59 din Legea nr. 85/2006. Pârâta a adoptat o poziţie de pasivitate, neproducând nicio probă în apărare, nu a fost găsită nici la domiciliul şi nici la sediul firmei, evitând contactul cu administratorul judiciar.
În ceea ce priveşte prejudiciul reclamat de lichidatorul judiciar pe seama creditorilor, acesta echivalează cu suma înscrisă în tabelul de obligaţii al debitoarei şi anume: 202.258,18 lei, în condiţiile în care nu a fost identificat nici un activ care să poată fi valorificat în vederea acoperirii pasivului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C. G., solicitând repunerea în termenul de recurs, admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea acesteia spre rejudecare.
În ceea ce priveşte cererea de repunerea în termenul de recurs, recurenta arată că nu a fost citată corespunzător dispoziţiilor art. 86 şi 90 Cod procedură civilă . În acest sens domiciliul său a fost în Târgu-Mureş, str. Vasile Lucaciu, iar din data de 3 mai 2007 şi-a schimbat domiciliul în localitatea Sântana de Mureş, str. Principală. Deşi instanţa a considerat că a fost legal citată, şi că nu a formulat întâmpinare necontestând afirmaţiile lichidatorului, judecătorul pricinii arată că pârâta nu a fost găsită de către administratorul judiciar la adresa din Târgu-Mureş, str. Godeanu. Consideră că normele de procedură au fost încălcate cu rea credinţă, pe toată durata procesului, fiind citată la o adresă indicată greşit de către lichidator, care însă la data de 18 februarie 2010 i-a trimis un plic conţinând comunicarea şi sentinţa atacată, fapt ce denotă că acesta îi cunoştea adresa reală.
În ceea ce priveşte fondul căii de atac, recurenta arată că i s-a încălcat dreptul la apărare fiind citată la o adresă greşită, neputând să-şi facă astfel apărarea.
Examinând cererea de recurs şi cererea de repunere în termen, instanţa apreciază că ele sunt fondate.
Astfel, potrivit art. 103 Cod procedură civilă neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură in termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte ca a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
În acest din urma caz, actul de procedură se va îndeplini in termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în acelaşi termen vor fi arătate si motivele împiedicării.
În speţă, conform copiilor de pe cartea de identitate, recurenta a domiciliat în Târgu-Mureş ,str. Vasile Lucaciu din data de 5 martie 2001. La data de 3 mai 2007, aceasta şi-a schimbat domiciliul în Sântana de Mureş, str. Principală. Sentinţa recurată i-a fost comunicată recurentei pe str. Godeanu, procedura de comunicare fiind realizată prin afişare. Cum sentinţa nu i-a fost comunicată la domiciliul acesteia, recurenta a făcut dovada că s-a aflat în imposibilitate de a exercita calea de atac a recursului în termenul legal prevăzut de art. 303 pct.2 Cod procedură civilă, motiv pentru care în raport de dispoziţiile art. 103 alin. 2 Cod procedură civilă cererea de repunerea în termenul de recurs urmează a fi admisă.
Cu privire la fondul căii de atac, instanţa constată:
Recurenta a avut calitatea de administrator al debitoarei S.C. T. C. SRL, sediul acestei societăţi fiind în Târgu-Mureş.
Cererea de angajare a răspunderii formulată de către lichidatorul judiciar desemnat în cauză a fost comunicată de către instanţă la domiciliul indicat de către acesta, respectiv Târgu-Mureş. La termenul la care s-a judecat cauza, primul termen de altfel, procedura s-a realizat cu pârâta prin afişare. Recurenta conform celor două copii de pe actele de identitate, rezultă că la data când a fost formulată cererea de angajarea răspunderii avea domiciliul în loc Sântana de Mureş. De altfel, lichidatorul judiciar la data de 1 februarie 2010 a solicitat Direcţiei judeţene de evidenţă a persoanelor să comunice domiciliul pârâtei, demers pe care ar fi trebuit să-l facă înainte de promovarea cererii de angajare a răspunderii acesteia. Prin faptul că recurenta nu a fost citată de la domiciliul ei real şi nu i s-a comunicat cererea de chemare în judecată, s-a adus atingere atât dreptului de apărare al acesteia cât şi principiului contradictorialităţii.
Pentru aceste considerente, având în vedere dispoziţiile art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă, instanţa va casa sentinţa nelegală şi va trimite cauza judecătorului sindic pentru rejudecarea fondului cauzei cu respectarea dreptului la apărare al recurentei.
