ASIGURARE DE DOVEZI ÎN MATERIE COMERCIALĂ. COMPETENŢA MATERIALĂ


Competenţa materială a judecătoriei în materia asigurării de dovezi, înainte de judecată, nu dă loc la o altă interpretare, nefiind aplicabile prevederile generale, de drept comun ale art. 2 pct. 1 lit. a C. pr. civ., care sunt excluse de dispoziţiile speciale ale art. 236 C. pr. civ.

Prin cererea înregistrată sub nr. 18.494/1997, pe rolul Judecătoriei Sectorului

2 Bucureşti reclamanta S.C. “M.” S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. “R.A.” – S.A. pentru efectuarea unei expertize tehnice auto asupra unui lot de 70 autoturisme, pentru a se constata starea tehnică a acestora.

Prin încheierea de şedinţă de la 4.06.1998, instanţa de fond a admis cererea de de dovezi şi s-a omologat raportul de expertiză cu privire la starea tehnică a unui număr de 70 autoturisme.

împotriva acestei încheieri s-a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 2.588/A/1998 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a 11l-a civilă, a fost respins, ca tardiv formulat.

împotriva încheierii pronunţate de judecătorie s-a formulat contestaţie în anulare de către S.C. “R.A.” S.A., care a fost respinsă ca inadmisibilă prin sentinţa civilă nr. 15.201/1999. Această soluţie a fost atacată cu apel. Apelul a fost respins, ca nefondat, de Tribunalul Bucureşti – secţia a lll-a civilă, prin decizia civilă nr. 425/A/2000.

împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea. în dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că pricina trebuia dedusă judecăţii unui complet de judecată al Tribunalului Bucureşti – secţia comercială, în condiţiile în care părţi erau două societăţi comerciale, iar încălcarea acestor prevederi de ordine publică trebuia examinată din oficiu de către instanţă în orice fază a judecăţii, conform art. 306 alin. 2 C. pr. civ.

Curtea a respins recursul, ca nefondat, reţinând că, potrivit art. 236 C. pr. civ., în materia asigurărilor de dovezi, competenţa revine judecătoriei în a cărei circumscripţie se află obiectul cercetării. Textul invocat menţionează în mod expres judecătoria şi nu face nici o distincţie cu privire la calitatea părţilor sau natura litigiului dintre ele. Aşadar, în situaţia în care textul Codului de procedură civilă precizează fără dubiu competenţa materială a judecătoriei în materia asigurării de dovezi, înainte de judecată, nu dă loc la o altă interpretare, nefiind aplicabile prevederile generale, de drept comun ale art. 2 pct. 1 lit. a C. pr. civ., care sunt excluse de dispoziţiile speciale ale art. 236 C. pr. civ. (Judecator Nela Petrisor)

(Secţia comercială, decizia nr. 412/2000)