Legea nr. 85/2006, art. 14 alin. 7
Un asociat al debitoarei nu are calitate procesuală activă de a bloca desfăşurarea vânzării prin licitaţie publică, iniţiată în baza Hotărârii Adunării Generale a Creditorilor – hotărâre pe care nu are nici calitatea procesuală activă de a o ataca, cu atât mai mult cu cât vânzarea priveşte cota parte din bunul aparţinând debitorului.
În cazul coproprietăţii pe cote părţi, fiecare coproprietar este liber să dispună de cota sa parte din dreptul de proprietate, putând să o înstrăineze, dreptul de a dispune limitându-se asupra cotei sale părţi.
Prin Sentinţa nr. 3067/12 octombrie 2010, pronunţată în dosarul nr. 204.1/96/2010 al Tribunalului Harghita, judecătorul sindic a admis contestaţia formulată de V.M. şi a dispus suspendarea licitaţiilor organizate de lichidatorul judiciar G.M.C. S.P.R.L. pentru data de 14 octombrie 2010, în vederea valorificării bunurilor debitoarei S.C. R.M. S.N.C. – spaţiu comercial şi cota de 20/250-a parte din casă şi din terenul aferent – până la clarificarea situaţiei acestor imobile.
În considerentele Sentinţei, judecătorul sindic a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:
• asociata-contestatoare a solicitat suspendarea licitaţiilor programate pentru data de 14 octombrie 2010 pe motiv că imobilele fac obiectul unui dosar de partaj al bunurilor codevălmaşe (ale cărui părţi sunt foştii soţi, V.M. şi M.I., asociaţi ai debitoarei) şi că pune sub semnul întrebării dreptul de creanţă, în sumă de 113.790 lei, pe care asociatul M.I. îl are faţă de debitoare;
• excepţia tardivităţii contestaţiei, invocată de lichidatorul judiciar, a fost respinsă, dat fiind faptul că nu se aplică dispoziţiile art. 14 alin. 8 din Legea nr. 85/2006, în speţă neatacându-se nici raportul de evaluare şi nici regulamentul de vânzare, cuprins în procesul verbal înregistrat la data de 27 august 2010; cererea nu poate fi apreciată ca prematură, pe considerentul că licitaţia nu a avut loc deoarece contestatoarea urmăreşte chiar preîntâmpinarea desfăşurării procedurii de vânzare, până la clarificarea situaţiei imobilelor; folosul practic urmărit este evident, unul din imobile constituind casa contestatoarei, debitoarea având doar o cotă mică de proprietate, astfel că şi excepţia lipsei interesului, invocată de lichidatorul judiciar, a fost respinsă;
• faţă de existenţa dosarului de partaj, faţă de vânzarea unei case care este proprietatea firmei doar în cotă de 20/250-a parte, precum şi faţă de existenţa creanţei asociatului şi administratorului M.I. (creditor majoritar), judecătorul sindic a apreciat că asociata V.M. este îndreptăţită să ceară şi să obţină suspendarea licitaţiei.
Împotriva Sentinţei nr. 3067/12 octombrie 2010 a declarat recurs lichidatorul judiciar, invocând art. 299, 3041, 305 Cod proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii contestaţiei, în principal, prin admiterea excepţiei tardivităţii sau a prematurităţii, excepţiei lipsei de interes, excepţiei lipsei de temei legal, excepţiei lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei, iar în subsidiar, prin respingerea contestaţiei, pe fondul acesteia. În motivarea cererii, recurentul a expus, în esenţă, următoarele argumente: dacă demersul judiciar este calificat ca o contestaţie împotriva procesului verbal al adunării creditorilor din 26 august 2010 (depus la dosar la 27 august 2010) prin care au fost aprobate documentele referitoare la valorificarea bunurilor, contestaţia este tardivă – art. 14 alin. 8 din Legea nr. 85/2006; dacă este o contestaţie împotriva licitaţiilor organizate, apare ca prematur introdusă întrucât licitaţiile nu au avut loc; prima instanţă a considerat, în mod eronat, că licitaţia constituie un demers de în condiţiile dreptului comun, care poate fi atacat de orice persoană, deşi procedura lichidării patrimoniului unei societăţi comerciale, în baza Legii nr. 85/2006, nu poate fi asimilată cu cea de drept comun; având calitatea de asociat, contestatoarea poate participa la distribuirea valorii reziduale, rămase după acoperirea datoriilor, din suma obţinută în urma vânzărilor, astfel că nu are interes să se opună la valorificarea bunurilor; cererii contestatoarei îi lipseşte temeiul de drept; pe fondul cauzei, recurentul a arătat că asociaţii s-au căsătorit în 2002 şi au divorţat în 2004, astfel că problemele de dreptul familiei nu afectează patrimoniul debitoarei care, la data căsătoriei, era deja constituit; aşa cum rezultă din toate înscrisurile existente la dosarul de , se vinde cota de 20/250-a parte din imobil (casă de locuit şi teren), nicidecum întreaga casă.
Intimata nu a formulat Întâmpinare.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel – învestită cu soluţionarea recursului potrivit motivelor invocate, precum şi potrivit regulilor statornicite de dispoziţiile art. 3041 Cod proc. civ. -, a reţinut următoarele aspecte:
În cererea având ca obiect suspendarea procedurilor de vânzare prin licitaţie publică, organizate de lichidatorul G.M.C. S.P.R.L. în vederea valorificării bunurilor debitoarei S.C. R.M. S.N.C. (imobilul – spaţiu comercial situat în Topliţa, str. Borsecului, şi cota de 20/250-a parte din imobilul situat în Topliţa, str. Mioriţei), reclamanta a invocat existenţa dosarului de partaj al bunurilor codevălmaşe, între ea şi fostul soţ, M.I., ambii asociaţi ai debitoarei.
Adunarea generală a creditorilor din 26 august 2010 a aprobat documentele necesare pentru iniţierea şi desfăşurarea procedurii de valorificare a bunurilor debitoarei S.C. R.M. S.N.C. – raport de evaluare, regulament de vânzare prin licitaţie publică -, potrivit menţiunilor din procesul verbal nr. 2860/26 august 2010, încheiat cu ocazia adunării generale a creditorilor (şi depus la dosarul de insolvenţă nr. 204/96/2010 al Tribunalului Harghita, la data de 27 august 2010). În acelaşi sens şi pe baza hotărârii adunării generale, a fost întocmit anunţul de vânzare cu privire la imobilul – spaţiul comercial – situat în Topliţa, str. Borsecului, înscris în CF nr. 199/C/IV Topliţa, nr. top. 11204/696/C/IV şi la cota de 20/250-a parte din imobilul situat în Topliţa, str. Mioriţei.
Curtea constată că potrivit extrasului CF nr. 7524 Topliţa, nr. top. 799-800/1/1/1/1/1/2, proprietarii imobilului situat în Topliţa, str. Borsecului, sunt M.I., în cota de 115/250-a parte, V.M., în cota de 115/250-a parte şi debitoarea S.C. R.M. S.N.C., în cota de 20/250-a parte. Astfel cum rezultă din procesul verbal încheiat la data de 26 august 2010 şi din anunţul de licitaţie publică, din acest imobil – cu privire la care reclamanta a invocat existenţa dosarului de partaj al bunurilor codevălmaşe -, urma să se vândă, în cadrul procedurii speciale a insolvenţei debitoarei S.C. R.M. S.N.C. doar cota de 20/250-a parte, aparţinând acestei debitoare.
Curtea a reţinut faptul că în cazul coproprietăţii pe cote-părţi, fiecare coproprietar este liber să dispună de cota sa parte din dreptul de proprietate, putând să o înstrăineze, total sau parţial, prin acte cu titlu oneros sau gratuit, dreptul de dispoziţie al fiecărui coproprietar limitându-se la dispoziţie juridică asupra cotei sale părţi. Aşadar, prin documentele de vânzare la licitaţie publică, lichidatorul judiciar a respectat principiile anterior enunţate, vânzarea referindu-se numai la cota-parte aparţinând coproprietarei S.C. R.M. S.N.C. (20/250), întabulată pe numele acesteia, în CF nr. 7524 Topliţa. Cotele-părţi care fac obiectul partajului între foştii soţi (115/250 + 115/250) nu au fost supuse procedurii vânzării prin licitaţie publică, în temeiul Legii nr. 85/2006.
În conformitate cu dispoziţiile art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006, au calitate procesuală activă de a solicita desfiinţarea hotărârilor adunării generale creditorii care au votat împotriva hotărârilor respective sau creditorii care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor. Aşadar, legiuitorul nu le-a conferit asociaţilor debitoarei calitate procesuală pentru a ataca hotărârea adunării generale prin care s-a aprobat raportul de evaluare şi regulamentul de vânzare a bunurilor debitoarei prin licitaţie publică. Reclamanta-intimată nu a atacat regulamentul de vânzare, iar, faţă de norma anterior menţionată, nici nu avea calitatea procesuală activă pentru un astfel de demers judiciar. Cu atât mai puţin, s-ar putea pretinde că un asociat al debitoarei ar avea calitatea procesuală activă de a bloca desfăşurarea procedurii vânzării prin licitaţie publică, iniţiată pe baza hotărârii adunării generale a creditorilor – pe care nu are calitatea procesuală de a o ataca. Aşadar, în speţă, reclamanta-intimată nu are calitatea procesuală de a cere suspendarea procedurilor de vânzare prin licitaţie publică a unui bun (cotă-parte dintr-un imobil) aparţinând debitoarei.
Curtea a reţinut şi faptul că excepţia lipsei calităţii procesuale este o excepţie de fond, dirimantă, absolută, putând fi invocată în orice stare a pricinii – nu numai de partea interesată, dar şi de instanţă, din oficiu -, admiterea excepţiei făcând de prisos cercetarea fondului dreptului alegat (sau, cu prioritate, cercetarea altor excepţii invocate).
Având în vedere argumentele anterior expuse, urmează ca instanţa să admită recursul lichidatorului judiciar şi să modifice în tot Sentinţa atacată, în sensul respingerii cererii formulate de reclamanta V.M., ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a acesteia – art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2 teza I Cod proc. civ.
