(Decizia comercială nr.287/26.02.2007)
Curtea de Apel a admis recursul formulat de pârâta B.L. contra sentinţei civile nr. 143/COM/19.04.2006, pe care a modificat-o în parte, respingând cererile formulate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Iaşi, Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Iaşi şi A.V.A.S. Bucureşti, vizând stabilirea răspunderii personale a administratorului B.L.
Se reţine că pornind de la dispoziţiile art.137 lit. c şi d din Legea 64/1995 republicată, răspunderea materială a administratorului cu averea sa pentru ajungerea în stare de a societăţii comerciale pe care a administrat-o, poate fi atrasă dacă:
– „au dispus în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăţi” (art. 137 lit. c);
– „au ţinut o fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea” (art. 137 lit. d).
Instanţa analizând probele administrate, respectiv înscrisurile depuse, inclusiv raportul lichidatorului a constatat că activitatea administratorei – recurente nu se circumscrie acestor dispoziţii şi nici altora din contextul art.137 din Legea 64/1995 R. (actual Legea 85/2006), astfel încât nu există probe care să conducă la concluzia că activitatea de administrare a firmei de către recurentă, a condus la ajungerea acesteia în încetare de plăţi.
