Dispoziţiile art. 166 C. pr. civ. statuează că excepţia puterii lucrului judecat se poate ridica, de părţi sau de judecător, chiar înaintea instanţelor de recurs.
Din sentinţa penală depusă de recurent rezultă că cei doi inculpaţi au fost condamnaţi pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, şi obligaţi, în solidar, la plata de despăgubiri civile către reclamantă, care şi-a recuperat paguba în litigiu în dosarul penal, acţiunea sa nemaiavând temei.
Prin sentinţa civilă nr. 8.778 din 19.09.1994, pronunţată în dosarul nr. 4.129/ 1994, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis acţiunea precizată, formulată de reclamanta S.C. “C.” – S.A. Bucureşti împotriva pârâtului U.G., patron al “M.l.” – S.R.L., a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 118.000 lei, reprezentând contravaloare marfă livrată şi neachitată şi 118.000 lei, penalităţi de întârziere.
A fost obligat pârâtul la 10.000 iei, cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reţinut următoarele: Reclamanta S.C. “C.” – S.A. a chemat în judecată pe pârâţii S.C. “M.l.” – S.R.L. şi U.G., patron al socităţii pârâte, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 118.000 lei, reprezentând contravaloare marfă livrată şi neachitată, plus penalităţi de întârziere şi cheltuielile de judecată ocazionate de proces.
Reclamanta şi-a motivat acţiunea, arătând că în baza comenzii nr. 176/ 7.12.1992, emisă de pârâtă a livrat acesteia marfă – cărămidă construcţii – în valoare de 118.000 lei, pe care pârâta nu i-a achitat-o.
Faţă de dovada cu înscrisuri – avize de expediere nr. 53979 şi 53180/
1992, copia comenzii pârâtei, judecătoria a admis acţiunea reclamantei, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 969, 1073, 1079 C. civ.
Prin decizia civilă nr. 69 din 26.01.1995, pronunţată în dosarul nr. 3.123/ 1994, Tribunalul Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul formulat de U.G. împotriva sentinţei civile nr. 8.778 din 10 septembrie 1994 a Judecătoriei Sectorului 1.
Tribunalul a reţinut că intimata-reclamantă a dovedit livrarea mărfii către apelantul-pârât, iar C.E.C.-ul emis de pârât nu a fost onorat la plată din lipsă de disponibil şi nu că semnătura a fost falsificată, aşa cum a susţinut apelanta.
în termen legal, potrivit art. 301-303 C. pr. civ., împotriva sentinţei civile nr. 8.779 din 19.09.1994 şi deciziei civile nr. 69 din 26 ianuarie 1995 a formulat recurs U.G., în calitate de reprezentant şi S.C. “M.l.” – S.R.L.
în motivarea recursului se arată că ambele hotărâri sunt greşite, deoarece nu^au ţinut cont de actele şi apărările pârâtului-recurent.
în dezvoltarea acestui motiv de recurs se arată că S.C. “M.l.” – S.R.L. nu a cumpărat niciodată materiale de la S.C. “C.” – S.A. – intimata-reclamantă, actele de livrare invocate de aceasta din urmă fiind false, şi nu poartă semnătura vreunui lucrător al recurentei.
Precizează recurentul că în perioada 20 noiembrie – 8 decembrie 1992 carnetul de CEC cu limită de sumă, seria C56518451 – 508500, emis de C.B. şi ştampila firmei S.C. “M.l.” – S.R.L. au fost furate, că s-au făcut cercetări, iar învinuiţii au fost trimişi în judecată.
Cum intimata cunoştea existenţa dosarului penal s-a constituit parte civilă în dosarul nr. 13.948/1993.
La 3.05.1995 a fost suspendată judecata recursului, la solicitarea recurentului, conform art. 244 pct. 1 C. pr. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului, după reluarea judecăţii la 6.09.2000, Curtpa reţinp că recursul este fondat, pentru considerentele de fapt şi de drept ce se vor arăta în cuprinsul prezentei decizii.
Din sentinţa penală nr. 960 din 30.06.1995, pronunţată în dosarul nr. 13.948/
1993, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, depusă de recurent, rezultă că au fost condamnaţi în baza art. 215 alin. 1, 2 şi 3 C. pen. inculpaţii C.D. şi C.V., fiind obligaţi în solidar şi la despăgubiri civile către S.C. “C.” – S.A. – intimata din cauza de faţă.
Din cuprinsul sentinţei penale, Curtea reţine că susţinerile din recurs ale recurentului sunt dovedite, în sensul că această societate niciodată nu a solicitat marfă de la “C.”, intimata livrând marfă celor doi inculpaţi, ca urmare a înşelăciunii săvârşită de aceştia.
Cum pe latura civilă intimata şi-a recuperat în dosarul penal paguba în sumă de 597.960 lei, Curtea va admite recursul, în baza art. 304 pct. 11 C. pr. civ., va casa decizia nr. 69/26.01.1995 a Tribunalului Bucureşti, va admite apelul declarat de U.G., în sensul că schimbă, în tot, sentinţa civilă nr. 8.778 din 19.09.1994 şi respinge acţiunea reclamantei-intimate S.C. “C.” – S.A., ca nefondată. (Judecator Decebal Taragan)
(Secţia comercială, decizia nr. 690/2000)
