C. civ., art. 1201 C. proc. civ., art. 166
Legea nu defineşte excepţia puterii de lucru judecat. însă îi consacră două texte: art. 1201 C. civ., care prevede că este lucru judecat atunci când a doua cerere arc acelaşi
obiect. este întemeiată pe aceeaşi cauză şi între aceleaşi părţi, făcute de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate, şi art. 166 C. proc. civ., care dă dreptul părţilor sau judecătorului de a invoca excepţia în faţa oricărei instanţe, chiar în faţa instanţelor de recurs.
Aşadar, puterea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C. civ.: părţi, obiect şi cauză.
Referitor la părţile din primul litigiu ce a format obiectul dosarului nr. 306/2006 al acestei Curţi de Arbitraj şi care a fost soluţionat prin sentinţa arbitrală nr. 6 din 18 ianuarie 2007. au figurat ca părţi SC A.. în calitate de reclamantă, şi A.D.S., în calitate de pârâtă, la fel ca şi în al doilea litigiu, existând identitate de părţi.
Referitor la obiect. pretenţia formulată sau. mai exact, obiectul material al pretenţiei şi dreptul subiectiv relativ la acest subiect, cel de-al doilea litigiu trebuie raportat la hotărârea pronunţată în primul litigiu, corelându-se conţinutul dispozitivului cu conţinutul considerentelor. Astfel, în primul litigiu, prin considerentele hotărârii nr. 6/2007, s-a reţinut că singurul capăt de cerere rămas în discuţie şi pentru carc Curtea de Arbitraj este competentă să judece este cel privind constatarea încetării efectclor contractului de concesiunc nr. 1/2001. Neexistând un pact comisoriu în contract carc să îi permită concesionarei să rezilieze de drept contractul şi. implicit, să poată cerc constatarea încetării efectelor, s-a reţinut de Tribunalul arbitral că reclamanta concesionară trebuie să recurgă la justiţie pentru ca. în temeiul art. 1020-1021 C. civ.. să pretindă pe cale judiciară rezilierea contractului pentru neexecutare de către pârâta conccdcntă a obligaţiei de predare a terenului concesionat, prin dispozitivul hotărârii dispunându-se respingerea cererii reclamantei în lipsa unui pact comisoriu adecvat în contract.
în cel de-al doilea litigiu, reclamanta concesionară îşi valorifică dreptul de a cere pe calc judiciară, în principal, desfiinţarea contractului nr. 1/2001 şi, în subsidiar, constatarea ncîncheierii unui addendum la contract pentru suprafaţa diminuată, precum şi constatarea inexistenţei dreptului pârâtei de a cere penalităţi şi redevenţă pentru suprafaţa de teren nepredată. Ca atare, faţă de obiectul supus judecăţii, în cele două litigii nu rezultă identitate de obiect.
în consecinţă. Tribunalul arbitral a reţinut, faţă de prevederile art. 1201 C. civ., că nu sunt întrunite cumulativ cele 3 elemente (identitatea de părţi, obiect, cauză), obiectul fiind diferit în cele două litigii, şi, ca atare, excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei nr. 6/2007, rămasă definitivă şi irevocabilă, a fost respinsă.
Sentinţa arbitrală nr. 206 din 21 septembrie 2009
