Autoritate tutelara. Decizie privind instituirea tutelei unui mi­nor. Act având caracteristicile unui act administrativ supus atât controlului administrativ cât şi controlului instanţei de conten­cios administrativ

Curtea Supremă de Justiţie (C.S.J.), Secţia de administrativ, decizia nr.589 din 6 martie 199S (dosar nr. 1322/1997)

în cauză, primarul sectorului 1 Bucureşti, prin dispoziţia nr. 288 din 31 mai 1994, a instituit tutela minorului N.A., născut la 15 decembrie 1986.

Totodată, a numit în calitate de tutore pe G.A., domiciliată în Bucureşti, mătuşa maternă a minorului, considerând că prezintă garanţii morale şi mate­riale.

Autoritatea tutelară, ca organ cu atribuţii specifice, exercită aceste atribuţii, care ţin atât de dreptul familiei, cât şi de dreptul administrativ, prin acte administrative precum şi fapte şi operaţii tehnice materiale.

Decizia de instituire a tutelei, emisă în exercitarea atribuţiilor sale de către autoritatea tutelară, constituie un act juridic care produce efecte, în primul rând, în sfera relaţiilor specifice dreptului familiei, dar are caracteris­ticile unui act administrativ, cât şi controlului administrativ şi controlului judiciar în baza art. 1 din Legea nr. 29/1990.

Controlul realizat de autoritatea ierarhic superioară care exercită atribuţii de îndrumare şi control asupra deciziilor autorităţii tutelare, conform art. 160 din Codul familiei, nu poate fi asimilat unui control jurisdicţional, neavând caracteristicile acestuia, lipsind mai ales elementele jurisdicţionale, deci nu

sunt aplicabile dispoziţiile art. 2 şi ale art. 4 din Legea nr. 29/1990.

Art. 160 din Codul familiei prevede expres necesitatea controlului ie­rarhic tocmai datorită efectelor specifice pe care le produc actele adminis­trative emise de către autorităţile tutelare în afara dreptului familiei, deci existenţa acestora nu poate exclude controlul judiciar asupra acestor acte.

Pe de altă parte, în condiţiile în care prin Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991, organizarea şi funcţionarea administraţiei publice se înte­meiază pe principiile autonomiei locaie şi descentralizării, cu atât mai mult se impun controlul legalităţii actelor administrative exercitat de instanţele de contencios administrativ.

Faţă de cele constatate, prima instanţă în mod greşit a stabilit că acţiunea formulată de N.V., bunica paternă a minorului, este inadmisibilă.

în consecinţă, se va admite recursul, se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.