Autoritate tutelară. Decizie privind instituirea tutelei unui minor. Act având caracteristicile unui act administrativ supus atât controlului administrativ, cât şl controlului instanţei de contencios administrativ.


Decizia de instituire a tutelei, emisă în executarea atribuţiilor sale de către autoritatea tutelară, constituie un act juridic care produce efecte în sfera relaţiilor specifice dreptului familiei, dar are caracteristicile unui act administrativ supus atât controlului administrativ, cât şi controlului judiciar în baza art. 1 din Legea nr. 29/1990

Secţia de Administrativ, decizia nr. 589 din 6 martie 1998.

Reclamanţii N.V. şi N.L. au cerut anularea deciziei nr. 288 din 31 mai 1994 a Primăriei Sectorului 1 Bucureşti -Serviciul autoritate tutelară, prin care G.A. a fost numită în calitate de tutore al minorului M.A. născut la 15 decembrie 1986.

Totodată, au cerut obligarea organului administrativ sa emită decizie de numire a reclamanţilor în calitate de tutore al minorului.

Curtea de Apel Bucureşti – Secţia de Contencios Administrativ, prin sentinţa civilă nr. 328 din 8 aprilie 1997, a respins acţiunea că inadmisibilă.

Pentru a pronunţa aceasta soluţie, Curtea de Apel a stabilit că reclamanţii nu au un drept recunoscut de lege, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990, aşa încât acţiunea reclamanţilor de anulare a deciziei nr. 288 din 31 mai 1994 prin care mătuşa maternă a fost numită tutorele minorului M.A. este inadmisibilă.

Prima instanţa consideră că reclamanţii pot avea numai un interes pentru obţinerea calităţii de tutor, ceea ce este insuficient pentru soluţionarea acţiunii pe calea contenciosului administrativ.

Cu privire la cel de-al doilea capăt de acţiune, privind numirea reclamanţilor în calitate de tutore al minorului, Curtea de Apel a stabilit că cererea excede cadrul Legii nr. 29/1990.

împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii, cu motivarea că au interes în calitate de bunici ai minorului, dar şi un drept recunoscut de lege să ceară anularea deciziei prin care G.A. a fost numită tutore al minorului rămas orfan.

Recursul este întemeiat.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, orice persoana fizică sau juridică dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

în cauză, primarul sectorului 1 Bucureşti, prin dispoziţia nr. 288 din 31 mai 1994, a instituit tutela minorului M.A. numind în calitate de tutore pe G.A., mătuşa maternă a minorului.

Autoritatea tutelara, că organ cu atribuţii specifice, exercită aceste atribuţii care ţin atât de dreptul familiei cât şi de dreptul administrativ, prin acte administrative precum şi fapte şi operaţii tehnice materiale.

Decizia de instituire a tutelei, emisă în exercitarea atribuţiilor sale de către autoritatea tutelară, constituie un act juridic care produce efecte, în primul rând, în sfera relaţiilor specifice dreptului familiei, dar are caracteristicile unui act administrativ supus atât controlului administrativ, cât şi controlului judiciar în baza art. 1 din Legea nr. 29/1990.

Dispoziţiile art. 60 din Codul familiei prevăd expres necesitatea controlului ierarhic tocmai datorită efectelor specifice pe care le produc actele administrative emise de către autorităţile tutelare în sfera dreptului familiei, deci existenţa acestora nu poate exclude controlul judiciar asupra acestor acte.

Pe de altă parte, în condiţiile în care, prin legea administraţiei locale nr. 69/1991, organizarea şi funcţionarea administraţiei publice se întemeiază pe principiile autonomiei locale şi descentralizării, cu atât mai mult se impunea existenţa controlului legalităţii actelor administrative exercitat de instanţele de contencios administrativ.

Faţă de cele constatate, prima instanţa în mod greşit a stabilit că acţiunea formulată de M.V. bunica paternă a minorului şi G.A. mătuşă, este inadmisibilă.

Dimpotrivă, reclamantele, rude apropiate ale minorului N.A. şi care l-au avut în îngrijire o perioada de timp, pot cere anularea actului menţionat pe calea contenciosului administrativ.

în consecinţă se va admite recursul, se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.