Autoritatea de lucru judecat. Respectarea dreptul de proprietate garantat de art.1 din Protocolul 1 Adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)


Exceptiile de procedura constituie mijloace procedurale de aparare pe care orice parte interesata, fara sa angajeze fondul litigios al cauzei, le poate invoca, urmarind sa întârzie sau sa împiedice judecata.

Exceptiile de procedura constituie mijloace procedurale de aparare pe care orice parte interesata, fara sa angajeze fondul litigios al cauzei, le poate invoca, urmarind sa întârzie sau sa împiedice judecata.

Autoritatea de lucru judecat, exceptie retinuta prin sentinta recurata, este mijloc de aparare pe care partea care a obtinut câstig de cauza într-un prim proces îl poate opune celeilalte parti si succesorilor ei în drepturi, în cazul în care s-ar porni un al doilea proces împotriva sa, având acelasi obiect si aceeasi cauza.

Autoritatea de lucru judecat, exceptie retinuta prin sentinta recurata, este mijloc de aparare pe care partea care a obtinut câstig de cauza într-un prim proces îl poate opune celeilalte parti si succesorilor ei în drepturi, în cazul în care s-ar porni un al doilea proces împotriva sa, având acelasi obiect si aceeasi cauza.

Exceptia autoritatii de lucru judecat priveste dreptul la actiune, fiind o exceptie absoluta (care se bazeaza pe caracterul imperativ al normei din art.1201 Cod civil), de fond, întrucât priveste lipsiri legate de exercitarea dreptului la actiune, si dirimanta (peremptorie), tinzând la respingerea actiunii.

Exceptia autoritatii de lucru judecat priveste dreptul la actiune, fiind o exceptie absoluta (care se bazeaza pe caracterul imperativ al normei din art.1201 Cod civil), de fond, întrucât priveste lipsiri legate de exercitarea dreptului la actiune, si dirimanta (peremptorie), tinzând la respingerea actiunii.

Prin urmare, daca se dovedeste existenta triplei identitati – de parti, obiect si cauza – impusa de prevederile art.1201 Cod civil, dreptul la actiune este considerat a fi definitiv stins, si judecata celei din urma actiuni exercitate nu mai poate fi continuata.

Prin urmare, daca se dovedeste existenta triplei identitati – de parti, obiect si cauza – impusa de prevederile art.1201 Cod civil, dreptul la actiune este considerat a fi definitiv stins, si judecata celei din urma actiuni exercitate nu mai poate fi continuata.

Prin hotarârea pronuntata nu se poate considera ca reclamantului i s-a încalcat dreptul de proprietate garantata de art.1 din Protocolul 1 Aditional la Conventie.

Prin hotarârea pronuntata nu se poate considera ca reclamantului i s-a încalcat dreptul de proprietate garantata de art.1 din Protocolul 1 Aditional la Conventie.

Principiul consacrat în jurisprudenta CEDO (cauza Kopecky împotriva Slovaciei), potrivit caruia daca statul contractant a adoptat o legislatie care prevede restituirea totala sau partiala a bunurilor confiscate în temeiul unui regim anterior, o astfel de legislatie poate fi considerata ca generatoare a unui nou drept de proprietate protejat de art.1 din Protocolul nr.1, este conditionat de cerinta ca persoana care solicita recunoasterea dreptului, sa îndeplineasca acele conditii prevazute de legea nationala,în vederea restituirii.

Principiul consacrat în jurisprudenta CEDO (cauza Kopecky împotriva Slovaciei), potrivit caruia daca statul contractant a adoptat o legislatie care prevede restituirea totala sau partiala a bunurilor confiscate în temeiul unui regim anterior, o astfel de legislatie poate fi considerata ca generatoare a unui nou drept de proprietate protejat de art.1 din Protocolul nr.1, este conditionat de cerinta ca persoana care solicita recunoasterea dreptului, sa îndeplineasca acele conditii prevazute de legea nationala,în vederea restituirii.

În acest context, având în vedere semnificatia acordata notiunii de “bun” în criteriile retinute de jurisprudenta Curtii Europene (cauza Padureanu contra României, cauza Maria Atanasiu si altii contra României), era necesar sa se constate existenta unui “bun actual” în patrimoniul reclamantului, ori acesta nu fiinteaza daca prin hotarâre definitiva si nu s-a retinut calitatea de proprietar.

Transformarea într-o “valoare patrimoniala” în sensul art.1 din Protocolul nr.1 a interesului patrimonial invocat de reclamant, se subordoneaza îndeplinirii cerintelor legale din cadrul procedurilor prevazute de legea de reparatie, însa în cauza, dreptul reclamantului nu a fost recunoscut printr-o hotarâre irevocabila, pentru a putea pretinde existenta unei ingerinte în proprietatea asupra pretinsului bun, astfel încât acesta nu se poate prevala de prevederile Conventiei Europene a Drepturilor Omului, invocate în motivele de recurs.

Transformarea într-o “valoare patrimoniala” în sensul art.1 din Protocolul nr.1 a interesului patrimonial invocat de reclamant, se subordoneaza îndeplinirii cerintelor legale din cadrul procedurilor prevazute de legea de reparatie, însa în cauza, dreptul reclamantului nu a fost recunoscut printr-o hotarâre irevocabila, pentru a putea pretinde existenta unei ingerinte în proprietatea asupra pretinsului bun, astfel încât acesta nu se poate prevala de prevederile Conventiei Europene a Drepturilor Omului, invocate în motivele de recurs.

La data de 21.06.2011, reclamantul A. G. a chemat în judecata pârâtul PRIMARUL MUN.CRAIOVA, în dosarul… înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj – Sectia Comerciala si de Administrativ, solicitând instantei ca prin hotarârea pe care o va pronunta sa constate nulitatea absoluta a dispozitiei de respingere a notificarii nr.7783/2008 emisa de pârât.

În drept, a invocat Legea nr.10/2001 si Legea nr.247/2005.

Prin încheierea de sedinta de la 29 septembrie 2011, pronuntata de Tribunalul Dolj, Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal, în dosarul nr.15468/63/2011, a fost scoasa cauza de pe rolul Sectiei Contencios Administrativ si Fiscal si înaintata spre competenta solutionare Sectiei Civile din cadrul Tribunalului Dolj.

Pentru a se pronunta astfel, instanta a constatat ca prezenta cauza are ca obiect actiunea în anularea deciziei de respingere a notificarii privind restituirea in natura sau prin echivalent a unui imobil, în temeiul Legii nr.10/2001, iar potrivit dispozitiilor art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, decizia sau, dupa caz, dispozitia motivata de respingere a notificarii sau a cererii de restituire în natura poate fi atacata de persoana care se pretinde îndreptatita la sectia civila a tribunalului în a carui circumscriptie se afla sediul unitatii detinatoare sau, dupa caz, al entitatii învestite cu solutionarea notificarii, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Fata de obiectul actiunii si dispozitiilor art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, s-a constatat ca în speta competenta materiala de solutionare apartine Sectiei Civile a Tribunalului Dolj si nu Sectiei Contencios Administrativ si Fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Sectiei Civile al Tribunalului Dolj.

Prin sentinta civila nr.459 din 16 decembrie 2011 pronuntata de Tribunalul Dolj s-a admis exceptia autoritatii de lucru judecat, invocata din oficiu.

S-a respins actiunea formulata de reclamantul A. G., în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI CRAIOVA, în cauza operând puterea de lucru judecat.

S-a retinut ca în cauza opereaza exceptia autoritatii de lucru judecat, în raport de sentinta nr.20/21.01.2010 pronuntata de Tribunalul Dolj, prin care s-a solutionat un litigiu cu obiect, cauza si parti identice.

Împotriva sentintei a declarat recurs reclamantul, invocând încalcarea drepturilor ocrotite de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, prin lipsirea sa de despagubirile la care este îndreptatit pentru imobilele preluate abuziv.

Examinând criticile formulate, se constata nefondat recursul, pentru urmatoarele considerente:

Cauza în litigiu a fost solutionata de instanta pe exceptie, conditii în care, în conformitate cu dispozitiile art.137 Cod pr.civila, cercetarea fondului este de prisos.

Conditiile mentionate sunt îndeplinite în cauza, tinând seama ca o actiune între aceleasi parti, cu acelasi obiect si aceeasi cauza a fost solutionata în dosarul nr.11497/63/2009 al Tribunalului Dolj, prin sentinta civila nr.20/21.01.2010, în sensul respingerii contestatiei formulata de A. G., în contradictoriu cu Primaria Municipiului Craiova si primar, pentru anularea dispozitiei nr.7783/4.11.2008.

Sentinta a ramas definitiva si irevocabila prin decizia nr.168/25.05.2010 a Curtii de Apel Craiova si, respectiv, decizia nr.2477/17.03.2011 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie.

Constatând îndeplinite cerintele triplei identitati, întemeiat prima instanta a apreciat ca în cauza opereaza autoritatea de lucru judecat.

În acest context, având în vedere semnificatia acordata notiunii de “bun” în criteriile retinute de jurisprudenta Curtii Europene (cauza Padureanu contra României, cauza Maria Atanasiu si altii contra României), era necesar sa se constate existenta unui “bun actual” în patrimoniul reclamantului, ori acesta nu fiinteaza daca prin hotarâre definitiva si executorie nu s-a retinut calitatea de proprietar.

În consecinta, criticile reclamantului sunt nefondate, urmând sa se respinga recursul, potrivit art.312 alin.1Cod pr.civila.