Curtea Supremă de Justiţie (C.S.J.), Secţia de administrativ, decizia nr. 711 din 20 martie 1998 (dosar nr. 2323/1997)
Autorizaţia de construire contestată a fost emisă pentru amenajarea, de către Societatea Comercială “M & M 1MPORTEXPORT” S.R.L., a unui spaţiu comercial în holul scării A a blocului nr. 13 din B-dul Iuliu Maniu nr. 14, sector 6.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, autorizaţiile de construcţie se emit la cererea solicitantului, dacă acesta a prezentat documentaţia necesară cu avizele legale şi dovada titlului asupra terenului.
In speţă, eliberarea autorizaţiei a avut la bază toată documentaţia şi avizele necesare.
Pe de altă parte, potrivit art. 1 din Legea nr. 29/1990, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
In speţă, reclamantul a susţinut nelegalitatea autorizaţiei de construire dar nu a făcut dovada vătămării produse prin eliberarea acesteia şi nici nu avea cum, de vreme ce dreptul său de folosinţă, precum şi cel de proprietate nu au fost afectate sub nici o formă, apartamentul acestuia cu nr. 95 situându-se la scara B a blocului nr. 1 iar construcţia susmenţionată aflându-se la scara A a aceluiaşi bloc.
De altfel, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, reclamantul nu are nici legitimare procesuală, aceasta fiind recunoscută de lege doar asociaţiei proprietarilor, singura în măsură să aprecieze dacă dreptul membrilor săi a fost afectat sau nu.
Asfel, este de principiu că drepturile persoanelor fizice şi juridice sunt recunoscute printr-un sistem de norme juridice, legea organizând în acelaşi timp şi protecţia lor judiciară, care constă în posibilitatea pentru titularul unui astfel de drept să se adreseze instanţelor judecătoreşti cu cererea de a i se apăra dreptul nesocotit.
Mijlocul creat de legea procesuală pentru a pune în mişcare activitatea instanţei judecătoreşti este acţiunea civilă, respectiv un mijloc procesual important aflat în strânsă legătură cu dreptul matrial însuşi, a cărui realizare o urmăreşte.
Calitatea procesuală activă se justifică de către reclamant, pe baza cererii de chemare în judecată din care trebuie să rezulte că acesta este îndreptăţit să-l cheme în judecată pe pârât.
Aşadar, în principiu, calitatea procesuală se întemeiază pe afirmarea unui drept, deci, pe un drept aparent care nu echivalează cu existenţa dreptului însuşi.
Astfel se explică de ce în cazul în care instanţa constată că dreptul reclamantului nu există, va respinge acţiunea.
în cauză, din modul cum a fost prezentată situaţia de fapt de către reclamant, rezultă că acesta nu a demonstrat calitatea sa procesuală activă, aceasta, aşa cum s-a menţionat mai sus, aparţinând numai asociaţiei proprietarilor, reclamantul, în calitatea sa de titular al dreptului de proprietate individuală, neputând exercita în nume propriu acţiunea, care, aşa cum corect s-a reţinut, vizează legalitatea actului eliberat pentru proprietatea comună indiviză.
Examinându-se şi din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa vreunui motiv de casare, recursul declarat de T.L. urmează a fi respins ca nefondat.
