Curtea Supremă de Justiţie (C.S.J.), Secţia de administrativ, decizia nr. 750 din 25 martie 1998 (dosar nr. 1179/1997)
Avându-se în vedere starea de urgenţă din agricultură din primăvara anului 1996, datorită faptului că unii agenţi economici erau în imposibilitate de plată, neavând surse financiare proprii, s-a considerat oportună şi necesară creditarea acestora în vederea desfăşurării în condiţii optime a campaniei din primăvara anului 1996, fiind adoptate în acest sens Legea nr. 20/1996 prin care se prevede că va asigura linii de credit şi modul de acordare a acestor credite cât şi Normele metodologice nr. 844/1996 privind aplicarea Legii nr. 20/1996.
în respectivele Norme metodologice se prevede că, “creditarea se face în completarea resurselor proprii”, iar “sursele de finanţare vor fi puse la dispoziţia băncilor comerciale de către Banca Naţională a României, pe baza convenţiilor încheiate cu fiecare bancă comercială”.
în acest sens, între Banca Naţională a României şi Banca Comercială Română S.A. a fost încheiată convenţia nr. 8765 din 23.04.1996, care prevede la cap. I pct. 1 că respectivele credite se vor acorda numai după completarea resurselor financiare proprii ale agenţilor economici.
Luarea în discuţie a resurselor financiare proprii ale agenţilor economici s-a realizat cu scopul de a se analiza dacă unitatea dispune de surse proprii, situaţie în care aceasta nu poate beneficia de credite subvenţionate, deoarece este firesc ca banca să acorde credite numai după utilizarea disponibilităţilor beneficiarilor de credite.
Conjunctura economică şi cadrul juridic în care s-au acordat creditele pentru desfăşurarea campaniei agricole din primăvara anului 1996 ca urmare a stării de urgenţă din agricultură conduc la concluzia că respectivele credite nu se puteau acorda celor care erau într-un deficit temporar de resurse, deci nici într-un caz nu se puteau acorda, indiferent de nivelul disponibilităţilor solicitantului de credit.
O altă interpretare ar crea posibilitatea realizării de către agenţii economici a unor speculaţii financiare şi ar fi contrară spiritului legii şi situaţiei economice care a determinat adoptarea reglementărilor respective.
Faţă de aceste considerente, în situaţia în care Societatea Comercială “AGROINDUSTRIAL” S.A Fântânele deţinea surse proprii al căror volum era de aproximativ 10 ori mai mare decât creditul acordat şi nu le-a utilizat,
ci şi-a constituit din sursele proprii un depozit de 300.000.000 lei pe termen de o lună cu dobândă de 46% pe an, utilizând pentru decontarea lucrărilor credite cu dobândă de 15%, este nejustificată acordarea de către reclamanta Banca Comercială Română S.A. – Sucursala Arad a creditului cu dobândă subvenţionată, iar măsurile dispuse de către Banca Naţională a României – Sucursala judeţeană Arad prin procesul-verbal de constatare atacat în instanţă sunt întemeiate şi în concordanţă cu spiritul şi litera legii.
In consecinţă, recursul declarat de Banca Naţională a României – Sucursala judeţeană Arad urmează să fie admis, casată sentinţa civilă atacată şi în fond respinsă acţiunea Băncii Comerciale Române S.A. – Sucursala Arad, ca nefondată.
