Norma Cadru 6/1994 a BNR
încheierea de învestire cu formulă nu este o hotărâre judecătorească pronunţată într-o procedură contradictorie şi deci nu poate fi opusă cu putere de lucru judecat.
Astfel fiind, cercetarea în procedura necontencioasă, prealabil învestirii cu formulă executorie a aparenţei de legalitate a biletului la ordin nu paralizează cercetarea legalităţii titlului pe cale opoziţiei la căci numai pe calea unui
proces derulat în contradictoriu cu ascultarea tuturor părţilor cu interese contrare se poate tranşa asupra valabilităţii în substanţă condiţiilor de formă prevăzute de lege.
Numai astfel se poate interpreta raţiunea pentru care dispoziţiile art. 63 din Legea nr. 58/1934 corelate cu pct. 325 din Norma cadru precitată reflectă recunoaşterea cu valoare de principiu că excepţiile bazate pe lipsa de valoare juridică a condiţiilor de formă numai aparent existente nu rezultă din cuprinsul titlului, de aceea ele trebuie dovedite cu probe exterioare acestuia.
Numai astfel se poate interpreta raţiunea pentru care dispoziţiile art. 63 din Legea nr. 58/1934 corelate cu pct. 325 din Norma cadru precitată reflectă recunoaşterea cu valoare de principiu că excepţiile bazate pe lipsa de valoare juridică a condiţiilor de formă numai aparent existente nu rezultă din cuprinsul titlului, de aceea ele trebuie dovedite cu probe exterioare acestuia.
Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de administrativ şi fiscal, decizia nr. 9653 din 22 noiembrie 2012
Prin decizia civilă nr. 6/A din 07.02.2012, pronunţată în dosarul Tribunalului Maramureş, a fost admis apelul formulat de către apelantul-oponent P.S.G. împotriva sentinţei civile nr.1985/28.02.2011 pronunţată de Judecătoria Baia Mare pe care a schimbat-o în tot şi, în consecinţă:
S-a admis opoziţia la executare formulată de către apelantul-oponent P.S.G. în contradictoriu cu intimata SC R. SRL Baia Mare.
S-a anulat executarea silită începută de către M.M. în dosarul execuţional nr.728/2010 împotriva apelantului-oponent P.S.G. în baza biletului la ordin emis de către SC P. SRL pentru suma de 16.534,17 lei, la data de 23.02.2008, avalizat de către apelantul-oponent.
A fost obligată intimata SC R. SRL să plătească apelantului-oponent P.S.G. cheltuieli de judecată la fond în cuantum de 999 lei iar în apel cheltuieli de judecată în cuantum de 102 lei.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reţinut, în conformitate cu art. 294-295 Cod procedură civilă, următoarele:
În dosarul execuţional nr. 728/2010 executorul judecătoresc M.M. a început executarea silită împotriva apelantului P.S.G., în calitate de avalist, prin somaţia emisă la data de 27.10.2010 în baza biletului la ordin transcris în cuprinsul somaţiei.
Valabilitatea biletului la ordin este contestată de către apelantul P.S.G. pe calea opoziţiei la executare a cărei reglementare legală este stabilită în art. 63-64 din Legea nr. 58/1934.Trei sunt categoriile de excepţii pe care apelantul-oponent le-a invocat pentru a justifica anularea executării silite.
Conform menţiunilor din cuprinsul biletului la ordin apelantul-oponent P.S.G. a semnat în calitate de avalist, fără a contesta această calitate şi nici semnătura.
În primul când s-a invocat de către apelant cu titlu de fals intelectual săvârşit la completarea biletului la ordin, emis în alb, prin inserarea ca dată a emiterii a unei date nereale, prevalându-se de menţiunile înscrise la rubrica “data emiterii” unde figurează data de 23.07.2008 iar la rubrica “văzut” data de 8.12.2007.
Această cauză de nulitate constituie o excepţie obiectivă relativă întrucât priveşte caracterul formal al titlului de credit. Apelantul şi-a mai întemeiat opoziţia pe nulitatea biletului la ordin întrucât are scadenţe succesive precum şi pe excepţia prescripţiei dreptului de executare silită, ambele fiind excepţii obiective absolute. în acest context se impun următoarele observaţii: întrucât în cazul biletului la ordin plata se face de către emitent sau ceilalţi semnatari iar nu de către o altă persoană (trasul), ca în cazul cambiei, legea nu mai prevede formalitatea prezentării pentru acceptare. La scadenţă biletului la
ordin se prezintă emitentului direct pentru plată. Există o singură excepţie prevăzută de art. 107 din Legea nr. 58/1934 în cazul în care scadenţa s-a stabilit la un anumit timp de la vedere. în acest caz biletul la ordin trebuie prezentat emitentului pentru viză în termenul de 1 an de la data emiterii, termen prevăzut de art. 26 din Legea nr. 58/1934. Această formalitate este instituită pentru a se stabili data eligibilităţii obligaţiei de plată.
Prin urmare aceasta este semnificaţia rubricii “văzut” înscrisă în zona cu această denumire a B.O. contestat.
În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 12 din Normele tehnice BNR nr. 10/1994. Prin urmare, titlul executoriu este un bilet la ordin cu scadenţă la un anumit timp de la vedere şi în acelaşi timp este completat cu o scadenţă fixă: 25.06.2009 în rubrica cu această denumire.
Potrivit art.104 din Legea nr. 58/1934 una dintre menţiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă biletul la ordin este scadenţa. Modalităţile de stabilire a scadenţei sunt, aşa cum prevede art. 106 din Legea nr. 58/1934, similare cu cambia şi sunt reglementate de art. 36-40 din Legea nr. 58/1934.
Potrivit art. 34 alin. 2 cambiile cu scadenţe succesive sunt nule. Biletul la ordin contestat are, aşa cum Tribunalul a constatat anterior, două scadenţe: una fixă –
25.06.2009 şi una la un numit timp de la vedere. Cu toate că în biletul la ordin nu este indicat un număr de zile pentru a se determinat scadenţa la un anumit timp de la vedere semnarea şi datarea rubricii “văzut” este caracteristică biletului la ordin cu scadenţa la un anumit timp de la vedere, fără a se putea nega semnificaţia acestor menţiuni.
Este prin urmare întemeiată excepţia nulităţii titlului invocată de către apelant, pentru nerespectarea unor cerinţe de formă esenţiale, contrar concluziei primei instanţe care a apreciat că biletul la ordin este valabil sub aspect formal. Tribunalul mai constată că prima instanţă a calificat greşit această excepţie ca fiind una personală întrucât priveşte conţinutul formal al titlului, adică raportul de drept cambial şi nu raportul fundamental care a stat la baza emiterii sau avalizării acestuia.
Excepţiile personale se întemeiază pe raportul juridic fundamental în legătură cu care a fost emis ori avalizat biletul la ordin şi se soluţionează potrivit dreptului comun,şi nu reglementării speciale a titlurilor de credit.
Tribunalul a mai constatat o altă inadvertenţă de conţinut a titlului. Stipulaţia “fără protest” are semnificaţia înlăturării formalităţii protestului în cazul refuzului de plată. Or, în cazul biletului la ordin plătibil la un anumit timp de la vedere protestul este esenţial întrucât, aşa cum prevede art. 107 alin. 2 din Legea nr. 58/1934, refuzul emitentului de a pune viza şi data se constată prin protestul a cărui dată serveşte ca punct de plecare pentru scadenţa determinată la un termen de la vedere.
Pe de altă parte, Tribunalul a mai reţinut că a fost întemeiată şi excepţia de nulitate a biletului la ordin cu privire la falsul completării acestuia cu o dată a emiterii ulterioară datei la care a fost prezentat la viză, dată care, aşa cum reiese din art. 107 alin. 2 din Legea nr. 58/1934, nu poate fi în mod obiectiv decât anterioară datei vizării titlului de către emitent.
Contrar concluziei primei instanţe inadvertenţa rezultă din însăşi cuprinsul biletului la ordin fără a fi necesară administrarea altor probe. Textul pct. 323 din Norma BNR nr. 6/1994 la care face trimitere prima instanţă nu are incidenţă pentru lămurirea acestei chestiuni.
In ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, tribunalul a constatat că nulitatea titlului constatată anterior pentru vicii de formă, în principal pentru stabilirea unor scadenţe succesive, are consecinţe şi cu privire la această excepţie în a cărei soluţionare este esenţială scadenţa. Apelantul are calitatea de avalist, nefiind deci debitor de regres şi obligat principal, aşa cum prevede în mod expres art. 47 din Legea nr. 58/1934. Totodată nu se confundă executarea cambială, concepută de Legea nr. 58/1934 ca o procedură specială de valorificare a drepturilor cambiale şi care urmează regulile expres prevăzute de Legea nr. 58/1934, cu acţiunile cambiale care sunt cereri de chemare obişnuite, exercitate pe baza titlului, care nu sunt supuse unor formalităţi speciale ci doar termenelor speciale de prescripţie.
Intimata SC R. SRL a recurs la executarea cambială directă, care este supusă condiţiei ca drepturile cambiale să nu fie prescrise prin raportare la art. 94 alin. 1 din Legea nr. 58/1934, adică să nu se fi împlinit termenul de prescripţie de 3 ani care curge de la data scadenţei. Or, aşa cum s-a reţinut anterior, biletul la ordin este nul pentru scadenţe succesive iar dacă ne raportăm la unica scadenţă determinată, 25.06.2009 nu s-a împlinit termenul de prescripţie prin înregistrarea cererii de executare silită la executorul judecătoresc la 28.10.2010.
Intrucât de esenţa opoziţiei la executare este analizarea valabilităţii formale a titlului şi a excepţiilor personale care pot fi invocate potrivit art. 63-64 din Legea nr. 58/1934, care conferă caracter contencios cererii, încheierile prin care titlul a fost învestit cu formulă executorie şi s-a încuviinţat executarea silită, pronunţate într-o procedură necontencioasă nu pot fi opuse cu putere de lucru judecat potrivit art.337 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, constatând nulitatea biletului la ordin care a stat la baza executării silite, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă tribunalul a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul admiterii opoziţiei la executare şi anulării executării silite.
In temeiul art. 298 şi art. 274 Cod procedură civilă intimata aflată în culpă procesuală a fost obligată şi la plata cheltuielilor de judecată în primă instanţă şi apel reprezentând onorariul avocaţial, taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs SC R S.R.L., solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii apelului, iar în subsidiar: casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, cu cheltuieli de judecată.
In motivare a arătat că în mod corect, instanţa de fond a respins opoziţia la executare formulată de oponentul P.S.G., respingând toate excepţiile invocate de către acesta, obligându-l, în temeiul art. 274 Cod Procedură Civilă, la plata, către recurentă , a sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Impotriva hotărârii instanţei de fond oponentul a declarat apel, solicitând admiterea excepţiilor invocate, modificarea în tot a hotărârii de fond, admiterea opoziţiei la executare şi anularea executării silite Incepută în dos. ex. 728/2010 al executorului M.M., cu obligarea subscrisei la plata de cheltuieli de judecată către oponent.
Instanţa de apel, în opinia noastră nu a analizat apărările formulate prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, cu privire la primele două excepţii invocate de apelantul-oponent, respectiv a dat o interpretare greşită dispoziţiilor Legii nr. 58/1934 şi respectiv cele ale Normei B. N. R. nr. 6/08. 03.1994, aplicabile în prezenta speţă, si anume:
1. Cu privire la excepţia privitoare la nulitatea titlului, constând în lipsa de valoare juridică a condiţiilor de formă numai aparent existente prevăzute de art. 322 lit. b din Norma BNR nr. 6/08.03.1994 şi anume falsul intelectual comis la completarea titlului executoriu, sunt incidente prevederile art. 24 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin care prevede:
“Posesorul cambiei sau chiar un simplu deţinător poate prezenta trasului, până la scadentă, cambia spre acceptare, la domiciliul acestuia;”
Precum şi pct. 148 din Norma cadru care prevede:
“Acceptarea este actul prin care trasul, către care s-a adresat trăgătorul pentru plată prin emiterea titlului, se obligă să plătească, la scadentă, suma arătată în cambie, posesorului legitim al titlului. “
Aşadar s-ar fi putut vorbi despre fals dacă la rubrica “văzut” din cuprinsul biletului la ordin era trecută o dată anterioară datei înscrise la rubrica “scadenţă”, după cum reiese şi din prevederile art. 24 din Legea 58/1934 şi pct. 148 din Norma B.N.R. nr. 6/08.03.1994, care arată că data până la care posesorul biletului la ordin poate să prezinte biletul, spre acceptare, este cel mai târziu data scadenţei.
Data înscrisă la rubrica “văzut” reprezintă data de la care începe să curgă termenul de prescripţie în care posesorul unui biletul la ordin emis în alb, poate să completeze şi să introducă la plată, conform înţelegerii părţilor, biletul la ordin.
Apreciază că prin completarea la rubrica “data emiterii”, o altă dată, ulterioară datei menţionate la rubrica văzut, nu s-au încălcat prevederile pct. 322 lit. b din Norme şi nu se poate reţine excepţia privitoare la nulitatea titlului invocată de oponent.
Tot cu privire la excepţia constând în lipsa de valoare juridică a condiţiilor de formă doar aparent existente, respectiv falsul, dorim să arătăm şi faptul că, prin încheierea civilă nr. 1395 din data de 11.02.2010, pronunţată în dosarul numărul 1370/182/2010 al Judecătorie Baia Mare, biletul la ordin a fost investit cu formulă executorie, instanţa reţinând: “Văzând că biletul la ordin îndeplineşte condiţiile formale prevăzute de art. 104 din Legea 58/1934 şi în temeiul art. 106 din Legea 58/1934 cu trimitere la art. 61 din aceiaşi lege, instanţa urmează să dispună investirea cu formulă executorie a biletului la ordin. “
Astfel instanţa fiind sesizată cu o cerere de investire a biletului la ordin, a analizat dacă sunt îndeplinite condiţiile formale pe care legea le cere pentru un astfel de titlu, iar constatând că aceste condiţii formale sunt îndeplinite, titlul a fost investit cu formulă executorie. In situaţia în care titlu ar fi fost fals, instanţa de executare, în speţă Judecătoria Baia Mare, nu putea să investească titlul executoriu.
De asemenea instanţa, în baza unui titlu fals, nu ar fi putut să încuviinţeze executarea silită demarată în dosarul execuţional numărul 728/2010 al B.E.J. M.M., încuviinţare dispusă prin încheierea civilă nr. 9339 din data de 15.10.2010, pronunţată în dosar numărul 11409/182/2010 al Judecătoriei Baia Mare.
b. Cu privire la excepţiile personale, derivate din raporturile ulterioare creaţiei biletului la ordin prevăzute de pct. 328 lit. c din Norma B.N.R., respectiv nulitatea biletului la ordin, facem trimitere la prevederi art. 104 din Legea nr. 58/1934, care prevede, la pct. 3, că: “biletul la ordin trebuie să cuprindă …. arătarea scadenţei”, sub sancţiunea prevăzută la art. 105 din aceiaşi lege şi anume” Titlul căruia ii lipseşte vreuna din condiţiunile arătate la articolul precedent nu va fi socotit bilet la ordin … “.
Conform dispoziţiilor pct. 329 din Normă, excepţiile de ordin personal pot fi dovedite numai prin acte scrise, de grabnică soluţiune, acestea fiind acele acte prin care excepţia se dovedeşte completă, adică fără a mai fi necesar administrarea unor probe suplimentare deosebite, care ar temporiza soluţionarea procesului cambial.
In altă ordine de idei dispoziţiile art. 37 din Legea 58/1934 prevăd următoarele:
“Cambia la vedere este plătibilă la prezentare. Ea trebuie prezentată spre plata în termen de un an de la data sa. Trăgătorul poate reduce sau prelungi acest termen. Aceste termene pot fi reduse de giranţi.
Trăgătorul poate stipula ca o cambie plătibilă la vedere nu trebuie sa fie prezentată spre plata Înaintea unei anumite date. In acest caz termenul de prezentare curge de la aceasta data. “
Oponentul, prin acţiune, a invocat nulitatea biletului la ordin în temeiul pct. 328 lit. c din Normă raportat la prevederile art. 105, 106 şi 36 din Legea 58/1934 teza finală, ori în lumina art. 37 din Legea 58/1934 şi pct. 513 din Normă, se află în situaţia biletului la ordin plătibil la un anumit timp de la vedere, bilet care trebuie prezentat emitentului spre avizare. Viza pusă de emitent presupune înscrierea semnăturii acestuia pe faţa titlului sub menţiunea “VAZUT”, cu ocazia prezentării titlului de către beneficiar la emitent.
Referitor şi la această excepţie înţelege să invoce faptul că acest titlu a fost supus controlului respectării condiţiilor formale impuse de norma legală, prin examinarea lui în cadrul dosarului de investire cu formulă executorie. Cerere de investire a fost soluţionată tocmai reţinându-se că titlul Întruneşte condiţiile formale prevăzute de art. 104, art. 106 şi art. 61 din Legea 58/1934.
Oponentul a mai arătat şi faptul că biletul la ordin a fost emis în alb. Cambia în alb este un titlu care cuprinde numai semnătura trăgătorului, iar uneori şi o parte din menţiunile prevăzute de art. 1 din Legea cambiei şi biletului la ordin. Menţiunile care lipsesc trebuie să fie completare de posesor atunci când acesta din urmă prezintă titlul la plată sau îl remite unei instituţii de credit în scopul prezentării la plată, fiind obligatoriu ca o cambie în alb să aibă completat numele ultimului posesor în momentul plăţii. Biletul la ordin va fi completat conform înţelegerii dintre părţi.
Împrejurarea că biletul la ordin a fost emis în alb nu înseamnă că este plătibil la vedere, aşa cum susţine apelantul. Pe de altă parte nerespectarea înţelegerii stabilite în momentul emiterii, cu ocazia completării titlului, va putea fi opusă posesorului care a dobândit titlul cu rea-credinţă ori a săvârşit o greşeală gravă în dobândirea ei după cum prevăd prevederile art. 12 din Legea 58/1934, ceea ce în prezenta cauză nu s-a dovedit.
Raportat la faptul că nu se află în situaţia prevăzută de teza finală a art. 36 din Legea 58/1934, respectiv biletul la ordin nu are scadenţă succesivă, solicită respingerea excepţiei invocate de oponent în temeiul acestui articol, ca nefondată.
Faţă de cele arătate mai sus solicită a admiterea recursului aşa cum a fost formulat.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 22 octombrie 2012 reclamantulP.S.G., a solicitat respingerea recursului formulat, cu menţinerea în totalitate a sentinţei atacate.
În motivare a arătat că prin decizia pronunţată în apel, Tribunalul Maramureş a reţinut că sunt întrunite condiţiile declarării nulităţii titlului ca urmare a admiterii următoarelor excepţii privitoare la nulitatea titlului. constând în lipsa de valoare juridică a
condiţiilor de formă numai aparent existente – pct.322 lit.*b* din Norma cadru BNR nr.6/1994 :
2.) falsul intelectual săvârşit la completarea biletului la ordin;
3.) scadenţele succesive;
4.) menţiunea *fară protext* înserată în cuprins şi raportată la faptul că biletul la ordin a fost emis cu scadenţa la un anumit timp de la vedere, situaţie în care dresarea protestului era obligatorie; completarea biletului la ordin cu menţiune a fără protest atrage nulitatea titlului ca urmare a nerespectării dispoziţiei art.l07 alin.2 din Legea nr.S8/1934.
Recurentul apreciază că nu sunt întrunite condiţiile legale pentru ca instanţa să reţină existenţa motivelor de nulitate indicate. Cu privire la aceste susţineri arătăm următoarele:
1. Falsul.
a. ) Biletul la ordin a fost emis în alb în favoarea intimatei. Aceasta l-a completat în fals înscriind ca dată a emiterii o cu totul altă dată decât cea reală.
Imprejurarea se poate constata din însuşi cuprinsul titlului unde la rubrica data emiterii este înscrisă ziua de 23.01.2008, iar la rubrica văzut însemnând data la care biletul la ordin a fost prezentat la plată trăgătorului este înscrisă data de 08.12.2007. Ori, data emiterii trebuie să fie anterioară datei prezentării la plată şi nu invers, ca în cuprinsul titlului, pentru că un bilet la ordin emis la 23.01.2008 nu poate fi prezentat la plată la data de 08.12.2007.
Referitor la acest aspect susţinerile creditorului, sunt contradictorii.
Astfel: a. ) citând dispoziţiile art.24 din Legea nr.58/1934 (pag.2 alin. 1-4 din motivele de recurs) susţine că posesorul cambiei poate prezenta tras ului, până la scadenţă cambia spre acceptare, după care, concluzionează exact in sens invers şi anume că: s-ar fi putut vorbi de un fals dacă la rubrica văzut s-ar fi trecut o dată anterioară datei scadenţei. Observăm că la rubrica văzut data de 08.12.2007 este anterioară datei scadenţei
25.06.2009.De asemenea se mai citează dispoziţiile pct.148 din Normă, potrivit cărora acceptarea este actul prin care trasul către care s-a adresat trăgătorul pentru plată prin emiterea titlului, se obligă să plătească la scadenţă suma arătată in cambie, posesorului legitim al cambiei.
Insă problema învederată instanţei de oponentă şi reţinută cu acest titlu în decizia atacată nu este cea analizată de creditor, ci problema falsului se pune faţă de împrejurarea că biletul la ordin a fost completat cu neobservarea înţelegerilor anterioare ale părţilor. Aşa se explică cum data prezentării la plată este anterioară datei emiterii biletului la ordin, ceea ce în cronologia evenimentelor este imposibil de acceptat.
Prin urmare, posesoarea biletului la ordin a comis un fals intelectual în momentul completării lui.
b. ) Recurenta mai susţine că este exclusă completarea biletului la ordin în fals pentru că a fost investit cu formula executorie, ocazie cu care instanţa a verificat îndeplinirea condiţiilor formale pentru investire.
Menţionăm faptul că potrivit pct.320 pct.*d* din Normă, judecătoria verificând existenţa elementelor formale ale cambieilbiletului la ordin şi ajungerea ei la scadenţă, printr-o încheiere de investire, va dispune aplicarea formulei executorii pe titlu.
Tocmai pentru faptul că judecătoria verifică doar îndeplinirea condiţiilor de formă aparent existente şi nu verifică valoarea juridică a acestor condiţii, legiuitorul a pus la
dispoziţia posesorului biletului la ordin excepţiile bazate pe lipsa de valoare juridică a condiţiilor de formă numai aparent existente – art.325 din Normă.
2. ) Scadentele succesive.
Tribunalul a reţinut că scadenţele succesive atrag nulitatea cambiei. In acest sens s-au subliniat următoarele: întrucât în cazul biletului la ordin plata se face de către emitent sau ceilalţi semnatari, iar nu de către o altă persoană(trasul), ca în cazul cambiei, legea nu mai prevede formalitatea prezentării pentru acceptare. La scadenţă, biletul la ordin se prezintă emitentului direct, pentru plată. Există o singură excepţie reglementată de art. l07 din Legea nr.58/1934, în cazul în care scadenta s-a stabilit a fi la un anumit timp de la vedere. In acest caz biletul la ordin trebuie prezentat, emitentului pentru viză în termenul de 1 an de la data emiterii, formalitatea fiind instituită pentru a se stabili data exigibilităţii obligaţiei de plată. S-a reţinut că aceasta ar fi semnificaţie rubricii văzut înscrisă în zona cu această denumire a biletului la ordin contestat. In acest sens sunt prevederile art.26 din Legea nr.S8/1934 şi ale art.12 din Normele tehnice BNR nr.l0/1994.
Din acest punct de vedere instanţa de apel a împărtăşit opinia exprimată de posesorul biletului la ordin, recurenta din prezent.
Faţă de faptul că biletul la ordin are scadenţa la un anumit timp de la vedere ca urmare a completării cu menţiunea văzut la data de 08.12.2007, dar totodată are completată şi rubrica scadenţă cu data de 25.06.2009, Înseamnă că are scadenţe succesive şi prin urmare este nul.
Astfel s-a ajuns din nou în acelaşi punct: prezentarea spre avizare (08.12.2007) anterioară datei emiterii (23.01.2008) conduce la concluzia falsului comis cu ocazia completării.
Susţinerea recurentei făcută în sensul că valabilitatea biletului la ordin a fost verificată cu ocazia investirii sale cu formula executorie, iar declararea ulterioară a nulităţii sale nu se mai poate realiza contravine prevederilor art.63 din Legea nr.58/1934 şi dispoziţiilor art.337 din în sensul că, încheierile pronunţate în procedura necontencioasă, în cazul nostru procedura de investire cu formula executorie şi respectiv încuviinţarea executării silite nu au puterea lucrului judecat.
3. ) Recurenta nu critică cel de al treilea motiv de nulitate reţinut de către instanţa de apel şi anume: Înserarea în cuprinsul biletului la ordin a menţiunii fără protest, în condiţiile în care dresarea protestului este obligatorie în cazul biletului la ordin cu scadenta la un anumit timp de la vedere. Aceasta conduce la concluzia că a acceptat existenţa acestei inadvertenţe de conţinut a titlului, care rezultă din chiar cuprinsul biletului la ordin, fără a fi necesară administrarea altor probe şi care conduce prin ea însăşi, singură, la nulitatea titlului pentru lipsa de valoare juridică a condiţiilor numai aparent existente.
Referitor la critica adusă intimatei în sensul că pe calea opoziţiei la executare a susţinut faptul că biletul la ordin a fost emis în alb şi care sunt consecinţele completării ulterioare de către posesor, precizăm că nici instanţa de fond şi nici cea de apel nu s-au preocupat de această susţinere, motive pentru care critica este nefondată.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele:
1. Cât priveşte prima critică, Curtea are în vedere că instanţa de recurs are posibilitatea în speţa dată să examineze strict sentinţa atacată prin prisma motivelor de
recurs prevăzute de Codul de procedură civilă şi invocate ca atare de partea recurentă nefiind îngăduit să se mai facă alte aprecieri ori examinări cu privire la starea de fapt care a fost din această perspectivă irevocabil stabilită de cele două instanţe de fond cu prilejul examinării cauzei în primă instanţă şi în apel.
Aşa fiind, în speţa dată nu se va reţine aplicabile dispoziţiile art. 3041 C.pr.civ. ci exclusiv dispoziţiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. invocate explicit de recurent.
Astfel fiind, Curtea va examina dacă instanţa de apel a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale circumscrise speţei, mai precis cele cu privire la valabilitatea biletului la ordin, raportat la starea de fapt care a fost stabilită.
Din această perspectivă, Curtea reţine că instanţa de apel s-a pronunţat mai întâi asupra excepţiilor, în primul rând asupra cercetării tezei conform căreia biletul la ordin a fost emis în fals, mai precis s-a comis fals intelectual cu prilejul completării titlului, emis în alb, prin înserarea ca dată a emiterii a unei date nereale, în condiţiile în care din titlu reiese că acesta a fost emis la data de 23.07.2008 (rubrica data emiterii) iar la rubrica „văzut” a fost menţionată data de 08.12.2007.
Calificarea drept excepţie obiectivă relativă a cauzei de nulitate invocată de apelant a fost corect calificată de instanţa de apel după cum corect au fost calificate ca fiind excepţii obiective absolute cauza de nulitate a biletului la ordin deoarece are scadenţe succesive cât şi excepţia prescripţiei dreptului de executare silită.
De asemenea, Curtea reţine că interpretarea şi calificarea rubricii „văzut” din biletul la ordin prin prisma dispoziţiilor legale şi a specificului acestui titlu de credit a fost corectă. Astfel, pentru ipoteza prevăzută la art. 107 din Legea nr. 58/1934 biletele la ordin plătibile la un anume timp de la vedere, trebuiesc prezentate spre viza emitentului în termenele fixate de lege la art. 26. Termenul de la vedere curge de la data vizei subscrise de emitent pe biletul la ordin. Refuzul emitentului de a pune viza datată se constata prin protest (art. 28), a cărui data serveşte ca punct de plecare pentru termenul de la vedere.
Stabilirea şi analiza scadenţei biletului la ordin pe baza dispoziţiilor art. 12 din Normele tehnice ale BNR nr. 109/1994 precum şi cu aplicarea art. 104 rap. la art. 106 şi art. 36-40 din Legea nr. 58/1934 au fost corect stabilite de instanţa de apel.
Aşa cum corect a concluzionat instanţa de apel data emiterii trebuie să fie anterioară prezentării la plată şi nu invers, respectiv ca cea din cuprinsul titlului din litigiu, astfel că un bilet la ordin emis la data de 23.01.2008 nu poate fi prezentat la plată la data de 08.12.2007.
Mai mult, Curtea observă că afirmaţia din recurs cu trimitere la dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 58/1934 şi art. 148 din Norma cadru a BNR conform căreia
posesorul biletului la ordin poate prezenta trasului, până la scadenţă titlu spre acceptare, nu are înrâurire în speţă de vreme ce s-a stabilit că la rubrica văzut este data 08.12.2007 care este anterioară datei scadenţei 25.06.2009, ceea ce susţine din contră teza falsului constatat ca atare de instanţa de apel.
2. Cu privire la critica conform căreia prin învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin s-a verificat formal biletul la ordin şi că astfel cercetarea
falsului este fără consecinţe juridice de vreme ce instanţa care a dispus învestirea nu l-a constatat, Curtea reţine că potrivit dispoziţiilor pct. 320 lit. d) din Norma Cadru 6/1994 a BNR dată în aplicarea art. 62 din Legea nr. 58/1934, se desprinde concluzia că judecătoria, va verifica existenţa elementelor formale ale cambiei şi ajungerea ei la
scadenţă, printr-o încheiere de învestire şi va dispune aplicarea formulei executorii pe titlu.
Incheierea de învestire cu formulă executorie nu este o hotărâre judecătorească pronunţată într-o procedură contradictorie şi deci nu poate fi opusă cu putere de lucru judecat.
Astfel fiind, cercetarea în procedura necontencioasă, prealabil învestirii cu formulă executorie a aparenţei de legalitate a biletului la ordin nu paralizează cercetarea legalităţii titlului pe cale opoziţiei la executare căci numai pe calea unui proces derulat în contradictoriu cu ascultarea tuturor părţilor cu interese contrare se poate tranşa asupra valabilităţii în substanţă condiţiilor de formă prevăzute de lege.
Aşa fiind, încheierea de învestire cu formulă executorie nu poate paraliza demersul în justiţie pentru a se cerceta pe baza probelor administrate dacă sunt fondate excepţiile bazate pe lipsa de valoare juridică a condiţiilor de formă.
Acest aspect reiese cu prisosinţă şi din conţinutul dispoziţiilor art. 337 C.pr.civ. care reflectă teza de principiu că încheierile pronunţate în materie necontencioasă nu au putere de lucru judecat.
Din această perspectivă şi acest motiv de recurs nu poate fi admis.
3. Cu referire la critica privind valoarea juridică a scadenţelor succesive, Curtea reţine că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a normelor juridice referitoare la sancţiunea titlului la ordin cu scadenţe succesive.
Mai precis, legea specială prevede cu valoare de regulă în art. 34 alin. 2 nulitatea cambiilor cu scadenţe succesive.
Aşa cum a arătat instanţa de apel, biletul la ordin din speţă are două scadenţe succesive, una expres prevăzută şi fixă pentru data de 25.06.2009 şi alta la un anumit timp de la vedere.
In acest context, faptul că biletul la ordin are scadenţa la un anumit timp de la vedere ca urmare a completării rubricii cu menţiunea „văzut” la data de 08.12.2007 dar totodată are completată şi rubrica cu scadenţa la data de 25.06.2009, înseamnă că titlul are scadenţe succesive şi deci este nul.
Reluarea tezei conform căreia analizarea legalităţii şi din această perspectivă nu mai poate fi făcută de vreme ce a fost supusă examinării pe clea procedurii de învestire cu formulă executorie nu poate fi primită considerentele expuse anterior fiind valabile şi în ceea ce priveşte această susţinere.
Faţă de toate considerentele de fapt şi de drept, în limitele învestirii, Curtea urmează să constate că recursul nu este fondat motiv pentru care în temeiul art. 312 C.pr.civ. se va respinge ca atare.
In temeiul art. 274 C.pr.civ. Curtea urmează a obliga pe recurentă să plătească intimatului P.S.G. suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs cu titlu de onorariu avocaţial (f. 10). (Judecător Liviu Ungur)
