Potrivit dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 58/1934, persoanele împotriva cărora s-a pornit acţiunea cambiană, nu pot opune posesorului excepţiunile întemeiate pe raporturile lor personale cu trăgătorul sau cu posesorii anterior, afară numai dacă posesorul ce a dobândit cambia a lucrat cu ştiinţă în paguba debitorului
Decizia nr. 1178/28 iulie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia Comercială şi de Administrativ
Prin sentinţa nr. 10387/20.11.2009, Judecătoria Ploieşti, a respins opoziţia la formulată de către contestatoarea SC Lido Gîrbea SRL, în contradictoriu cu intimata SC I N C F SA.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că potrivit art. 106 alin. 1 din Legea nr. 58/1934, asupra cambiei şi biletului la ordin, actualizată şi modificată, coroborat cu art. 104 şi art. 19 în opoziţia la somaţia la executare, debitorul nu va putea opune posesorului decât excepţiile de nulitatea titlului, precum şi cele care nu sunt oprite de art. 19 şi verificând excepţiunile de nulitate a titlului potrivit dispoziţiilor art. 104, raportat la motivele invocate de contestatoare, instanţa de fond a constatat că biletul la ordin îndeplineşte toate condiţiile formale, respectiv cuprinde denumirea de bilet la ordin, promisiunea necondiţionată de a plăti o sumă determinată, arătarea scadenţei, a locului unde plata trebuie făcută, numele aceluia căruia sau la ordinul căruia plata trebuie făcută, arătarea datei şi a locului emiterii şi semnătura emitentului.
Se reţine prin sentinţă că ceea ce susţine contestatoarea debitoare ca motiv de nulitate a biletelor la ordin în sensul că validitatea acestora este condiţionată de existenţa în conţinutul lor a două semnături, depunând fişa cu specimenele de semnături emisă de BRD, banca emitentului nu reprezintă o condiţie formală care trebuie să o îndeplinească biletul la ordin şi în lipsa căruia biletul la ordin este lovit de nulitate, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 104 din Legea nr. 58/1934, semnătura biletului la ordin trebuie să fie a reprezentantului legal al societăţii emitente, aşa cum este el definit de Legea nr. 31/1990, art. 70, 75 şi următoarele .
Se mai reţine prin sentinţă că dispoziţiile art. 19 din lege potrivit căreia persoanele împotriva căreia s-a pornit acţiunea cambială, nu pot opune posesorului excepţiunile întemeiate pe raporturile lor personale cu trăgătorul sau cu posesorii anterior, afară numai dacă posesorul dobândind cambia a lucrat cu ştiinţă în paguba debitorului, nu sunt îndeplinite în speţă, astfel că intimata dobândind biletele la ordin prin girarea lor de către SC M S SRL, iar oponenta nedovedind că intimata a dobândit cu rea credinţă biletele la ordin ce constituiau titluri executorii şi că nu pot invocate excepţii întemeiate pe raporturile personale, considerente pentru care prima instanţă a respins opoziţia la executare ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta SC L G SRL, criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie şi prin decizia nr. 5 din 26 martie 2010, Tribunalul Prahova – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ , a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că în mod corect instanţa de fond a respins opoziţia la executare formulată de contestatoare, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 104 din Legea nr. 58/1934 s-a constatat că biletele la ordin îndeplinesc toate condiţiile formale şi sunt semnate de reprezentantul legal al societăţii emitente, respectiv M A, administratorul societăţii şi că din conţinutul fişei cu specimene de semnătură nu rezultă condiţia ambelor semnături concomitente.
Se mai reţine prin decizie că pe biletul la ordin BRDE3AC 0035956, din 10 februarie 2009, se menţionează că biletul la ordin este girat de SC M S SRL către SC N C F SA, girul având la bază un raport juridic preexistent între girant şi girat, giratarul putând fi orice persoană indiferent dacă este persoană străină sau care este implicată în raportul cambial şi prin gir, giratarul dobândeşte un drept propriu şi autonom fără să i să poată opune excepţiile care puteau fi opuse girantului, nefiind dovedit faptul că intimata a dobândit cu rea credinţă biletele la ordin, astfel că în mod corect s-a reţinut că nu pot fi invocate ca apărări excepţiile întemeiate pe raporturile personale.
Totodată, se reţine prin decizie că s-a statuat şi în decizia nr. 3410/14.11.2008 a Î.C.C.J., că principiul anulării actului subsecvent ca o consecinţă a anulării actului juridic principal, nu se aplică în cazul biletului la ordin, dat fiind caracterul general şi abstract al obligaţiilor cambiale, autonome şi independente faţă de raportul juridic fundamental care i-a dat naştere şi faţă de care se comportă ca o obligaţie de sine stătătoare, posesorul legitim al titlului de valoare îşi exercită dreptul şi emitentul titlului execută obligaţia în temeiul titlului şi nu în baza raportului juridic care a ocazionat emiterea titlului.
Împotriva deciziei a declarat recurs contestatoarea SC L G SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând în esenţă că în mod greşit i-a fost respinsă opoziţia la executare şi în mod greşit i-a fost respins apelul declarat împotriva sentinţei nr. 10387/20.11.2009, pronunţată de Judecătoria Ploieşti, deoarece biletul la ordin este un titlu de credit, sub semnătură privată, care pune în legătură, în procesul creării sale două persoane : subscriitorul/emitentul şi beneficiarul şi potrivit art. 104 pct. 7 din Legea nr. 58/1934, asupra cambiei şi biletului la ordin, biletul la ordin va cuprinde semnătura emitentului, lipsa acestuia fiind sancţionată cu nulitatea instrumentului, aşa cum prevăd disp.art. 105 alin. 1 din acelaşi act normativ.
Această ultimă prevedere arată recurentul, este reiterată într-un mod explicit şi de strictă interpretare în cadrul pct.509 din Normelor cadru BNR 6/1994, potrivit cărora datorită caracterului formal al biletului la ordin dacă titlului îi lipseşte vreuna din condiţiile obligatorii menţionate în art. 104 din Legea asupra cambiei şi biletului la ordin (semnătura emitentului) titlul este nul şi în aceste condiţii arată recurenta în mod greşit instanţa a dispus investirea biletelor la ordin prezentate de societatea creditoare SC N C F SA, fără să observe motivul pentru care aceste instrumente au fost refuzate la plată şi anume lipsa de mandat a semnatarului şi lipsa celei de a doua semnături autorizate de bancă, aceea a directorului economic al societăţii emitente Dogaru Maria, semnătură obligatorie faţă de cea a administratorului statutar Mihalcea Anghel.
Arată recurenta că în acest context, titlul executoriu prezentat la instanţă pentru investire era nul, în mod greşit s-a dispus investirea acestuia cu formulă şi instanţa de fond greşit a respins opoziţia motivând că verificând excepţia de nulitate a titlurilor executorii, potrivit dispoziţiilor art. 104 din Legea nr. 58/1934, raportat la motivele invocate de contestatoare, a constatat că biletele la ordin îndeplinesc condiţiile formale prevăzute de aceste dispoziţii, deşi biletele la ordin nu îndeplineau condiţiile pentru a putea fi decontate, deoarece nu poartă două semnături potrivit fişei de specimene de semnături emisă de BRD.
Susţine recurenta că potrivit pct. 323 din Norma-cadru, pentru ca o cambie să fie valabilă, nu este necesar ca ea să întrunească condiţiile esenţiale menţionate în art. 1 din Legea asupra cambiei şi biletului la ordin, din chiar momentul emiterii sale, ci în momentul prezentării titlului la plată, completarea titlului trebuie să se facă în conformitate cu înţelegerea intervenită între trăgător şi primitor, iar potrivit art. 324 din Norma-cadru, un asemenea titlu nu are valoarea juridică a unei cambii, o astfel de cambie fiind nulă din punct de vedere al dreptului cambian pentru vicii de formă ce rezultă din chiar cuprinsul cambiei şi nu necesită alte probe.
În aceste condiţii, arată recurenta, în mod greşit instanţa de apel a ignorat apărările recurentei formulate pe cale de excepţie, luând în considerare doar apărările efectuate pe fondul cauzei, fiind încălcate dispoziţiile art. 19 şi 21 raportate la art. 63 din Legea nr. 58/1934, instrumentele de plată nu-şi puteau produce efectele datorită faptului că nu poartă cele două semnături obligatorii, reaua credinţă a terţului beneficiar al biletelor la ordin, reiese clar şi din faptul că acesta a introdus la plată biletele la ordin după data de 02 mai 2009, dată la care deja avea adus la cunoştinţă atât în scris cât şi prin alte mijloace de comunicare de situaţia relaţiilor comerciale dintre părţi şi SC M S SRL, în sensul că recurenta nu avea nicio datorie pecuniară întrucât contractul încheiat nu şi-a produs efectele respective prin neonorarea cantităţii de grâu prevăzute în contract, deci aceste bilete la ordin au fost introduse la o dată ulterioară încheierii actului adiţional din 14.04.2009 în care SC M S SRL îşi lua angajamentul să returneze biletele la ordin , recunoscând faptul că nu a livrat şi nu va putea livra cantitatea de grâu contractată.
Se solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate şi pe fond admiterea opoziţiei la executare.
Recursul este nefondat.
Critica recurentei că în mod greşit a fost respinsă opoziţia la executare şi că în mod greşit i-a fost respins apelul declarat împotriva sentinţei nr. 10387/20.11.2009, pronunţată de Judecătoria Ploieşti, deşi biletele la ordin erau lovite de nulitate potrivit dispoziţiilor art. 104 pct. 7 şi art. 105 alin. 1 din Legea nr. 58/1934, pentru lipsa semnăturii emitentului, este nefondată.
Potrivit dispoziţiilor art.104 din Legea nr. 58/1934, asupra cambiei şi biletului la ordin, se prevede că biletele la ordin trebuie să cuprindă şi să îndeplinească condiţiile formale, respectiv să cuprindă : denumirea de bilet la ordin, trecută în textul titlului şi exprimată în limba întrebuinţată pentru redactarea acestui titlu; promisiunea necondiţionată de a plăti o sumă determinată ; arătarea scadenţei; arătarea locului unde plata trebuie făcută ; numele aceluia căruia sau la ordinul căruia plata trebuie făcută; arătarea datei şi a locului emiterii şi semnătura emitentului.
Recurenta contestatoare a invocat ca motiv de nulitate a biletelor la ordin faptul că aceste bilete nu îndeplinesc condiţiile de formă pentru a fi decontate, întrucât validitatea acestora este condiţionată de existenţa în conţinutul lor a două semnături, depunând în acest sens fişa cu specimenele de semnătură emise de BRD, banca emitentului.
Dispoziţiile art. 104 din Legea nr. 58/1934, în vigoare la data emiterii biletelor la ordin 10.02.2009, nu condiţionează existenţa în conţinutul biletelor la ordin a două semnături, ci o singură semnătură care trebuie să fie a reprezentantului legal al societăţii emitente, reprezentant care este definit de dispoziţiile art. 70,75 şi următoarele din Legea nr. 31/1990, privind societăţile comerciale, iar din conţinutul fişei cu specimenele de semnătură nu rezultă condiţia ambelor semnături concomitente şi prin nici un alt act încheiat între părţi nu se prevede o menţiune expresă în sensul că biletele la ordin să cuprindă două semnături.
Prin urmare, biletele la ordin, împotriva cărora recurenta contestatoare a formulat opoziţia la executare, îndeplineau condiţiile de formă prevăzute de dispoziţiile art. 104 din Legea nr. 58/1934, astfel că nu era îndeplinită excepţia de nulitate a biletelor la ordin invocată de către recurentă.
Potrivit dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 58/1934, persoanele împotriva cărora s-a pornit acţiunea cambială, nu pot opune posesorului excepţiunile întemeiate pe raporturile lor personale cu trăgătorul sau cu posesorii anterior, afară numai dacă posesorul ce a dobândit cambia a lucrat cu ştiinţă în paguba debitorului.
A rezultat fără dubiu din probatoriile administrate în cauză, că intimata SC I N C F SA, a dobândit biletele la ordin prin girarea lor de către SC M S SRL şi recurenta nu a dovedit că intimata a dobândit cu rea credinţă biletele la ordin, astfel că în mod corect instanţa de fond şi cea de apel au considerat că nu pot fi invocate ca apărări excepţiile întemeiate pe raporturile personale.
În practica judiciară a Î.C.C.J. s-a statuat prin decizia nr. 3410 din 14.11.2008, că principiul anulării actului subsecvent ca o consecinţă a anulării actului juridic principal nu se aplică în cazul biletului la ordin, dat fiind caracterul general şi abstract al obligaţiilor cambiale, autonome şi independente faţă de raportul juridic fundamental care i-a dat naştere şi faţă de care se comportă ca o obligaţie de sine stătătoare şi că posesorul legitim al titlului de valoare îşi exercită dreptul şi emitentul titlului execută obligaţia în temeiul titlului şi nu în baza raportului juridic care a ocazionat emiterea titlului.
Potrivit art. 63 din Legea nr. 58/1934, se prevede expres excepţiile pe care debitorul le poate opune posesorului cambiei pe calea acţiunii cambiale sau a opoziţiei, în speţă aşa cum s-a arătat recurenta a invocat ca excepţie nulitatea biletelor la ordin pentru lipsa a două semnături în cuprinsul biletelor, printre excepţiile prevăzute de aceste dispoziţii nefiind cuprinsă şi excepţia invocată de către contestatoare, condiţia existenţei a două semnături concomitente în cuprinsul ordinului nefiind stabilită de părţi în nici un act încheiat între acestea şi dispoziţiile art. 104 din lege nu prevede o astfel de condiţie ci doar a semnăturii emitentului, ceea ce în speţă a existat, biletele la ordin fiind semnate de reprezentantul legal al societăţii emitente, astfel că în mod corect cele două instanţe au considerat că nu poate fi reţinută excepţia nulităţii biletelor la ordin invocată de recurentă şi opoziţia la executare nu este fondată.
Reţinând că sentinţa primei instanţe este temeinică şi legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, în temeiul disp. art. 304/1 şi 312 c.pr.civ., Curtea a respins recursul ca nefondat.
