în raport cu prevederile art. 1221 C. proc. fisc. şi ale art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, nu se datorează şi nu se calculează majorări de întârziere după data deschiderii procedurii insolvenţei pentru creanţele fiscale născute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolvenţei, nici chiar pentru cele născute înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006.
I.C.C.J., s. cont. adm. şi fisc., dec. nr. 87 din 13 ianuarie 2009
înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că recursurile introduse în cauză nu sunt fondate pentru următoarele considerente: problema de drept care s-a pus în litigiul dintre părţi, reţinută de altfel şi în decizia nr. 51 din 4 martie 2007 a pârâtei A.N.A.F., este dacă organele fiscale erau sau nu îndreptăţite să calculeze accesorii fiscale aferente unor debite ale SC R. SA Oneşti, născute anterior deschiderii procedurii de reorganizare judiciară, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006, în condiţiile în care decizia nr. 1114/2007 a fost emisă de pârâta D.G.F.P. Bacău după intrarea în vigoare a acestui act normativ.
Curtea de apel a soluţionat problema respectivă reţinând în mod corect că la data emiterii acelei decizii, reglementarea legală în vigoare interzicea calcularea unor asemenea accesorii după data deschiderii procedurii de reorganizare judiciară a debitorului obligaţiei fiscale atât în privinţa creanţelor anterioare datei de deschidere a procedurii, cât şi în privinţa creanţelor născute după această dată [art. 41 alin. (1) din şi, respectiv, art. 122′ din O.G. nr. 92/2003].
Din textele legale mai sus-arătate, rezultă fară echivoc voinţa legiuitorului de a veni în sprijinul debitorului aflat în procedura de reorganizare judiciară, prin degrevarea sa de obligaţia plăţii unor sume de bani, accesorii la creanţele fiscale, şi de a-i asigura, astfel, posibilitatea de realizare efectivă a planului de reorganizare. Aplicarea de către pârâte a unor dispoziţii conţinute în Legea nr. 64/1995 unei situaţii juridice create după abrogarea acestui act normativ, prin emiterea deciziei nr. 1114 din 11 decembrie 2007, echivalează cu ultraactivitatea legii abrogate. Ca atare, instanţa de fond nu a greşit câtuşi de puţin atunci când a concluzionat că, în condiţiile date, singura modalitate legală aflată la dispoziţia organului fiscal era utilizarea cererii de înscriere a diferenţelor de creanţă în tabelul creditorilor, procedură pe care, de altfel, ea a şi realizat-o înainte de data emiterii deciziei
nr. 1114/2007. Insă, justeţea soluţiei recurate este confirmată de soluţia adoptată după pronunţarea sentinţei prin decizia Comisiei de proceduri fiscale nr. 1/2008, aprobată prin Ordinul nr. 1537 din 11 noiembrie 2008 al preşedintelui A.N.A.F.
Prin acest act administrativ cu caracter normativ, anexat ca înscris nou în recurs, s-a stabilit că, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006 (lege specială derogatorie în raport cu dreptul comun, normele Codului de procedură fiscală), în cazul contribuabililor pentru care s-a deschis procedura reorganizării judiciare şi a insolvenţei, după caz, nu se mai datorează
şi nu se mai calculează obligaţii fiscale accesorii pentru creanţele înscrise la masa credală şi pentru cele rezultate din activitatea curentă, indiferent de data deschiderii acestei proceduri.
Având în vedere considerentele expuse în cele ce preced, s-a dispus respingerea ambelor recursuri ca nefondate.
