Indicarea greşită a căii de atac de către instanţa de fond nu poate să nască dreptul la o cale de atac în plus de aceea prevăzută de lege.
Societatea “S.A.I.M.I.” – S.A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 144/2000, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-a respins recursul contestatoarei împotriva sentinţei civile nr. 5.463/1999, pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
în motivarea contestaţiei se arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, conform art. 317 pct. 2 C. pr. civ. Astfel, s-a arătat că tribunalul a menţionat că hotărârea este supusă apelului şi de aceea s-a declarat apel, iar Curtea l-a calificat recurs.
Soluţionând cauza, Curtea a respins, ca nefondată, contestaţia în anulare, deoarece, când se solicită suspendarea executării hotărârilor adunărilor generale, calea de atac prevăzută de lege este recursul, potrivit art. 132 pct. 3 din Legea nr. 31/1990 şi în mod corect s-a procedat conform art. 84 C. pr. civ. la calificarea cererii de apel ca fiind recurs.
Indicarea greşită a căii de atac de către instanţa de fond nu poate să nască dreptul la o cale de atac în plus de aceea prevăzută de lege. (Judecator Nela Petrisor)
(Secţia comercială, decizia nr. 390/2000)
