Prin încheierea nr. 1629/PI din 20.10.1999, a Tribunalului Timiş, a fost respinsă opoziţia reclamantei, prin care aceasta a solicitat anularea hotărârii A.G.A., prin care s-a aprobat modificarea structurii acţionariatului, ca urmare a reducerii capitalului social, ca prematur introdusă deoarece, a apreciat instanţa, potrivit art. 131 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau au votat contra şi au cerut să se însereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei, acţionarul putând formula o cerere de anulare a hotărârii A.G.A. sau opoziţie la aceasta, după publicarea în Monitorul Oficial.
Recursul reclamantei a fost respins prin decizia civilă nr. 46 din 10.02.2000 a Curţii de Apel Timişoara, apreciindu-se, în considerentele hotărârii, că, deşi motivarea instanţei de fond este greşită, nu se impune casarea hotărârii. Impunerea prin textul de lege menţionat a termenului, care începe să curgă de la data publicării, nu are ca scop să îi împiedice pe cei care au luat cunoştinţă despre hotărâre chiar la data adoptării ei sau în alt moment anterior publicării să atace hotărârea şi să îi determine să rămână în expectativă, urmărind şi aşteptând publicarea hotărârii pe care o consideră nelegală în Monitorul Oficial, pentru ca, după aceea, în termen de 15 zile, să o atace. Legiuitorul a urmărit să prescrie un moment limită, dincolo de care, în interesul consolidării stabilităţii afacerilor, aceştia nu mai pot contesta hotărârea.
Instanţa de recurs a apreciat că, potrivit art. 61 din , republicată, hotărârile asociaţilor sau acţionarilor, inclusiv hotărârea organelor statutare ale societăţii privitoare la modificarea actului constitutiv pot fi atacate cu opoziţie numai de către creditorii sociali şi alte persoane prejudiciate prin aceste hotărâri, persoane între care nu pot fi incluşi acţionarii care, potrivit art. 131 alin. 2 din lege, pot ataca injustiţie hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv, dacă nu au luat parte la adunarea generală sau au votat contra şi au cerut să se însereze acesta în procesul verbal al şedinţei, deci în anumite condiţii şi potrivit unei proceduri specifice acestei situaţii, şi, în nici un caz, nu se poate admite că legea a oferit aceloraşi persoane două căi paralele de atac împotriva aceluiaşi act, astfel că opoziţia trebuia oricum respinsă, impunându-se menţinerea hotărârii primei instanţe (decizia civilă nr. 46 din 10.02.2000 a Curţii de Apel Timişoara).
