Calitatea de asigurat la sistemul asigurărilor sociale de sănătate nu reprezintă o chestiune ce implică opţiunea persoanei ce are calitate de şi domiciliul în România.
Trib. Bistriţa-Năsăud, s. a II-a civ., de cont. adm. şi fisc., sent. nr. 1116/1 noiembrie 2011
Prin acţiunea în administrativ înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul BD a chemat în judecată pe intimata CJAS Bistriţa-Năsăud, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună anularea deciziei nr. l/l7.03.20ll privind soluţionarea contestaţiei privind obligaţiile de plată stabilite de către intimată, recalculate la suma de l.324,29 lei reprezentând contribuţii în sumă de 443 lei şi majorări în sumă de 88l,29 lei, prin decizia de impunere nr. 298/l7.03.20ll.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Reclamantul se încadrează in categoria de persoana fizica ce a realizat venituri din activitate independenta, iar in aceasta calitate avea obligaţia sa plătească contribuţii la FNUASS, la termenele prevăzute de lege, pana in data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru conform art.257(5)lit.b, coroborat cu art.8(l) din Ordinul nr. 617/2007 al CNAS („contribuabilii care realizează venituri din activităţi independente virează trimestrial contribuţia calculata la venitul estimat, pana la data de 15 a ultimei luni din flecare trimestru”).
Obligaţia de declarare si de virare a contribuţiilor nu au fost îndeplinite de reclamant, astfel ca CAS BN a procedat la emiterea deciziei de impunere, iniţial cea cu numărul 1433/19.10.2010 pentru contribuţia de 659 lei si majorări de întârziere 1145,59 lei, total 1804,59 lei in baza veniturilor transmise de către autoritatea fiscala teritoriala unde acesta a declarat veniturile impozabile .
Urmare a contestaţiei administrative formulate si a depunerii de către contestator a documentului din care reiese ca in anul 2006 nu a mai desfăşurat activitate, Casa de asigurări de sănătate a admis contestaţia formulata si in consecinţă s-a emis decizia nr.1/17.03.2011, si decizia nr. 298/17.03.2011 rectificativa cu obligaţiile de plata recalculate, diminuate ca urmare a recalculării obligaţiilor de plata aferent anului 2006, (din informaţiile primite de la contestator acestea nu au fost in cuantumul estimat conform informaţiilor transmise prin protocol).
In consecinţa recalcularea s-a făcut urmare solicitării contestatorului, adresata in baza cererii acestuia înregistrata sub număr 16405/15.12.2010, cu aplicarea reglementarilor legale incidente, acestuia comunicându-i-se decizia de soluţionare a contestaţiei precum si decizia rectificativa.
Potrivit prevederilor art. 208 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează ca un sistem unitar, unul din principiile sale fiind participarea obligatorie la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate. În acest sens, art. 211 din acelaşi act normativ prevede că sunt asiguraţi, prin efectul legii, toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară.
Prin urmare, calitatea de asigurat la sistemul asigurărilor sociale de sănătate nu reprezintă o chestiune ce implică opţiunea persoanei ce are calitate de cetăţean român şi domiciliul în România. Astfel, în considerarea principiului solidarităţii menţionat la art. 208 alin. (3) lit. b), toţi trebuie să contribuim la constituirea Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, indiferent dacă avem sau nu nevoie de servicii medicale de la acest sistem într-o anume etapă a vieţii noastre. Altfel spus, cei care sunt sănătoşi şi nu au nevoie de servicii medicale contribuie la acest fond în funcţie de veniturile lor, fiind solidari şi ajutând pe cei care au nevoie de servicii medicale ale căror costuri nu le-ar putea acoperi în sistem privat sau în sistem individual.
În acest sens, sunt şi prevederile art. 213 alin. (4) din actul normativ menţionat, potrivit cărora categoriile de persoane care nu sunt exceptate potrivit alin. (1) şi (2) de la acelaşi articol au obligaţia să se asigure în condiţiile art. 211 şi să plătească contribuţia la asigurările sociale de sănătate în condiţiile prezentei legi, aceasta fiind practic o obligaţie legală ce decurge din calitatea de cetăţean român cu domiciliul în ţară. Această prevedere dă forţă principiului liberei alegeri a casei de asigurări de sănătate, contribuabilul fiind liber să încheie contractul cu orice casă de asigurări de pe cuprinsul ţării, dar nu are libertatea de a opta dacă încheie sau nu contract de asigurare.
Astfel apar ca nefondate susţinerile reclamantului in sensul ca obligaţiile de plata ar fi fost stabilite in mod ilegal, in condiţiile in care, pe de o parte, legea instituie obligativitatea plaţii contribuţiilor la fond, cu excepţiile strict reglementate la art.213 din Legea nr. 95/2006, iar pe de alta parte Casa de asigurări de sănătate este obligata sa colecteze sumele cuvenite fondului in cadrul termenului de prescripţie fiscala, care este de 5 ani, conform art.91 Cod procedura fiscala. Nu se poate invoca vreo culpa din partea Casei ca nu a întreprins mai repede masuri de colectare, cat timp reclamantul care are obligaţia de declarare/virare impusa de lege, nu si-a îndeplinit aceste obligaţii si cat timp se încadrează in termenul de prescripţie extinctiva.
Tribunalul reţine că titlul de creanţă îl constituie, după caz, declaraţia prevăzută la art. 32 alin. (4) din Ordin 617/2007 sau decizia de impunere emisă de organul competent al CAS. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS şi pe baza informaţiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.
Potrivit art. 110 alin.3 Cod proc. fiscală, titlul de creanţă fiscală este caracterizat ca fiind “actul prin care se constată şi se individualizează creanţa fiscala” atât a impozitelor şi taxelor, cât şi a contribuţiilor, amenzilor şi altor sume de bani ce reprezintă venituri publice, întocmite de organele de specialitate sau de persoanele împuternicite potrivit legii.
Totodată art.111 (l)Cod pr. fiscală stabileşte: ,, Creanţele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevăzute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementează”, iar art. 119 Cod proc. fiscală prevede ca „(l)Pentru neachitarea la termenul de scadenţă de către debitor a obligaţiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi şi penalităţi de întârziere.”
Potrivit art.141 (2) din Cod procedură fiscală „Titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege”.
Majorările de întârziere în materie fiscală se particularizează prin aceea că ele curg din ziua imediat următoare scadenţei obligaţiei fiscale, de drept, cu excluderea posibilităţii de renunţare la ele şi nefiind necesară punerea în întârziere a debitorului, excepţie de la regimul juridic al evaluării legale a daunelor-interese din dreptul comun şi sunt neplafonate, calculându-se şi datorându-se până în ziua încasării sumei inclusiv, pentru fiecare zi de întârziere.
Aşadar neachitarea acestor contribuţii la scadenta determina ope legis obligativitatea suportării majorărilor de întârziere în discuţie, determinat de particularităţile titlurilor de creanţa fiscală ce reprezintă venituri ale bugetului general consolidat.
Astfel, din moment ce debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia declarativă la Casa de asigurări de sănătate, nu se poate retine vreo atitudine culpabilă a Casei de asigurări de sănătate că a inclus majorările de întârziere abia cu ocazia emiterii deciziei de impunere, pe de o parte întrucât Casa de asigurări de sănătate a respectat termenul de prescripţie din materie fiscală, iar pe de altă parte, scadenţa obligaţiei de plată a contribuţiilor este trimestrială ( pana la 15 a ultimei luni din fiecare trimestru ) şi nu la data emiterii deciziei de impunere, iar neplata la scadenţă determină curgerea majorărilor pentru neplata la termenul legal de plata din ziua imediat următoare expirării termenului legal de plată. Exonerarea de la plata accesoriilor în discuţie prejudiciază Fondul tot ca urmare a unei atitudini culpabile a debitorului care nu a îndeplinit la termen obligaţia de plată a contribuţiilor cuvenite FNUASS.
