Contravenţii
Calitatea primarului, ca instituţie a administraţiei publice locale, de subiect activ al unei contravenţii
S.C. 978/15.04.2011
Constată că , prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 31.03.2011 , petentul N. T. , domiciliat în M. , str. A.C. , nr.- , jud. S. , a solicitat , în contradictoriu cu intimatul M. M. , F. şi P. S. , cu sediul în B. , str. D.I.D. , nr.- , sector , anularea procesului verbal de contravenţie seria MMFPS nr.- /22.02.2011 , în principal , iar în secundar , înlocuirea sancţiunii amenzii aplicate cu sancţiunea avertismentului .
Deşi prin plângere s-a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată , această cerere nu a fost susţinută cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei .
În motivarea plângerii s-au învederat următoarele :
Procesul verbal de contravenţie nu îndeplineşte condiţiile imperative de formă prevăzute de O.G.2/2001 , în sensul că s-a reţinut ca fiind vinovat de săvârşirea contravenţiei petentul N. T. , ca persoană fizică , şi nu Primarul Municipiului M. , cum ar fi fost corect ; chiar şi înştiinţarea de plată a amenzii aplicate a fost comunicată petentului , ca persoană fizică , la domiciliul acestuia .
Pe de altă parte , procesul verbal de contravenţie nu a fost încheiat pe loc , la sediul Primăriei Municipiului M. , fiind comunicat la aproximativ o lună de zile după data reţinută ca fiind aceea a săvârşirii contravenţiei , astfel încât petentul nu şi-a putut exprima obiecţiunile faţă de actul constatator , şi nici nu a putut semna procesul verbal sau refuza semnarea acestuia ; ca atare , este nereală împrejurarea menţionată în procesul verbal cu privire la refuzul petentului de a semna procesul verbal , împrejurare care oricum ar fi trebuit confirmată de cel puţin un martor , potrivit art.19 alin.1 din O.G.2/2001 .
Din această perspectivă , se invocă şi faptul că nu este reală împrejurarea că nu a putut fi identificat un martor pentru a confirma refuzul petentului de a semna procesul verbal , pentru că angajaţii primăriei aflaţi la faţa locului nu au dorit să semneze în calitate de martori .
Se invocă , de asemenea , faptul că nu s-a putut respecta formalitatea comunicării dispoziţiei primarului fiecărui beneficiar al ajutorului pentru încălzirea locuinţei , din cauza dificultăţilor financiare cu care s-a confruntat Primăria Municipiului M. la finalul anului 2010 ( diminuarea cheltuielilor materiale cu 20%) , în condiţiile în care costul total al acestei operaţiuni ar fi presupus o cheltuială de 13.953 lei , pentru comunicarea acestora cu scrisoare recomandată .
Totodată , se susţine în plângere că toate persoanele îndreptăţite au beneficiat de ajutorul prevăzut de lege pentru încălzirea locuinţei , în urma emiterii Dispoziţiei Primarului în acest sens , şi toate aceste persoane au fost încunoştinţate cu privire la acest beneficiu cu ocazia centralizării dosarului depus ; mai mult decât atât , fiecare beneficiar al acestui ajutor a putut observa dacă acest ajutor i-a fost acordat , prin verificarea facturii de plată a agentului termic , în care se menţiona expres suma care reprezenta ajutor acordat pentru încălzire .
În drept sunt invocate prevederile art.19 , 20 , 31 şi 32 din O.G.2/2001 .
Prin întâmpinarea formulată , intimata a invocat excepţia inadmisibilităţii plângerii , precum şi excepţia de necompetenţă materială a instanţei , arătând că s-a contestat în cauză implicit şi procesul verbal de control nr.-/22.02.2011 , care , fiind un act administrativ , poate fi contestat în condiţiile Legii nr.554/2004 pe calea contenciosului administrativ .
Pe fondul cauzei , intimata a solicitat respingerea plângerii contravenţionale ca neîntemeiată .
Analizând actele şi lucrările dosarului , instanţa a reţinut următoarele :
Prin procesul verbal de contravenţie seria MMFPS nr.- /22.02.2011 a fost sancţionat petentul pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art.162 alin.5 din O.U.G.5/2003 , cu amendă în cuantum de 1.000 lei.
În fapt s-a reţinut că , la data de 22.02.2011 , ora 10,00 s-a constatat la sediul Primăriei M. , că dispoziţiile primarului privind stabilirea dreptului la ajutorul pentru încălzirea locuinţei nu au fost transmise titularilor .
De săvârşirea faptei contravenţionale reţinute în procesul verbal a fost sancţionat petentul N. T. .
Este neîndoielnic faptul că agentul constatator a avut în vedere persoana petentului şi nu calitatea acestuia de primar al Municipiului M. , având în vedere împrejurarea că înştiinţarea de plată a amenzii aplicate a fost comunicată la domiciliul petentului şi nu la sediul Primarului Municipiului M. , ca instituţie a administraţiei publice locale .
S-a menţionat în cuprinsul procesului verbal de contravenţie refuzul contravenientului de a semna actul constatator .
Potrivit dispoziţiilor art. 19 din O.G.2/2001 , procesul verbal se semnează de contravenient , iar în cazul în care acesta nu este de faţă , refuză sau nu poate să semneze , agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări , care trebuie să fie confirmate de cel puţin un martor .
Din cuprinsul procesului verbal reiese că , în ceea ce priveşte obligaţia confirmării de un martor a împrejurării care a dus la nesemnarea procesului verbal de contravenient , agentul constatator susţine că „ angajaţii Primăriei M. nu doresc să semneze ca martori „ .
Petentul contestă faptul că procesul verbal ar fi fost întocmit în prezenţa sa , susţinând că actul constatator a fost redactat la câteva zile după constatarea săvârşirii presupusei contravenţii , şi nicidecum în sediul primăriei .
Plecând de la presupunerea că procesul verbal ar fi fost întocmit în sediul primăriei , în prezenţa petentului şi că acesta ar fi refuzat semnarea procesului verbal de contravenţie ( astfel cum s-a reţinut în cuprinsul procesului verbal ) , ipoteză în care niciunul dintre angajaţii primăriei nu ar fi acceptat să semneze în calitate de martori actul constatator , se reţine că agenţii constatatori ar fi trebuit să depună diligenţe pentru identificarea unui martor , care să nu fie angajat al primăriei , şi care să confirme cele consemnate cu privire la refuzul petentului de a semna .
În contextul în care petentul contestă faptul că ar fi fost de faţă la întocmirea procesului verbal , întocmirea procesului verbal cu nesocotirea dispoziţiilor art. 19 din O.G.2/2001 este în măsură să lezeze interesele acestuia , întrucât petentul nu se poate apăra faţă de menţiunile pretins nereale conţinute de procesul verbal , referitoare la prezenţa sa , respectiv la refuzul de semnare a actului constatator .
De altfel , instanţa apreciază că este puţin probabil ca procesul verbal să fi fost întocmit în prezenţa petentului fără ca acesta să obiecteze cu referire la starea de fapt reţinută sau la sancţionarea sa , în contextul în care au existat motive obiective , de natură financiară , care au determinat necomunicarea dispoziţiei privind stabilirea dreptului la ajutorul pentru încălzirea locuinţei , aspecte pe care petentul le-ar fi învederat agenţilor constatatori pentru a justifica imposibilitatea comunicării dispoziţiei primarului .
Fapta contravenţională reţinută în sarcina petentului presupune netransmiterea până la data de 1. noiembrie a dispoziţiei primarului titularilor ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei , fie direct , fie prin intermediul furnizorilor de energie termică .
Calitate de subiect activ al acestei contravenţii o poate avea primarul , ca instituţie a administraţiei publice locale , nicidecum persoana fizică care ocupă în momentul respectiv funcţia de primar .
Aşadar , se reţine că persoana sancţionată contravenţional , în speţă , nu are calitate de subiect activ al contravenţiei descrise în procesul verbal contestat .
Pe de altă parte , astfel cum se invocă în apărare , se reţine că , prin comunicarea facturii de către furnizorul agentului termic , fiecare destinatar al acesteia care a beneficiat de ajutorul pentru încălzirea locuinţei a fost informat cu privire la acordarea acestui ajutor , ceea ce înseamnă că i-a fost comunicată dispoziţia primarului pentru acordarea ajutorului respectiv indirect , prin intermediul furnizorului , fiind aşadar îndeplinită cerinţa comunicării , prevăzută de art.162 alin.5 din O.U.G.5/2003 . Comunicarea suplimentară a dispoziţiei primarului direct către beneficiarii ajutorului pentru încălzirea locuinţei ar fi fost un demers nu numai inutil , dar şi costisitor , care ar fi presupus un efort financiar greu sau imposibil de suportat de către administraţia publică locală în contextul restricţiilor financiare impuse acesteia .
Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse , instanţa apreciază că procesul verbal de contravenţie este atât nelegal cât şi netemeinic , astfel că , în temeiul art.34 din O.G.2/2001 , plângerea va fi admisă , cu consecinţa anulării procesului verbal atacat .
