Debitorul de regres cambial nu are beneficiul de discuţiune.
Posesorul poate urmări pe oricare dintre debitorii cambiali, individual sau colectiv, fără a fi ţinut să respecte ordinea în care aceştia şi-au asumat obligaţiile cambiale.
– Articolul 57 şi articolul 58 din Legea nr.58/1934
Spre deosebire de solidaritatea de drept comun, care este simultană, solidaritatea cambială este succesivă, fiecare semnatar fiind responsabil nu numai faţă de posesorul cambial din momentul scadenţei ci şi faţă de oricare dintre posesorii care l-au urmat, până la ultimul posesor.
Spre deosebire de solidaritatea de drept comun, care este simultană, solidaritatea cambială este succesivă, fiecare semnatar fiind responsabil nu numai faţă de posesorul cambial din momentul scadenţei ci şi faţă de oricare dintre posesorii care l-au urmat, până la ultimul posesor.
Tot spre deosebire de dreptul comun, răspunderea debitorilor de regres este subsidiară nu numai dacă debitorul principal este insolvabil ci şi dacă acesta refuză plata, indiferent de motivul refuzului sau de absenţa oricărui motiv.
Tot spre deosebire de dreptul comun, răspunderea debitorilor de regres este subsidiară nu numai dacă debitorul principal este insolvabil ci şi dacă acesta refuză plata, indiferent de motivul refuzului sau de absenţa oricărui motiv.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A V-A CIVILĂ,
DECIZIA CIVILĂ NR.2202 din 10.12. 2012)
Prin sentinţa civilă nr. 184 din 16.07.2012 Tribunalul Călăraşi – Secţia Civilă a respins contestaţia formulată de debitoarea S.C. A D S S.A. Ş V prin lichidator judiciar R M III IPURL C în contradictoriu cu S.C. B S.R.L. C.
A luat act de renunţarea creditoarei S.C. B S.R.L. C la declaraţia de creanţă în sumă de 1.020.584,55 lei înscrisă în tabelul creditorilor întocmit asupra averii debitoarei S.C. A D S S.A. Ş V, jud. C.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că S.C. B S.R.L. C a depus declaraţie de creanţă în dosarul de deschis împotriva debitoarei SC A D S SA pentru suma de 1.251.703,89 lei, ce rezultă din contractele de vânzare-cumpărare nr. 079/2004 şi 87/2006 şi a facturilor fiscale menţionate în declaraţia de creanţă înregistrată în dosar la 14.01.2008.
Prin sentinţa comercială nr. 755 din 22.04.2008 şi prin încheierea de îndreptare a erorii materiale creditoarea SC B SRL este înscrisă în tabelul de creanţe cu suma de 1.020.584,55 lei.
Această sumă a fost achitată, conform relaţiilor comunicate de creditoarea S.C. B S.R.L. Constanţa, ca urmare a executării silite pornite împotriva creditorului I A, care avalizase 3 bilete la ordin emise de SC A I SA B, respectiv B.O. emis la 5.10.2006 în valoare de 153.926,5 lei, B.O. emis la 5.10.2006 în valoare de 98.191,3 lei şi B.O. din 1.02.2007 în valoare de 999.586,08 lei.
Executarea silită a făcut obiectul dosarului de nr. 417/2008 aflat pe rolul BEJ C M B iar potrivit relaţiilor comunicate de acesta, executarea silită a încetat în urma plăţilor efectuate de debitorul Armaş Iosif prin ordinele de plată nr. 1/13.11.2008, 13,14 şi 15/27.11.2008, plăţile efectuate fiind în cuantum de 956.599,53, din care 21.478,15 lei cheltuieli de executare, executarea încetând la 2.12.2008 la cererea creditoarei S.C. B S.R.L. C.
Anterior demarării executării silite împotriva avalistului A I, respectiv la 3.12.2007, creditoarea S.C. B S.R.L. C, în baza aceloraşi bilete la ordin emise de SC A I SA B, a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva acestei debitoare, cererea fiind admisă prin sentinţa comercială 1296/2008 a Tribunalului Bucureşti.
În biletele la ordin emise de SC A I SA B care au fost executate silit în cadrul dosarului de executare 417/2008 împotriva avalistului Armaş Iosif, dar pentru care s-a deschis şi procedura de insolvenţă împotriva SC A a arătat instanţa de fond, se menţionează ca beneficiar S.C. B S.R.L. C şi că sumele reprezintă contravaloare debit SC A D S SA.
Debitoarea SC A ISA prin tranzacţia încheiată cu S.C. B S.R.L. în cadrul dosarului de insolvenţă, recunoaşte existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile deţinută de creditoare în baza biletelor la ordin emise de aceasta.
În prezent creditoarea S.C. B S.R.L. C solicită să se ia act că înţelege să nu îşi mai menţină declaraţia de creanţă de 1.020.584,55 lei înscrisă în tabelul creditorilor debitoarei SC A D S SA, pentru că suma a fost achitată de avalistul A I, care a avalizat biletele la ordin emise de SC A I SA B, în calitatea sa de acţionar al debitoarei.
A reţinut instanţa de fond că în cauza pendinte se urmăreşte ca prin mecanismul subrogaţiei creditoarea S.C. B S.R.L. C, înscrisă în tabelul de creanţe al debitoarei SC Ag D S SA cu suma de 1.020584,55 lei, să fie înlocuită cu alţi doi creditori, respectiv Armaş Iosif cu o sumă de 851.703,88 lei şi S.C. P P I S.R.L. Bucureşti cu suma de 168.880,67 lei, pe considerentul că aceştia au achitat creanţa.
Judecătorul – sindic a apreciat însă că cei doi creditori nu au calitatea de codebitori sau fidejusori, astfel că nu sunt întrunite condiţiile subrogaţiei legale prevăzute de art. 71 din Legea nr.85/2006, calităţile respective le-ar fi conferit creditorilor dreptul de a fi înscrişi în baza art. 71 din Legea nr.85/2006 şi art. 1108 Cod civil, cu sumele plătite, în tabelul creanţelor în locul creditorului plătit, SC B SRL.
Cât priveşte subrogaţia convenţională, potrivit art. 1107 Cod civil, aceasta poate fi consimţită de creditor , a arătat judecătorul – sindic, fără a fi necesar consimţământul debitorului, însă această subrogaţie trebuie să se producă concomitent cu plata, altfel, în situaţia în care subrogaţia are loc anterior plăţii, suntem în prezenţa unei cesiuni de creanţă şi nu a unei subrogaţii.
Subrogaţia, a considerat instanţa de fond, nu poate fi făcută nici după plată deoarece creanţa este deja stinsă, iar subrogaţia trebuie să fie expresă, să rezulte în mod neîndoielnic.
Ori, a apreciat judecătorul – sindic, între creditoarea SC B SRL şi cei doi creditori nu s-a realizat nici o înţelegere expresă la momentul plăţii, iar cererea de subrogaţiei are loc la aproape 4 ani după plată, când creanţa este stinsă şi subrogaţia nu mai poate opera.
Nu sunt îndeplinite nici condiţiile subrogaţiei consimţită de debitor şi reglementată de art. 1107 alin. 2 Cod civil, neexistând un act de împrumut şi chitanţa de plată în formă autentică, a arătat judecătorul – sindic.
În ceea ce o priveşte pe creditoarea SC P.P.I. S.R.L. B, din relaţiile comunicate de BEJ M C şi din cele comunicate de S.C. B S.R.L. C nu rezultă că suma înscrisă în tabel pe numele creditoarei menţionate a fost achitată parţial de către această societate, după cum nici din ordinul de plată nr. 25/17.03.2008, nu rezultă ce plată s-a efectuat, menţionându-se că suma de 400.000 plătită de S.C. P.P.I. S.R.L. Bucureşti reprezintă plata în numele SC A I SA debit parţial, chiar dacă plata s-a făcut către S.C. B S.R.L.
Având în vedere complexitatea relaţiilor comerciale dintre părţi, a arătat instanţa de fond, nu se poate concluziona fără dubiu că suma din respectivul ordin de plată reprezintă o plată a sumei pentru care S.C. B S.R.L. C a depus declaraţie de creanţă în dosarul de insolvenţă al debitoarei SC A D S SA.
Totodată, declaraţia creditoarei S.C. B S.R.L. de renunţare la declaraţia de creanţă, are ca efect încetarea calităţii acesteia de creditor îndreptăţit să participe la procedură, în sensul definit de art. 3 pct. 8 din Legea 85/2006, situaţie în care nu mai poate fi pusă în discuţie o subrogare a unor alte persoane în drepturile acesteia în cadrul procedurii de insolvenţă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditorul I A, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, recursul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V a Civilă, sub nr. 2432/116/2007/a2, din 12.09.2012.
În motivarea recursului, creditorul a susţinut că soluţia instanţei de fond de respingere a contestaţiei este nelegală deoarece obiectul contestaţiei nu îl reprezintă renunţarea creditoarei SC B SRL la declaraţia sa de creanţă, ci înlocuirea acestei creditoare cu cei doi creditori, în tabelul definitiv.
La dosar au fost depuse cererile de înscriere în calitate de creditori a lui I A, SC P.I. SRL şi SC A I SA, în baza acestor cereri fiind formulată contestaţia de către debitoarea SC A D S SA, prin lichidator judiciar, dar instanţa de fond nu s-a pronunţat pe cererile acestora.
Soluţia instanţei de fond de a lua act doar de renunţarea creditoarei SC B SRL, fără a obliga debitoarea să mai achite respectiva creanţă reprezintă extra petita, deoarece debitoarea nu a solicitat acest lucru, ci înlocuirea unui creditor cu alţi doi creditori, prin subrogaţie.
Recurentul creditor a arătat că instanţa de fond a interpretat greşit textele de lege incidente, pentru art. 71 alin. a din şi art. 1106, 1107 Cod civil, instanţa de fond ignorând şi faptul că plăţile au fost acceptate de creditoarea B SRL care nu a contestat dreptul terţilor plătitori de a se subroga în drepturile sale prin înscrierea în Tabelul creditorilor, precum şi acordul expres al debitorului exprimat prin contestaţia formulată.
Soluţia instanţei de fond, a mai susţinut recurentul, a creat o situaţie juridică bizară prin care a fost îmbogăţită fără just temei atât creditoarea, cât şi debitoarea care a primit mai mult decât ce a solicitat dispărând un debit ce nu poate fi achitat decât în cadrul instituit de Legea nr.85/2006.
Intimatele nu au formulat întâmpinare.
Nu au fost solicitate probe noi în recurs, în sensul dispoziţiilor art. 305 Cod procedură civilă.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor art. 3041 Cod procedură civilă, constată recursul fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit probatoriilor administrate la instanţa de fond creanţa deţinută de către creditoarea SC B SRL C împotriva debitoarei SC A D S SA a fost garantată prin trei bilete la ordin emise de către SC A I SA BI şi avalizate de către I A (B.O. emis la 5.10.2006 – în valoare de 153.926,5 lei, B.O. emis la 5.10.2006 – în valoare de 99.191,3 lei şi B.O. emis la 1.02.2007 în valoare de 999.586,08 lei).
Creditoarea SC B SRL C pentru a-şi recupera creanţa în valoare de 1.020.584,55 lei a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei asupra emitentului biletelor la ordin, SC A I SA (la data de 3.12.2007), s-a înscris la masa credală a debitorului principal, SC A D S SA (la data de 14.01.2008) şi l-a urmărit silit pe avalistul I A (dosarul de executare nr. 417/2008), acesta efectuând plata biletelor la ordin pe care le avalizase, prin O.P. nr. 1/13.11.2008, nr. 13, 14 şi 15 din 27.11.2008, plăţile efectuate fiind în cuantum de 956.599,53 lei din care 21.478 lei – cheltuieli de executare, executarea încetând la data de 2.12.2008 la cererea creditoarei SC B SRL.
Prin OP nr. 25 din 17.03.2008 (fila 11 dosar Tribunalul Călăraşi) o parte din creanţa SC B SRL a fost achitată pentru SC A I SA de către SC P.P.I SRL , asociat al acesteia şi administrator fiind tot avalistul Iosif Armaş.
Instanţa de fond, analizând dispoziţiile legale ale art. 1108 şi art. 71 din Legea nr.85/2006, a considerat că acestea nu sunt incidente în cauză deoarece cei doi plătitori, avalistul I A şi SC P.P.I. nu sunt codebitori sau fidejusori, ceea ce presupune că nu sunt întrunite condiţiile subrogaţiei legale.
Curtea reţine că subrogaţia în drepturile creditorului prin plata creanţei (subrogaţia personală) este un mijloc de transmitere legală sau convenţională a dreptului de creanţă, cu toate garanţiile şi accesoriile sale, către un terţ care a plătit pentru creditorul iniţial, în locul debitorului.
Potrivit art. 1108 pct. 3 Cod civil, subrogaţia operează de drept „în folosul aceluia care, fiind obligat cu alţii sau pentru alţii la plata datoriei, are interes de a o desface”.
În conformitate cu dispoziţiile art. 52 din Legea nr. 58 din 1.05.1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, ”Trăgătorul, acceptatul, girantul şi avalistul cambiei sunt ţinuţi solidar faţă de posesor. Posesorul are dreptul de urmărire împotriva tuturor acestor persoane individual sau colectiv, fără a fi ţinut să observe ordinea în care s-au obligat (…)”.
Textul de lege reglementează solidaritatea cambială, consacrată în favoarea posesorului cambiei (sau biletului la ordin, dispoziţiile aplicându-se şi B.O. în temeiul dispoziţiilor art. 106-107 din lege), precum şi a oricărui semnatar care a plătit cambia.
Aşadar, debitorul de regres cambial nu are beneficiul de discuţiune.
Posesorul poate urmări pe oricare dintre debitorii cambiali, individual sau colectiv, fără a fi ţinut să respecte ordinea în care aceştia şi-au asumat obligaţiile cambiale.
Acţiunea pornită împotriva unuia dintre obligaţi nu împiedică urmărirea concomitentă a celorlalţi.
Aşa se explică faptul că posesoarea biletelor la ordin,. SC B SRL C, a beneficiat de dreptul de a porni aproape în acelaşi timp urmărirea debitorilor cambiali şi a debitorului principal, SC A D S SA.
Plata făcută de unul dintre debitorii solidari îl subrogă pe cel ce a plătit în drepturile creditorului achitat, faţă de care obligaţiunea coemitenţilor era solidară.
Potrivit dispoziţiilor art. 1035 Cod civil, debitorul solidar care a plătit are dreptul de a se întoarce în contra fiecăruia dintre debitori pentru partea sa din creanţa achitată.
Curtea reţine şi dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 58/1.05.1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, potrivit cărora „Avalistul este ţinut în acelaşi mod ca acela pentru a garantat (…) Când avalistul plăteşte cambia, el dobândeşte drepturile izvorând din ea împotriva celui garantat, cum şi împotriva acelora care sunt ţinuţi către aceasta din urmă, în temeiul cambiei”.
Aşadar, potrivit dispoziţiilor legale precitate, obligaţia avalistului este solidară ope legis.
Avalistul îşi asumă aceleaşi obligaţii ca şi avalizatul şi, în consecinţă, el va fi obligat să plătească fie în calitate de obligat principal, fie în calitate de obligat de regres.
Faţă de caracterul solidar al obligaţiei (art. 52 alin. 1) posesorul cambiei îl poate urmări mai întâi pe avalist, nefiind obligat să respecte ordinea semnăturilor.
În speţă, SC B SRL, l-a urmărit pe avalistul Iosif Armaş, acesta efectuând plata celor trei bilete la ordin personal, cât şi prin intermediul SC P.P.I.
Ca urmare a plăţii pe care a efectuat-o, avalistul dobândeşte drepturile care izvorăsc din cambie (biletele la ordin) şi se poate întoarce atât contra avalizatului cât şi contra celorlalţi obligaţi faţă de acesta, respectiv contra debitorului principal, SC A D S SA.
Avalistul I A a devenit prin plata efectuată către SC B SRL un creditor cambial, având prin acest fapt acţiunea în regres.
Apreciind că renunţarea creditoarei SC B SRL la declaraţia de creanţă împotriva debitoarei SC A D S SA înlătură posibilitatea oricărei subrogaţii a altor persoane în drepturile sale, instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 35 şi 52 din Legea nr.58/1934, dispoziţiile art. 1108 pct. 3 Cod civil şi art. 71 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit dispoziţiilor art. 71 alin. 2 din Legea nr.85/2006, „un codebitor sau fidejusor, care este îndreptăţit la restituire ori la despăgubiri din partea debitorului pentru suma plătită, va fi trecut în tabelul de creanţe cu suma pe care a plătit-o creditorului (…)”, cererile celor doi creditori, precum şi contestaţia debitoarei la tabelul definitiv de creanţă fiind astfel întemeiate.
Faţă de dispoziţiile legale precitate, Curtea constată că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit textele de lege incidente, ignorând dispoziţiile legii speciale, nr. 58/1934, care se coroborează cu dispoziţiile şi cele ale Legii nr. 85/2006 şi a pronunţat o hotărâre nelegală în sensul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, Curtea, faţă de dispoziţiile art. 8 alin. 1, Legea nr. 85/2006, art. 312 alin. 1,2,3 Cod procedură civilă, a admis recursul.
A modificat în parte sentinţa civilă atacată în sensul că a admis contestaţia la tabelul definitiv de creanţe formulată, de debitoarea SC A D S SA prin lichidator judiciar R M III I.P.U.R.L.
A dispus includerea în tabelul definitiv de creanţă a creditorilor I A cu o creanţă în sumă de 851.703,88 lei şi a SC P.P.I. SRL cu o creanţă în sumă de 168.888,67 lei.
A păstrat celelalte dispoziţiile ale sentinţei civile atacate.
2
