MOTIVE DE NULITATE A TITLULUI CAMBIAL. INVOCARE. INADMISIBILITATE (Art. 62 I. camb.; art. 399 pr. civ.; art. 49 1. aut. act.)
Trib. Ilfov II COM., 12 octombrie 1945
Potrivit art. 62 din legea cambiei de la 1 mai 1934, debitorul poate face opoziţie în termen de 5 zile de la primirea somaţiei de executare.
Dacă debitorul nu intentează în termenul defipt de lege opoziţie, el pierde posibilitatea de a mai pune în discuţie, în faţa instanţelor judecătoreşti, nulitatea titlului sau inexistenţa obligaţiunii cambiale.
Insă, nedeclararea opoziţiei nu-l privează de dreptul de a ataca formele de pe calea excepţională a contestaţiei, reglementată de art. 399 urm. pr. civ., atunci când este lezat printr-o omisiune sau neregularitate comisă în timpul urmăririi silite, deoarece din faptul că legea asupra cambiei nu organizează un sistem propriu de executare a titlurilor învestite cu formulă rezultă neîndoielnic că normele care guvernează executarea acestor titluri sunt acelea aplicabile în dreptul comun, care acordă debitorului posibilitatea să discute validitatea formelor de urmărire în instanţa de contestaţie.
Admisibilitatea acestei căi procedurale în materie cambială se mai bazează şi pe consideraţia că prin opoziţia la somaţia de executare debitorul nu poate deduce în justiţie decât motive referitoare la nulitatea titlului sau la inexistenţa raportului cambial, iar nu şi chestiuni privitoare la urmărirea silită, astfel că, în lipsa contestaţiei, ar fi pus în situaţia inechitabilă de a rămâne complet dezarmat în faţa unei executări viciate, pe care nu ar fi în măsură s-o atace pe nici o cale.
De altfel, chiar dacă s-ar considera că este îngăduit a se discuta în instanţa de opoziţie validitatea formelor de urmărire, totuşi debitorul nici în acest caz de pură ipoteză nu ar putea să recurgă la calea opoziţiei, fiindcă aceasta trebuie intentată în termen de 5 zile de la data comunicării somaţiei, iar creditorul cambial poate să nu întreprindă nici un act de executare decât după expirarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 62 precitat, împrejurare de fapt care pledează de asemenea pentru admisibilitatea contestaţiei.
Contestaţia făcută de debitor în contra executării cambiale se priveşte ca admisibilă fie atunci când are ca obiect anularea urmăririi care violează formele legale sau poartă asupra unor bunuri declarate insesizabile, fie – după cum dispune expres în materia dreptului comun art. 49 din legea pentru autentificarea şi legalizarea înscrisurilor de la 3 iulie 1944 – atunci când are de obiect însăşi anularea jurnalului prin care titlul cambial a fost învestit cu formulă executorie.
în cadrul acestor principii, pentru a stabili de la caz la caz admisibilitatea unei contestaţii declarate de debitor trebuie ca, în raport cu temeiurile de fapt şi de drept invocate de contestator, să se verifice dacă acesta tinde la desfiinţarea unor forme viciate ale procedurii de urmărire silită, obligând astfel pe creditor să refacă în condiţiile legale acele forme, sau dimpotrivă, are ca scop să se declare anularea titlului executor ori să stabilească inexistenţa obligaţiunii cambiale, contestaţia urmând să fie respinsă de plano în aceste ultime ipoteze.
în speţă, se constată că debitorul, în enunţul contestaţiei sale, spre a da o aparenţă de admisibilitate acestei căi de atac, solicită anularea jurnalului de învestire cu formulă executorie.
Totuşi, în motivare nu invocă nici un considerent care să legitimeze desfiinţarea acestui jurnal, căci nu învederează nici incompetenţa instanţei de a dispune învestirea, nici faptul că s-a învestit o cambie înainte de a deveni exigibilă, nici alte motive de aceeaşi natură.
Dimpotrivă, contestatorul se plânge numai de faptul că obligaţiunea cambială este parţial stinsă prin plată, iar pentru rest este lipsită de cauză.
în acest mod debitorul în realitate opune creditorului urmăritor excepţiuni personale, ce se puteau discuta numai pe calea opoziţei la somaţia de executare, în conformitate cu art. 62 precitat.
Prin admiterea unor asemenea apărări nu s-ar ajunge numai la anularea formelor de executare, silind prin consecinţă pe creditor să reitereze executarea, însă de astă dată cu respectarea condiţiilor legale în materie de urmărire, ci s-ar stabili însăşi inexistenţa obligaţiunii cambiale, rezultat ce nu se poate realiza pe cale de contestaţie.
Prin urmare contestaţia făcută în speţă se priveşte ca inadmisibilă (Trib. Ilfov s. a Il-a com., sent. com. nr. 87 din 12 octombrie 1945. Respinsă contestaţia făcută de ing. Aurel Adam în contra jurn. nr. 7054/1945 al acestui tribunal. Preşedinţia d-lui Ion Zaharia, judecător de şedinţă; redactor dl Octavian Căpăţănă, judecător supleant).
