Diferenţa de preţ rezultând din vânzarea unui imobil nu este o creanţă garantată întrucât privilegiul vânzătorului decurgând din dispoziţiile art. 1737 C.civ. nu are efect constitutiv de drept faţă de terţi dacă nu a fost înscris în cartea funciară.
Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. 330 din 25 februarie 2003
Prin sentinţa civilă nr. 2639 pronunţată la 29 noiembrie 2002 în dosarul nr. 8845/2002, Tribunalul Bistriţa Năsăud a respins ca neîntemeiată contestaţia la creanţă formulată de debitoarea S.C. Unic Ceromex SRL Bistriţa prin lichidator judiciar V.P., a admis în parte declaraţia de creanţă cu precizările ulterioare
formulată de creditoarea Societatea Agricolă Viitorul S.A. Bistriţa, a constatat că această creditoare are o creanţă de 1.145.052.912 lei ş a dispus înscrierea acestei creanţe în tabelul creditorilor în dosarul de faliment nr. 23/F/1999. S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea garantării acestei creanţe prin privilegiul special imobiliar prevăzut de art. 1737 pct. 1 C.civ.
în motivarea sentinţei s-a reţinut că faţă de debitoarea S.C. Unic Ceromex S.R.L. Bistriţa, prin decizia civilă nr. 904 din 16 octombrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. 5897/2001, s-a dispus deschiderea procedurii falimentului, anterior debitoarea aflându-se în procedura reorganizării, procedură care a făcut obiectul dosarului nr. 23/F/1999 al Tribunalului Bistriţa Năsăud.
în acest dosare creditoarea S.C. Agricola „Viitorul” S.A. Bistriţa a depus în termen o declaraţie de creanţă pentru suma de 1.145.052.912 lei, din care 455.000.000 lei reprezintă diferenţă de preţ neachitată din contractul nr. 277/1997, iar suma de 690.052.912 lei reprezintă influenţe rezultate din modificările de curs valutar.
Această declaraţie de creanţă a fost menţinută ulterior şi prin precizările făcute de creditoare în dosarul de faliment.
Debitoarea a contestat acestă creanţă, susţinând că suma reprezentând „penalităţi” – influenţe rezultate din modificările de curs valutar, nu se mai datorează întrucât între aceleaşi părţi s-a încheiat contractul nr. 661/1999, în formă autentică şi care nu mai prevede clauza penală din contractul anterior.
Tribunalul a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 214/2002 pronunţată în dosarul nr. 3399/2001, a fost anulat contractul nr. 661/1999, astfel că a rămas valabil primul contract, respectiv contractul nr. 277/1997, cu consecinţa valabilităţii clauzei privind plata penalităţilor contractuale. Pentru acest considerent, instanţa a respins contestaţia debitoarei.
Analizând însă cererea creditoarei, tribunalul a reţinut că privilegiul invocat de aceasta şi decurgând din dispoziţiile art. 1737 C.civ., nu a fost înscris în cartea funciară, astfel că nu are efect constitutiv de drept faţă de terţi, conform art. 67 din Decretul-lege nr. 115/1938. Drept consecinţă, nu s-a reţinut că S.C. „Viitorul” S.A. are o garanţie reală imobiliară şi care să atragă caracterul privilegiat al creanţei.
Referitor la imobilele care au făcut obiectul contractului nr. 277/1997, tribunalul a reţinut că acestea nici nu mai există, fiind demolate, iar construcţiile nou edificate sunt ipotecate în favoarea creditoarei S.C. Banc Post S.A., creditoarea formulând opoziţie la evaluarea şi vânzarea imobilelor proprietatea debitoarei.
împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs creditoarea, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinţei, şi ca urmare a rejudecării cauzei, să se dispună înscrierea creanţei în categoria creanţelor garantate.
în motivarea recursului a arătat că prin contractul nr. 277/1997 a vândut debitoarei S.C. Unic Ceromex S.R.L. Bistriţa imobilele înscrise în CF 1059 Bistriţa. în contract s-a prevăzut ca trecerea dreptului de proprietate să se facă după achitarea în întregime a preţului. întrucât preţul nu a fost achitat în întregime până la data deschiderii procedurii falimentului şi nici până la data soluţionării contestaţiei la creanţă, recurenta susţine că imobilele îşi păstrează regimul juridic până în momentul îndeplinirii condiţiilor stabilite în contract.
Recurenta mai arată că în mod neîntemeiat instanţa de fond a respins cererea privind constatarea unui drept real asupra imobilului, întrucât privilegiul vânzătorului nu a fost conservat prin înscrierea în cartea funciară. Recurenta arată că nu avea această obligaţie, raportat la dispoziţiile contractului şi potrivit cărora dreptul de proprietate se transmite după achitarea în întregime a preţului.
Se arată că în mod neîntemeiat instanţa de fond a reţinut că asupra imobilelor este înscris dreptul de ipotecă încă din anul 1997, deoarece din extrasul CF nr. 7339 Bistriţa rezultă că ipoteca este înscrisă conform contractului nr. 43/1999.
Recurenta mai critică soluţia instanţei de fond arătând că nu corespunde realităţii că imobilul vândut a fost demolat în întregime, întrucât în autorizaţia de construcţie s-au prevăzut numai lucrări de supraetajare.
Se mai arată că ipotecă înscrisă în baza contractului nr. 43/1999 nu-şi mai poate produce efectele întrucât acest contract a fost anulat.
Lichidatorul, S.C. Unic Ceromex S.R.L., oral şi prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului.
Curtea analizând recursul formulat, reţine că acesta este
nefondat pentru considerentele ce urmează:
Recursul creditoarei Societatea Agricolă „Viitorul” Bistriţa vizează soluţia instanţei de fond privind respingerea cererii pentru constatarea existenţei privilegiului special imobiliar ce conferă creanţei recurentei caracter de creanţă garantată.
Cu privire la creanţa declarată, recurenta invocă privilegiul reglementat de dispoziţiile art. 1737 C.civ.
Este de necontestat că acest privilegiu este în fond o ipotecă privilegiată şi care conferă titularului atât drept de urmărire cât şi drept de preferinţă, dar pentru conservarea acestor prerogative este necesar ca titularul să conserve privilegiul prin efectuarea formalităţilor de publicitate şi care sunt asemănătoare celor privind ipotecilor.
Din extrasele CF depuse în recurs, nu rezultă că a fost îndeplinită formalitatea menţionată anterior, iar motivele invocate în recurs nu sunt de natură să justifice constatarea caracterului garantat al creanţei.
Faţă de cele menţionate anterior, Curtea apreciază că recursul este nefondat, astfel că urmează a fi respins, în temeiul art. 312 alin. (1) C.pr.civ. (Judecător Eleonora Gheţa)
