Curtea de Apel Iaşi a admis recursurile declarate de creditoarele D.G.F.P. Iaşi, A.F.P. a Municipiului Iaşi şi S.C. Euro Hotels & Suites SRL Otopeni, contra sentinţei civile nr. 516/E/6.10.2005 a Tribunalului Iaşi pe care o modifică în parte în sensul că admite cererile formulate de recurente în contradictoriu cu R.B., stabilind răspunderea personală a pârâtului R.B., administrator al debitoarei S.C. Compania de Turism Net S.R.L. Iaşi să suporte partea din pasivul acestei societăţi, ce nu va fi acoperită prin valorificarea activelor sale.
S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei recurate.
S-a reţinut că actele şi lucrările dosarului pun în evidenţă, fără echivoc, că administratorul societăţii debitoare a condus societatea spre faliment printr-un management defectuos şi încălcat Legea contabilităţii nr. 82/1991. Acesta nu a ţinut contabilitatea în conformitate cu legea prin aceea că înregistrările scriptice nu corespundeau cu cele faptice, sumele şi valorile fiind trecute fără să aibă corespondent în realitate şi se ridică la ordinul milioanelor. Administratorul pârât R.B. ridica sume importante din casieria societăţii fără să le justifice, îşi însuşea veniturile obţinute din valorificarea bunurilor firmei. S-au constatat numeroase nereguli şi abateri de la normele financiar-fiscale, evidenţa contabilă diminuând cuantumul impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat, generând majorări de întârziere şi penalităţi.
Toate aceste fapte se încadrează în prevederile art. 137 lit. c şi d din Legea nr. 64/1995.
Faptele menţionate puse în sarcina administratorului sunt constatate de lichidatorul judiciar, care în raportul final întocmit, reţine cauzele care au condus la incapacitatea de plată a debitoarei, cât şi persoana răspunzătoare. Aceste fapte au fost constatate şi de organele de specialitate din cadrul D.G.F.P. a judeţului Iaşi (procesul verbal din 23 august 2002), faptele concrete ale administratorului examinate detaliat prin actele menţionate nu pot trece neobservate, ele conturând culpa acestuia, iar între acestea şi prejudiciu există raport direct de cauzalitate.
(Decizia comercială nr. 37/13.02.2006)
