C. civ., art. 1082
H.G. nr. 425/1994
Cazul fortuit constă într-o împrejurare de fapt imprevizibilă şi de neînlăturat, care împiedică, în mod obiectiv şi fără nicio culpă din partea debitorului, executarea obligaţiei sale contractuale, antrenând exonerarea lui de răspundere.
întârzierile la plată determinate de neprimirea la timp a creditelor bugetare repartizate de primărie nu constituie o împrejurare imprevizibilă şi de neînlăturat, cu consecinţa exonerării de răspundere contractuală a unităţii sanitare debitoare.
C.S.J., Secţia comercială, decizia nr. 527 din 1 februarie 2000, în P.R. nr. 1/2001, p. 79
Prin sentinţa civilă nr. 1079 din 5 octombrie 1998, pronunţată de Tribunalul Iaşi, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta Filiala Electrocentrale Iaşi împotriva pârâtului Spitalul de Recuperare Iaşi. A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 138.309.812 lei, majorări de întârziere şi 11.054.000 lei, cheltuieli de judecată.
A reţinut instanţa că reclamanta a furnizat pârâtului, în perioada iulie 1996 – iulie 1997, energie termică în temeiul contractului
nr. 82/1996, prelungit succesiv. In art. 1 din contract au prevăzut că acesta este supus Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea energiei termice, aprobat prin H.G. nr. 425/1994, iar prin art. 15 s-a stipulat că neachitarea de către beneficiar în totalitate sau în parte a contractului energiei termice atrage plata majorărilor de 0,2 % pentru fiecare zi de întârziere, conform art. 96-98 din acest regulament. Deşi pârâtul este unitate bugetară şi se află în raport de subordonare financiară faţă de autoritatea administrativă locală, acest fapt nu îl exonerează de obligaţiile contractuale asumate. A concluzionat instanţa că pârâtul a achitat cu întârziere energia termică furnizată de reclamantă şi datorează acesteia tariful majorat prevăzut în convenţia încheiată şi regulamentul menţionat.
Apelul declarat de pârâtul Spitalul Clinic de Recuperare Iaşi a fost admis prin decizia civilă nr. 152 din 6 mai 1999 a Curţii de Apel Iaşi, care a schimbat în tot sentinţa civilă nr. 1079 din 5 octombrie 1998 a Tribunalului Iaşi şi a respins acţiunea formulată de reclamanta Filiala Electrocentrale Iaşi privind majorările de întârziere. A fost obligată intimata să plătească apelantului suma de 2.990.538 lei, cheltuieli de judecată în apel.
A motivat instanţa de apel că apelanta este unitate sanitară care are ca sursă creditele bugetare repartizate de Primăria municipiului Iaşi de
la bugetul local. întârzierile la plata facturilor au fost determinate de lipsa creditelor bugetare, apelanta neavând posibilitatea legală de a contracta împrumuturi neautorizate. S-a reţinut, în sarcina apelantei, cazul fortuit constând în imposibilitatea de plată în care aceasta s-a aflat, ca o consecinţă directă a neasigurării de la buget a sumelor necesare plăţii furnizorilor.
împotriva acestei decizii civile a declarat recurs reclamanta SC T. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât obligaţia contractuală a pârâtului de a plăti preţul energiei termice furnizate derivă din contractul încheiat. Pe de altă parte, greşit s-a reţinut că lipsa fondurilor bugetare poate fi asimilată cazului fortuit, facându-se aplicarea art. 1082 C. civ. S-a solicitat admiterea recursului şi casarea deciziei civile pronunţate de Curtea de Apel, menţinând sentinţa civilă nr. 1079 din 5 octombrie 1998 a Tribunalului Iaşi.
Recursul declarat de reclamantă este fondat.
Cazul fortuit constă într-o împrejurare de fapt imprevizibilă şi de neînlăturat, care împiedică, în mod obiectiv şi fară nicio culpă din partea debitorului, executarea obligaţiei sale contractuale, antrenând exonerarea lui de răspundere. întârzierile la plată determinate de neprimirea la timp a creditelor bugetare repartizate de Primăria municipiului Iaşi nu constituie o împrejurare imprevizibilă şi de neînlăturat, cu consecinţa exonerării de răspundere contractuală a unităţii sanitare pârâte.
Acţiunea reclamantei este întemeiată, cu privire la obligarea unităţii sanitare la plata sumei de 138.309.812 lei, reprezentând majorări de întârziere, datorate în temeiul contractului nr. 82/1996, prelungit succesiv.
Astfel, a fost admis recursul declarat de reclamantă, a fost casată decizia civilă nr. 152 din 6 mai 1999 a Curţii de Apel Iaşi şi a fost respins apelul declarat de Spitalul Clinic de Recuperare Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 1073 din 5 octombrie 1998 a Tribunalului Iaşi. Intimata-pârâtă a fost obligată la 3.045.538 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
