Prin acţiunea înregistrată, reclamanta SC „A” SA Brăila a chemat în judecată pe O.C.G.C.C. Brăila pentru a fi obligat să avizeze documentaţia tehnică, cadastrală şi să acorde număr cadastral provizoriu în vederea înscrierii în cartea funciară pentru „drum acces bac”. în motivarea acţiunii, reclamanta a învederat instanţei că are certificat de atestare a dreptului de proprietate din data de 20 iulie 1993, eliberat de Ministerul Industriilor pentru suprafaţa de 192.454 mp şi este îndreptăţită la întocmirea lucrărilor cadastrale, conform titlului de proprietate.
Prin sentinţa civilă nr. 107/2003, Tribunalul Brăila a respins ca nefondată acţiunea, reţinând că suprafaţa de 7.457 mp teren, denumită „drum acces bac”, constituie domeniul public, întrucât în art. I pct. 22 al anexei la Legea nr. 213/1998 sunt prevăzute cheiurile, la art. II pct. 1 drumurile judeţene şi la art. III pct. 1 străzile, iar „drumul acces bac” nu poate fi înscris în cartea funciară având ca proprietară pe reclamantă.
Recursul reclamantei împotriva acestei sentinţe a fost admis prin decizia civilă nr. 423/R/7 mai 2003 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de administrativ şi a fost modificată sentinţa civilă nr. 107/2003 a Tribunalului Brăila, în sensul că a fost admisă acţiunea şi pârâtul a fost obligat să avizeze documentaţia tehnică, cadastrală şi să acorde un număr cadastral provizoriu pentru imobilul „drum acces bac” aparţinând reclamantei, conform certificatului de atestare a proprietăţii eliberat de Ministerul Industriilor la data de 20.07.1993.
Criticile din recurs au fost constatate întemeiate, cu motivarea că reclamanta deţine pentru suprafaţa aferentă „drumului de acces bac”, certificatul nr. M03/346/1993, iar acţiunea prin care s-a solicitat să se constate nulitatea parţială a certificatului respectiv, în sensul că suprafaţa de 7.457 mp nu este proprietatea reclamantei, a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 210/1999 definitivă şi irevocabilă. Totodată, s-a reţinut că instanţa de fond a calificat în mod eronat obiectul cererii, reţinând că imobilul „se află în domeniul public (al judeţului şi municipiului), aprobat prin H.G. nr. 363/2002, şi nu poate fi înscris în CF având ca proprietar pe reclamantă”, întrucât speţa nu are ca obiect o cerere de înscriere în CF, o atare cerere fiind de competenţa judecătorului de la biroul de carte funciară a judecătoriei, conform prevederilor art. 49 din Legea nr. 7/1996.
în considerentele sentinţei s-a analizat neîntemeiat valabilitatea titlului de proprietate al recurentei reclamante în raport cu prevederile Legii nr. 213/1998, deşi instanţa de fond nu se afla în prezenţa unei acţiuni în revendicare, dându-se astfel o interpretare greşită actului dedus judecăţii. Din conţinutul acţiunii, rezultă cu evidenţă că recurenta-reclamantă a solicitat doar ca autoritatea competentă conform Legii nr. 7/1996 să fie obligată la avizarea documentaţiei tehnice cadastrale şi la acordarea numărului cadastral provizoriu, pentru imobilul „drum acces bac”. Intimata pârâtă avea obligaţia impusă de obiectul său de activitate, stabilit prin Legea nr. 7/1996, de a soluţiona cererea reclamantei, actul normativ respectiv neconferindu-i vreo competentă şi în legătură cu stabilirea valabilităţii actelor de proprietate, atribuit exclusiv al instanţelor judecătoreşti.
Prima instanţă se impunea să constate că obiectul cererii îl reprezintă numai avizarea tehnică a documentaţiei cadastrale şi că, prin refuzul nejustificat al pârâtei de a da curs cererii reclamantei, i s-a produs acesteia o vătămare în drepturile sale recunoscute de lege, în sensul prevederilor art. 1 din Legea nr. 29/1990. Neprocedând astfel soluţia de respingere a cererii pronunţată de instanţa de fond este greşită.
Curtea de Apel Galaţi, decizia civilă nr. 423/R din 7 mai 2003
