COD 79 FALIMENT
Cerere antrenare raspundere. Calitatea procesuala activa a lichidatorului.
Sentinta nr. 1813/13.12.2012
Constata ca la data de 17.03.2012 lichidatorul judiciar E C SPRL, desemnat sa administreze procedura insolventei împotriva debitoarei SC D C SRL Craiova, a formulat cerere de antrenare în contradictoriu cu pârâtul R L, solicitând instantei ca prin hotarârea ce o va pronunta sa dispuna obligarea pârâtului la plata sumei de 1.092.328,26 lei, reprezentând întreaga masa pasiva, respectiv prejudiciul produs de fostul administrator ca urmare a savârsirii faptei ilicite .
Lichidatorul judiciar a considerat ca, în urma analizei pe care a efectuat-o asupra bilantului aferent anului 2009 depus de catre debitoare, precum si asupra listei actualizate la data de 30.09.2012 a constatat ca la capitolul clienti si debitori diversi apare înregistrata suma totala de 805.820 lei, creante pentru care nu a facut nici un demers în vederea recuperarii, rezultând un prejudiciu total de 805.820 lei, însa trebuie avut în vedere faptul ca la creantele bugetare neachitate, au fost calculate accesorii, acestea având o pondere importanta.
Referitor la calitatea procesuala pasiva a pârâtului R L, s-a mentionat ca aceasta persoana este singura ce poate raspunde pentru prejudiciul produs, întrucât conform procurii autentificate de BNP D T a fost mandatat, de catre R A M, în calitate de asociat unic si administrator sa administreze societatea debitoarea.
Fapta ilicita ce constituie obiectului textului de lege prevazut de art.138 lit. e din lege este reprezentata de marirea fictiva a pasivului debitorului persoana juridica.
Pentru admisibilitatea unei asemenea cereri legiuitorul impune existenta unei legaturi între fapta ilicita coroborata cu aprejudiciul cauzat siajungerea debitorului în stare de insolventa.
Raportând prejudiciul de 805.820 lei reprezentând creante neîncasate pentru care nu s-a facut nici un demers, la totalul masei pasive, respectiv 1.092.328,26 lei, cu precizarea faptului ca la debitele existente au fost calculate penalitati, dobânzi, denumite generic accesorii, este vadit faptul ca recuperarea creantelor ar fi condus la redresarea societatii.
Astfel, lichidatorul judiciar a apreciat faptul ca a facut în întregime dovada existentei cumulate a conditiilor generale si speciale de natura a justifica admiterea cererii, având în vedere ca s-a facut dovada existentei vinovatiei, a prejudiciului dar si a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu.
În drept, au fost invocate dispozitiile art. 138, alin. 1, lit. e) din Legea nr. 85/2006.
Au fost anexate acte în sustinerea cererii.
La data de 19.01.2012, pârâtul R L a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata întrucât în cauza nu numai ca nu sunt îndeplinite cumulativ conditiile impuse de legiuitor pentru raspunderea personala reglementata de legea speciala a insolventei, însa în realitate, debitoarea nu a ajuns în insolventa urmare a faptei ilicite invocate de lichidatorul judiciar prin cererea de chemare în judecata, respectiv a activitatii pe care pârâtul, în calitate de împuternicit al societatii ar fi desfasurat-o.
În realitate debitoarea a ajuns în insolventa datorita unor împrejurari obiective, lichidatorul judiciar nefacând dovada celor sustinute prin actiune.
Cu privire la fondul cauzei, actiunea este nefondata din urmatoarele considerente:
Lichidatorul judiciar sustine ca este temeinica cererea lui deoarece în contabilitatea societatii apare un pasiv de 805.820 lei sub forma de prejudiciu, care ar fi înregistrat la clienti si debitori diversi si ca pârâtul nu a facut nimic pentru recuperarea lor.
În realitate, conform fisei analitice societatea înregistra la partenerii clienti, atât sume de încasat cât si sume de plata în acelasi timp, iar cu privire la un numar de 8 societati debitoare existau datorii reciproce între debitoare si aceste societati, în suma de 570.266,03 lei, iar în cauza apreciaza ca opereaza fara discutie principiul compensarii de drept, în virtutea art.1143-1144 potrivit carora ori de câte ori între parti sunt datorii reciproce nascute în acelasi moment opereaza compensarea de drept, a acestor datorii, compensare care se produce chiar la acel moment. Ori atâta timp cât compensarea de drept s-a produs, nu avea cum sa faca demersuri pentru recuperaea creantelor, si pe cale de consecinta nu a marit în mod fictiv pasivul societatii.
Pe de alta parte, pentru restul datoriior ce ar fi fost de recuperat era necesara existenta unor sume de bani aferente cheltuielilor procesuale, ori debitoarea nu dispunea de mijloace financiare care sa îi permita initierea unor demersuri juridice în numele societatii falite, si pe cale de consecinta si din acest punct de vedere apreciaza ca nu se regaseste sub incidenta preevederilor art.138 lit-e din Legea nr. 85/2006.
De asemenea, în perioada precizata de lichidator nu au beneficiat si nu au obtinut foloase nici de pe urma activelor detinte de societate în patrimoniul sau, întrucât în acest interval de timp nici un activ al societatii debitoare nu a fost vândut în mod voit în baza unor conventii liber încheiate de societatea debitoarte în calitate de vânzator.
A mai sustinut ca actiunea lichidatorului judiciasr în raport de prevederile art.138 din cu atât mai mult apare nefondata cu cât potrivit articolului mai sus invocat, legiuitorul a prevazut în mod expres ca lichidatorul judiciar are alitate procesuala activa de a formula cerere de antrenarea raspunderii patrimoniale numai atunci când în raportul întocmit în conformitate cu dispozitiile art.59 alin.1 din lege a identificat persoane carora le-ar fi imputabila aparitia starii de insolventa.
Ori, prin raportul întocmit în conditiile art.59 din lege, lichidatorul judiciar al societatii debitoare nu a precizat sub nicio forma ca pârâtul ar fi vinovat de ajungerea societatii în insolventa si din contra în urma analizei actelor contabile ale societatii în posesia carora se afla în acel moment, a aratat ca bunurile se regaseau în patrimoniul societatii neavând nici un fel de dovada ca si le-ar fi însusit pârâtul în nume personal.
În consecinta, a solicitat respingerea actiunii ca nefondata întrucât în cauza nu sunt îndeplinite conditiile raspunderii civile delictuale.
În drept a invocat dispozitiile art.115 cpc.
A depus acte în sustinerea întâmpinarii.
Analizând aczele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
În ceea ce priveste lipsa calitatii procesuale active a lichidatorului judiciar de a formula actiunea în temeil art.138 din Legea nr. 85/2006 invocata de pârât prin întâmpinare instanta apreciaza ca este întemeiata întrucât în dispozitiile legale invocate legiuitorul a prevazut în mod expres ca lichidatorul are calitate procesuala activa de a formula o astfel de cerere numai atunci când în raportul întocmit în conformitate cu dispozitiile art.59 al. 1 din Legea nr. 85/2006 a identificat persoana careia i-ar fi imputabila aparitia starii de insolventa.
În conditiile în care, lichidatiorul judiciuar a avut la întocmirea raportului toate actele societatii si nu a mentionat persoana care se face vinovata de aducerea debitoatei în stare de insolventa acesta si-a pierdut calitatea de a formula ulterior o astfel de cerere, astfel încât actiunea va fi respinsa ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesuala.
