Cerere având ca obiect executare contract de concesiune. Calificare. Cerere comerciala, neevaluabila în bani, iar nu de contencios administrativ Concesionări, concesiuni


Prin sentinta civila nr.2597 pronuntata în 17 iulie 2009 a Tribunalului Maramures, s-a respins ca nefondata actiunea formulata de reclamanta SERVICIUL PUBLIC – ADMINISTRAREA PATRIMONIULUI LOCAL SI UTILITATI BAIA MARE, împotriva pârâtei SC B.I.C. SRL BUCURESTI având ca obiect contract de concesiune precum si cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea hotarârii s-a aratat ca instanta de administrativ este competenta potrivit art.27/2 pct.3 din Legea 219/1998 calitatea procesuala activa a reclamantei exista datorita faptului ca întreaga activitate de administrare a patrimoniului municipiului Baia Mare, este atribuita reclamantei conform HCL 172/2001 si regulamentului de organizare si functionare a serviciului public de interes local administratia patrimoniului local si utilitati. Din acestea ar rezulta mandatul general din partea Consiliului local al municipiului Baia Mare.

Tribunalul a constatat ca reclamanta nu si-a îndeplinit obligatia de a preda pârâtei terenul situat în domeniul privat al municipiului Baia Mare pe care trebuia sa construiasca pista de biciclete pentru ca în noutiunea de predare ar intra o documentatie completa pusa la dispozitia pârâtei pe baza careia acesta sa poata solicita eliberarea autorizatiei de constructie. Pe de alta parte, exista amenajari care sunt incompatibile cu notiunea de teren liber si este necesar ca terenul cu destinatia de pista sa faca obiectul unei hotarâri a Consiliului local de atribuire. Nefiind îndeplinita obligatia de predare, pârâta nu poate fi facuta raspunzatoare pentru neexecutarea obiectului pe care si-a asumat-o la rândul ei.

Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs Serviciul Public – Administrarea Patrimoniului Local si Utilitati solicitând admiterea recursului, casarea sentintei atacate cu trimiterea cauzei în rejudecare instantei comerciale iar în subsidiar, modificarea hotarârii în sensul admiterii actiunii si obligarii pârâtei la construirea unei piste de bicilete, în caz contrar autorizând reclamanta sa execute aceasta obligatie pe cheltuiala pârâtei cu cheltuieli de judecata.

În motivarea recursului se arata ca litigiul dedus judecatii este unul comercial, deoarece contractul de concesiune are ca obiect un bun aflat în proprietatea privata a municipiului Baia Mare, astfel ca litigiul nu este incident Legii 554/2004. De asemenea, sub aspectul modificarii hotarârii, s-a interpretat gresit actul juridic dedus judecatii pentru ca pârâta s-a obligat sa puna în functiune o pista pentru bicicleta conform contractului de concesiune, terenul aferent lucrarilor de construire fiind predat iar notiunea de punere la dispozitie a terenului trebuie interpretata conform vointei partilor la data încheierii contractului de concesiune. Cu toate ca reclamanta a facut demersuri în vederea încheierii unui proces verbal de receptie, acesta nu a fost semnat, reclamanta încercând sa nu îsi îndeplineasca obligatiile contractuale.

SC B.I.C. SRL a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului declarat de Serviciul Public Administrarea Patrimoniului Local si Utilitati invocând si exceptia lipsei calitatii procesuale active a recurentei, deoarece mandatul acesteia este acordat de Consiliul local al municipiului Baia Mare si nu poate fi extins, astfel ca nu poate promova recursul neavând calitate procesuala activa.

Motivul de casare nu este întemeiat, pentru ca nu exista nici un înscris din care sa rezulte regimul juridic al terenului, iar contractul de concesiune este guvernat de Legea 219/1998.

Chiar în conditiile în care instanta s-a aflat sesizata cu obligatie de a face, acest lucru atrage competenta contenciosului administrativ.

Sub aspectul incidentei unei cauze de modificare nu se poate retine culpa pârâtei intimate deoarece asa cum a sustinut în mod corect instanta de fond, amplasamentul destinat pistei de biciclete nu a fost predat niciodata acestei intimate liber de sarcini.

Asupra recursului, Curtea va retine urmatoarele:

Referitor la calitatea procesuala activa a recurentei, Curtea va aprecia ca cererea de chemare în judecata a fost formulata de catre aceasta si a fost considerata ca având calitate procesuala activa de catre instanta de fond în virtutea hotarârii 172/2001 si a Regulamentului de organizare si functionare a serviciului public de interes local – Administratia Patrimoniului Local si Utilitati . Fiind considerata ca are calitate procesuala, tribunalul a solutionat pe fond actiunea formulata, astfel ca recursul putea fi declarat doar de catre partea care a fost considerata ca are calitatea de parte de catre instanta de fond în acest sens fiind si prevederile art.302/1 C.proc.civ.

În ceea ce priveste incidenta motivului de casare prevazut de art.304 pct.3 C.proc.civ.Curtea va aprecia ca acest motiv de recurs este fondat, deoarece are în vedere solutionarea proceselor atât de catre instantele competente potrivit art.2 C.proc.civ.cât si de completele specializate sa judece în prima instanta procesele si cererile în functie de calificarea data obiectului cererii de chemare în judecata. În cazul de fata, cauza a fost solutionata de catre sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului Maramures fiind însa considerata o cerere în contencios administrativ potrivit art.2 pct.1 lit.d C.proc.civ.

Calificarea data acestei cereri a fost data de catre instanta de fond prin raportare la prevederile art.27/2 pct.3 din Legea 219/1998.

Aceasta lege este legea sub incidenta careia a fost încheiat contractul de concesiune nr.524 din 3.01.2006 în baza careia a fost promovata prezenta actiune.

Totusi, actiunea a fost introdusa la data de 1.09.2008 la Tribunalul Maramures, data la care intrase în vigoare Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.

Potrivit art.2 alin.1 lit.c din aceasta lege, teza a II-a sunt asimilate actelor administrative si contractele încheiate de autoritatile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publica.

Bunul imobil identificat în contractul de concesiune nu intra în categoria bunurilor proprietate publica de interes local prevazut în anexa 1 pct.III al Legii 213/1998 nu exista nici o hotarâre a Consiliului local de declarare a acestui imobil ca apartinând domeniului public si prin urmare, nefiind declarata în domeniul public aceasta suprafata, ea apartine domeniului privat al municipiului Baia Mare, fapt constatat si de instanta de fond.

Cum Legea 554/2004 este o lege de procedura de imediata aplicare, urmeaza sa se constate ca actiunea formulata de reclamanta în cazul în care are ca obiect un bun imobil proprietate privata este o cerere comerciala neevaluabila în bani care urmeaza a fi judecata de un complet specializat cu incidenta normelor civile si comerciale si nu a celor de drept administrativ.

Sub acest aspect, în conformitate cu prevederile art.312 C.proc.civ., Curtea va admite recursul declarat de reclamanta si va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare instantei comerciale a Tribunalului Maramures, urmând ca aceasta instanta sa se preocupe de a stabili în mod exact daca traseul pe care pârâta urmeaza a construi pista de biciclete se afla în totalitate în domeniul privat si daca obligatia stabilita în contractul de concesiune trebuie sau nu îndeplinite de pârâta. Nu în ultimul rând, fiind un bun al municipiului Baia Mare, instanta de fond trebuie sa se preocupe si sa verifice daca reclamanta este titularul actiunii având în vedere faptul ca independent de semnarea contractului de concesiune, municipiul Baia Mare este persoana juridica de drept public proprietara a domeniului public si privat si titulara a drepturilor si obligatiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor urmând a analiza calitatea procesuala activa a reclamantei.