Prin sentinta civila nr.3400/COM/05.06.2006, judecatorul sindic a admis cererea creditoarei dispunând deschiderea procedurii fata de debitoare, fiind numit în calitate de administrator judiciar SC D. & Co SRL.
Tabelul preliminar continând creanta D.G.F.P. Constanta de 228.646 lei si creanta S.C. C. S.A. de 271.737 lei, precum si tabelul definitiv a fost depus la data de 31.08.2006, respectiv 29.09.2007.
Prin Încheierea nr. 7732/COM/20.11.2006 judecatorul sindic a dispus începerea procedurii falimentului fata de debitoarea S.C. V.I. S.R.L.
La data de 09.02.2007 s-a depus la dosar tabelul preliminar suplimentar în care a fost trecuta creanta creditoarei D.G.F.P. Constanta în suma de 5.189 lei, iar la data de 28.02.2007 s-a depus tabelul definitiv consolidat în care au fost trecuti urmatorii creditori: D.G.F.P. Constanta, A.V.A.S., S.C. C. S.A., C.N. „A.P.M.”
Prin raportul asupra cauzelor si împrejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa depus la dosar la data de 02.10.2006 se arata ca întrucât nu a fost identificata evidenta financiar – contabila a debitoarei, pe baza actelor din dosarul cauzei si a demersurilor efectuate de lichidator judiciar în cadrul procedurii, nu se pot desprinde cauzele care au determinat aparitia insolventei.
Prin raportul lichidatorului judiciar privind închiderea procedurii depus la dosar la data de 28.05.2007 s-a aratat ca, societatea debitoare prin organele sale de conducere nu a respectat dispozitiile art. 35 si art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, ca administratorul social nu a depus bilanturile contabile la O.R.C. de la înfiintarea societatii, ca ultima declaratie privind obligatiile de plata la bugetul statului a fost depusa în martie 2006, având în vedere ca nu au fost prezentate si predate documentele contabile pe perioada ultimilor trei ani anteriori deschiderii procedurii si, prin urmare nu s-a putut verifica evidenta contabila si nici nu s-a putut concluziona asupra cauzelor reale care au determinat intrarea în insolventa, precum si faptul ca nu exista bunuri în averea debitoarei se impune închiderea procedurii în temeiul art. 131 din Legea nr.85/2006.
Prin cererea depusa la dosar de catre creditoarea AVAS la data de 15.06.2007, s-a solicitat judecatorului sindic convocarea de urgenta a comitetului creditorilor, având ca ordine de zi autorizarea în vederea introducerii cererii de atragerea raspunderii patrimoniale a fostului administrator S.V., în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006 sau mandatarea creditorului AVAS în vederea formularii unei astfel de cereri.
Prin Încheierea nr.4954/COM/02.10.2007 judecatorul sindic respinge cererea creditoarei AVAS, ca inadmisibila, retinând în esenta ca, în cauza, având în vedere numarul redus de creditori (4), nu a fost numit un comitet al creditorilor astfel încât, convocarea sedintei acesteia sau autorizarea sa în vederea formularii actiunii prevazute de art.138 din Legea nr.85/1006, nu este posibila.
În ce priveste mandatarea creditoarei AVAS pentru promovarea unei astfel de cereri, instanta retine ca, se putea dispune de aceasta maniera numai în situatia în care aceasta era creditor unic al debitoarei si astfel ar fi putut solicita formularea actiunii sau numai în situatia existentei aprobarii Adunarii Generale a creditorilor, caz în care trebuia facuta dovada convocarii acesteia conform art.13 al.3 din Legea nr.85/2006.
Se concluzioneaza de catre instanta ca, întrucât nu sunt îndeplinite sus-mentionatele conditii si nici nu sunt aplicabile disp.art.138 al.3 din Legea nr.85/2006, solicitarea creditoarei AVAS este inadmisibila, astfel încât se respinge cererea, ca atare.
Prin adresa nr. R-B 12517/20.02.2007 S.P.I.T.V.B.L. a comunicat faptul ca societatea nu figureaza înregistrata si impusa în evidentele fiscale cu bunuri mobile sau imobile.
Prin adresa nr. 10115/12.02.2007 si nr. 11105/13.04.2007 a U.R. s-a dovedit ca în contul debitoarei nu exista disponibilitati, conform pct. 5 din Normele metodologice pentru aplicarea art. 4 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006, în orice stadiu al procedurii, daca se constata ca nu exista bunuri în averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si nici un creditor nu se ofera sa avanseze sumele corespunzatoare, judecatorul sindic va putea da o sentinta de închidere a procedurii.
Întrucât în patrimoniul falitei nu se regasesc nici bunuri imobile si nici mobile, iar creditorul nu a înteles sa avanseze sume de bani, în acest scop, în temeiul art. 131, judecatorul sindic dispune închiderea procedurii insolventei si radierea debitorului din registrul comertului, prin sentinta civila nr.6302/COM din 10.12.2007.
Împotriva Încheierii nr.4954/COM/02.10.2007 pronuntata de judecatorul sindic, precum si împotriva sentintei civile nr.6302/COM din 10.12.2007 au formulat recurs creditoarele AVAS Bucuresti si DGFP Constanta, criticându-le pentru nelegalitate si netemeinicie cu indicarea temeiului de drept aplicabil disp.art.304 pct.9 Cod pr.civila, cu referire la art.3041 Cod pr.civila si urmatoarea motivatie, în esenta:
Recurenta AVAS Bucuresti:
– s-a facut o interpretare gresita a dispozitiilor legale în vigoare atunci când cererea dedusa judecatii având ca obiect posibilitatea formularii împotriva fostului administrator a unei actiuni în raspundere, a fost respinsa ca inadmisibila;
– asupra posibilitatii promovarii unei actiuni în raspundere nu poate impieta desemnarea unui comitet al creditorilor care sa fie îndrituit a convoca adunarea creditorilor, ca de altfel si posibilitatea numai pentru creditorii ce detin creante în valoare de cel putin 30% din valoarea totala a creantei, întrucât toti creditorii au aceleasi drepturi.
Recurenta DGFP Constanta:
– în mod nelegal instanta de fond a dispus închiderea procedurii conform prev.art.31 din Legea nr.85/2006 urmare solicitarii lichidatorului judiciar odata ce, împotriva debitoarei recurenta are o creanta în valoare de 228.646 lei, cu care este înscrisa în tabelul definitiv consolidat, iar, nepredarea evidentei contabile prezuma faptul ca fostul administrator nu a tinut evidenta contabila conform reglementarilor legale în vigoare.
Recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse, conform art.312 Cod pr.civila, pentru urmatoarele considerente, în esenta:
Recursul AVAS împotriva încheierii nr.4954/COM/02.10.2007 este nefondat, deoarece:
La data de 15.06.2007 creditoarea AVAS Bucuresti solicita judecatorului sindic convocarea Comitetului Creditorilor SC V.I. SRL de urgenta într-o sedinta cu ordinea de zi care sa cuprinda în mod obligatoriu:
-solicitarea adresata judecatorului sindic de autorizare a Comitetului Creditorilor în vederea introducerii cererii de atragere a raspunderii patrimoniale prev.de art.138 din Legea nr.85/2006 împotriva fostului administrator Serban Valentin;
-mandatarea creditorului AVAS în vederea formularii cererii prevazute de art.138 din Legea nr.85/2006.
În mod legal si temeinic, prin Încheierea nr.4954/COM/02.10.2007 judecatorul sindic dispune respingerea ca inadmisibila a cererii, deoarece în Legea nr.64/1995 se prevedea un singur caz în care adunarea creditorilor era convocata de catre judecatorul sindic (art.98), pentru ca, în legea insolventei – Legea nr.85/2006 – sa nu mai fie reglementata nici o situatie în care convocarea adunarii creditorilor sa fie facuta de catre judecatorul sindic.
În noua lege a procedurii insolventei, Adunarea creditorilor va fi convocata ori de câte ori se considera necesar de catre administratorul judiciar sau, dupa caz, de lichidator, norma legala neprevazând nimic în legatura cu forma convocarii.
Asa fiind, recursul AVAS Bucuresti este nefondat si urmeaza a fi respins, ca atare, în temeiul art.312 Cod pr.civila.
Recursul DGFP Constanta împotriva sentintei civile nr.6302/COM din 10.12.2007 este nefondat, deoarece:
În mod legal si temeinic, prin sentinta civila nr.6302/COM/10.12.2007 Tribunalul Constanta – Sectia comerciala – judecatorul sindic dispune închiderea procedurii insolventei aplicata fata de debitoarea SC V.I. SRL si radierea debitoarei din registrul comertului, odata ce procedura insolventei este închisa în cazurile în care nu sunt îndeplinite conditiile cerute de lege pentru desfasurarea ei în continuare, respectiv:
-nedepunerea nici unei cereri de admitere a creantelor;
-inexistenta unor bunuri în averea debitoarei.
Astfel, prin raportul lichidatorului judiciar depus la dosar la data de 28.05.2007, prin care se solicita si închiderea procedurii fata de debitoare, s-a aratat ca, societatea debitoare prin organele sale de conducere nu a respectat dispozitiile art. 35 si art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, ca administratorul social nu a depus bilanturile contabile la O.R.C. de la înfiintarea societatii, ca ultima declaratie privind obligatiile de plata la bugetul statului a fost depusa în martie 2006, având în vedere ca nu au fost prezentate si predate documentele contabile pe perioada ultimilor trei ani anteriori deschiderii procedurii si, prin urmare nu s-a putut verifica evidenta contabila si nici nu s-a putut concluziona asupra cauzelor reale care au determinat intrarea în insolventa, precum si faptul ca nu exista bunuri în averea debitoarei se impune închiderea procedurii în temeiul art. 131 din Legea nr.85/2006.
Sustinerile recurentei referitoare la „prezumarea” faptului ca fostul administrator nu a tinut o evidenta contabila conform cu reglementarile legale în vigoare, si astfel, aceasta ar constitui un motiv temeinic de formulare a cererii de antrenare a raspunderii, nu pot fi primite de instanta, deoarece, dupa modificarea legii nr.64/1995 republicata prin adoptarea Legii nr.85/2006, art. 137 în prezent art.138 a suferit o modificare esentiala în sensul ca, pentru stabilirea raspunderii organelor de conducere ale societatii pentru faptele savârsite de acestia si enumerate la literele „a-g” nu este suficient sa fi „contribuit” la aparitia starii de insolventa, ci trebuie sa fi „cauzat” aceasta stare a societatii debitoare, asa cum se prevede în noul text de lege.
În conformitate cu aceste dispozitii legale, nu este suficienta existenta netinerii contabilitatii conform cu legea, ci mai este necesar ca prin aceasta fapta sa se fi produs starea de insolventa.
De altfel, doctrina si practica au decis ca netinerea contabilitatii în conformitate cu legea presupune netinerea registrelor, lipsa înregistrarilor conform cu documentele contabile care trebuie sa reflecte situatia reala, ascunderea unor documente contabile si, respectiv, tinerea unei contabilitatii fictive, iar nu doar nedepunerea bilanturilor contabile la administratia financiara, pentru care exista sanctiuni de alta natura.
Pe de alta parte, neprezentarea documentelor prevazute de art.28 din lege este, de asemenea, o fapta care se sanctioneaza conform art.147 din acelasi act normativ si nu poate atrage „ab initio” raspunderea organelor de conducere ale societatii debitoare în conditiile în care nu se dovedeste conform textului de lege ca prin aceasta omisiune a fost determinata insolventa.
Se mai poate adauga ca, simpla invocare a disp.art.138 nu atrage în mod obligatoriu raspunderea organelor de conducere, deoarece prin Legea nr.85/2006 nu s-a instituit o prezumtie legala de vinovatie si de raspundere în sarcina organelor de conducere ale debitoarei, prevazându-se doar posibilitatea atragerii raspunderii, însa doar dupa administrarea de dovezi în acest sens de catre administratorul sau lichidatorul judiciar, care în prezent este titularul unei astfel de cereri de chemare în judecata.
Având în vedere ca, în speta, s-au produs dovezi din care rezulta ca, nu sunt îndeplinite conditiile cerute de lege pentru desfasurarea în continuare a procedurii insolventei, întrucât în patrimoniul falitei nu se regasesc nici bunuri imobile si nici mobile, iar creditorul nu a înteles sa avanseze sume de bani în acest scop, în mod legal si temeinic, în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006 judecatorul sindic a dispus în sensul închiderii procedurii.
Cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotarârii recurate, vazând si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, curtea respinge recursul formulat de DGFP, ca nefondat.
