Legea nr. 85/2006, republicată, art. 80 alin. 1 lit. „c”
Conform art. 80 alin. 1 lit. „c” din Legea insolvenţei, titularul acţiunii pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi, realizate de debitor, în condiţiile prevăzute de acest text legal, este administratorul judiciar sau după caz, lichidatorul judiciar al debitoarei.
Deşi acţiunea a fost formulată de lichidatorul judiciar, judecătorul sindic a pronuţat hotărârea reţinând ca şi reclamantă societatea debitoare prin lichidator judiciar, omiţând faptul că legiuitorul nu a înţeles să-i confere societăţii debiotare calitate procesuală activă pentru intentarea acestui gen de acţiune.
Prin sentinţa comercială nr. 2034 din 26 mai 2010, Tribunalul Comercial Mureş a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. M. S.A. Târgu Mureş, reprezentată prin lichidatorul judiciar R.V.A. Mureş S.P.R.L., în contradictoriu cu S.C. M. S.A., reprezentată de administratorul special G.A.L. şi pârâta S.C. S. S.A., dispunându-se anularea în parte a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1068 din 13 mai 2005, încheiat între S.C. M. S.A., în calitate de vânzător, şi pârâta S.C. S. S.A., în calitate de cumpărător, cu privire la imobilele teren în suprafaţă de 31.475 mp şi edificii C.1-2, C.5-6, C.8-13, C.17-19, C.24.26, C.28, C.30-32, C.34-36, C.39 şi C.46, situate în Târgu Mureş , înscrise în CF 92465/N Târgu Mureş nr. top. 588/65/1/2/1/1; 588/65/1/3/1; 588/65/1/1/1/2/2/1 (890/1) la preţul de 4.000.000 lei noi, asupra căruia exista instituită ipotecă de rang I în favoarea B.C.R. S.A. – Sucursala Târgu Mureş. S-a dispus restabilirea situaţiei anterioare încheierii convenţiei litigioase.
La pronunţarea acestei hotărâri, judecătorul sindic a stabilit că la încheierea actului juridic dezavuat de lichidatorul judiciar desemnat în beneficiul falitei, a existat o înţelegere coniventă şi în paguba acesteia între participanţii actului juridic, respectiv S.C. M. S.A., S.C. G.T. S.R.L. Târgu Mureş şi S.C. S. S.A., în urma căreia starea de a S.C. M. S.A. a fost pecetluită.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs S.C. S. S.A., solicitând admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei recurate, în sensul respingerii acţiunii introductive formulate de lichidatorul judiciar.
În motivarea cererii de recurs se arată că judecătorul sindic nu a stabilit în ce măsură ar fi fost prejudiciaţi creditorii debitoarei, întrucât preţul de vânzare a fost unul real, perfectarea contractului de vânzare-cumpărare s-a realizat cu acordul creditorului ipotecar, creditor care s-a declarat de acord inclusiv cu persoana cumpărătorului, condiţionat de achitarea tuturor datoriilor debitoarei faţă de bancă, operaţiunea în sine nu a reprezentat cauza insolvenţei debitoarei, în condiţiile în care şi-a stins obligaţii consistente către bugetul statul din preţul încasat, imobilul se afla într-o stare avansată de degradare, iar creditorul ipotecar era singurul care era îndreptăţit să urmărească bunul în cadrul procedurii petiţionarei.
În cauză, aşa cum a fost ea soluţionată de judecătorul sindic, anularea contractului de vânzare-cumpărare nu le profită în nici un caz celorlalţi creditori ai debitoarei, în condiţiile în care s-ar reactiva ipoteca asupra acestui imobil.
În condiţiile prezentate mai sus, recurenta arată că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 80 alin. 1 lit. c din Legea 85/2006, cu atât mai mult cu cât creditorul şi-a dat acordul pentru vânzarea imobilului.
Se mai arată în continuare că situaţia economică financiară a debitoarei nu s-a datorat încheierii acestui contract, ci dimpotrivă, a fost ameliorată, aşa cum arată de altfel, indicatorii financiari pe anii 2004-2005.
Recurenta arată că are statutul unui cumpărător de bună credinţă, iar prezumţia relativă de fraudă, nu se extinde şi la terţul dobânditor.
Imobilului în cauză i-au fost aduse îmbunătăţiri, iar pentru investiţii consistente a formulat cerere reconvenţională, cerere care, după disjungere, a fost suspendată până la soluţionarea prezentei cauze.
În continuare se invocă mai multe nereguli de ordin procedural ale sentinţei atacate. Astfel, se arată că deşi acţiunea a fost ulterior precizată, judecătorul sindic fie nu s-a pronunţat asupra unui capăt de cerere, fie a dispus altceva decât s-a cerut. De asemenea, deşi cererea de chemare în judecată a fost formulată de lichidator R.V.A. Mureş S.P.R.L. pentru debitoare, litigiul s-a purtat în contradictoriu cu aceeaşi debitoare, respectiv S.C. M. S.A., reprezentată prin administrator special. Aşadar, debitoarei a avut atât calitatea de reclamantă cât şi de pârâtă, însă prin reprezentanţi diferiţi.
Tot ca şi neregulă procedurală, se invocă faptul că instanţa nu a luat act de renunţare la judecată privind capătul de cerere având ca obiect anularea facturii fiscale nr. 6894221/19.05.2005, manifestare expresă de voinţă a reclamantului.
Prin întâmpinare, debitoarea prin lichidatorul său judiciar apreciază recursul ca fiind întemeiat şi solicitând la rândul său casarea sentinţei, întrucât judecătorul sindic nu s-a pronunţat asupra cererii de retenţie după o justă şi precisă justificare a valorii investiţiilor efectuate.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi în raport de dispoziţiilor art. 3041 Cod procedură civilă, instanţa a considerat că recursul este fondat, iar sentinţa atacată nelegală, pentru următoarele considerente:
Conform art. 80 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, „administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor prin urmatoarele acte:…… acte incheiate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intentia tuturor partilor implicate in acestea de a sustrage bunuri de la urmarirea de catre creditori sau de a le leza in orice alt fel drepturile”.
În speţă, deşi atât acţiunea principală cât şi precizarea la acţiune au fost formulate de R.V.A. Mureş S.P.R.L. în calitate de lichidator al S.C. M. S.A., judecătorul sindic a pronunţat hotărârea atacată reţinând ca şi reclamantă S.C. M. S.A. prin lichidator, persoană căreia legiuitorul nu a înţeles să-i confere calitate procesuală activă în acest gen de acţiuni, deşi aceasta a fost promovată de lichidator. Pe de altă parte, întregul proces a fost purtat iar hotărârea a fost pronunţată în contradictoriu, pe lângă pârâta recurentă S.C. S. S.A., cu aceeaşi debitoare, de data aceasta reprezentată de administratorul special, în condiţiile în care singurul pârât chemat în judecată de către lichidator a fost S.C. S. S.A. Aşadar, conform sentinţei atacate, debitoarea a întrunit în persoana sa atât calitatea de reclamant cât şi pe cea de pârât (calitate conferită in oficiu de către judecătorul sindic) însă prin reprezentanţi diferiţi, fără a exista vreun temei juridic în acest sens, cu atât mai mult cu cât nu a existat nicio acţiune reconvenţională care să se judece în contradictoriu şi cu debitoarea reprezentată de administratorul special.
Un alt motiv de nelegalitate îl constituie faptul că, deşi prin precizarea la acţiune lichidatorul a solicitat să se ia act de renunţarea la judecata petitului privind anularea facturii fiscale nr. 6894221/19.05.2005, judecătorul sindic a omis să se pronunţe asupra acestei manifestări de voinţă a titularului acţiunii. Astfel, prin încheierea de şedinţă din 24.03.2010 (fila 290) judecătorul sindic a pus în discuţie cererea lichidatorului amânând pronunţarea pentru data de 26.03.2010 fără ca la această dată să mai fie întocmită hotărârea propriu zisă. Într-adevăr, la fila 291 este minuta încheierii de renunţare la judecată însă aceasta nu este urmată, cum era firesc, şi de încheierea în cauză în întregul ei.
De asemenea, deşi la data de 13.01.2010 lichidatorul şi-a precizat acţiunea, investind judecătorul sindic cu un nou petit, subsidiar celui principal, prin încheierea de şedinţă din 13.01.2010, judecătorul sindic reţinând că a fost formulată ulterior primei zile de înfăţişare, a considerat că este investit cu o cerere de judecată distinctă, cerere în anulare II. Cererea reconvenţională a pârâtei S.C. S. S.A. prin care solicita instituirea unui drept de retenţie asupra imobilului care a format obiectul contractului de vânzare cumpărare a cărei anulare s-a solicitat a fost disjunsă de judecătorul sindic iar judecarea ei a fost suspendată până la soluţionarea cererii principale. Având în vedere strânsa legătură dintre petitele acţiunii principale, precizării la acţiune şi acţiunii reconvenţionale, ele se impuneau a se judeca împreună cu atât mai mult cu cât obiectul precizării la acţiune şi al acţiunii reconvenţionale sunt consecinţe ale admiterii acţiunii principale.
Judecătorul sindic a dispus şi restabilirea situaţiei anterioare fără a fi fost investit cu o astfel de cerere, aspect care constituie un extra petita, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct pct. 6 teza I C. Pr. Civ.
Pentru toate aceste aspecte, Curtea a apreciat recursul pârâtei S.C. S. S.A. ca fiind întemeiat, motiv pentru care urmează a fi admis, iar sentinţa atacată, cauza fiind trimisă spre rejudecare pentru pronunţarea unei sentinţe temeinice şi legale în cadrul procesual legal cu care judecătorul sindic a fost investit de către lichidator prin acţiune şi pârâtă prin acţiunea reconvenţională.
