– Art. 24 din Legea nr. 554/2004
Când obligatia dispusa prin hotarârea judecatoreasca pronuntata în administrativ a fost executata, fie si pe parcursul judecatii cererii privitoare la neexecutare, reclamantul nu mai justifica un interes în sustinerea cererii de aplicare a amenzii, întrucât scopul amenzii judiciare civile reglementate de art. 24 din legea nr. 554/2004 este asigurarea executarii în natura a obligatiei de a face, amenda constituind un mijloc de presiune. În ipoteza executarii, acest scop nu mai exista.
În conditiile în care reclamantul a obtinut executarea în natura a obligatiei, iar pentru repararea prejudiciului de ordin moral sau material produs prin executarea cu întârziere a obligatiei are dreptul la despagubiri, se constata ca sanctionarea conducatorului autoritatii prin aplicarea amenzii judiciare nu ar fi în masura sa aduca reclamantului vreun folos practic.
Având în vedere ca interesul trebuie sa subziste pe tot parcursul procesului, cererea de aplicare a amenzii este lipsita de interes.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VIII A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR. 341 din 17.02.2011)
Prin sentinta civila nr. 1094/31.03.2010, Tribunalul Bucuresti- Sectia a IX-a Contencios administrativ si fiscal a respins exceptiile inadmisibilitatii actiunii si lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtilor – persoane fizice ca neîntemeiate, a admis în parte actiunea formulata de reclamanta Agentia de Monitorizare a Presei fata de pârâtii persoane fizice Dan Mihai Toader, Marius Vatavu si Tudor Gabriel Bohalteanu, a obligat pârâtul Dan Mihai Toader la plata catre stat a unei amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere din perioada 31.03.2009 – 02.02.2009, pe pârâtul Marius Vatavu la plata catre stat a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere din perioada 03.02.2009 – 20.09.2009, iar pe pârâtul Tudor Gabriel Bohalteanu la plata catre stat a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere din perioada 21.09.2009 – data punerii în integrala a sentintei civile în 3573/30.05.2007 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VIII-a în dosarul nr. 10644/3/CA/2007. Tribunalul a respins capatul privind obligarea pârâtilor la plata de despagubiri de întârziere ca neîntemeiat si a obligat pârâtii – persoane fizice, la plata în solidar, catre reclamanta a sumei de 500 lei – cheltuieli de judecata.
În motivarea actiunii, Tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin cererea inregistrata in data de 24.12.2008 si completata succesiv, reclamanta Agentia de Monitorizare a Presei a chemat in judecata paratii Compania Nationala Posta Romana SA, Dan Mihai Toader, Marius Vatavu si Tudor Gabriel Bohalteanu, solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna:
1.Amendarea conducatorilor paratei cu o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie/zi de intarziere in executarea sentintei civile nr.3573/30.05.2007 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-sectia a IX-a in dosarul civil nr.10.644/3/CA/2007.
2.Obligarea paratilor in solidar la plata catre reclamant a sumei de 100 lei/zi de intarziere, incepand cu data de 31.03.2008 pana la data executarii efective a sentintei, cu titlu de despagubiri de intarziere, cu cheltuieli de judecata.
In fapt, reclamanta a afirmat ca parata nu a pus in executare sentinta civila nr.3573/30.05.2007 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-sectia a IX-a in dosarul civil nr.10.644/3/CA/2007 (ramasa irevocabila prin respingerea recursului prin decizia civila nr.520/25.02.2008 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti-sectia a VIII-a), prin care a fost obligata la comunicarea catre reclamanta a informatiilor solicitate prin cererea nr.101/1064/20.02.207, referitoare la numarul si continutul contractelor de publicitate media derulate si incheiate de parata in perioada 01.01.2006-14.02.2007.
S-a mai aratat ca hotararea trebuia executata din oficiu de parata in termen de 30 de zile de la ramanerea irevocabila a sentintei de fond.
In drept, actiunea a fost intemeiata pe Legea nr.554/2004.
Parata Compania Nationala Posta Romana SA a depus intampinare prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii afirmand ca sentinta a fost pronuntata in baza Legii nr.544/2001, astfel incat si cererea de fata trebuia promovata in baza dreptului comun si nu in baza Legii nr.554/2004.
S-a mai invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Dan Mihai Toader cu motivarea ca acesta este directorul general al companiei, dar ca adunarea generala a actionarilor este organul de conducere.
Pe fond, s-a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata cu motivarea ca operatiunea de comunicare a unor informatii publice nu reprezinta o operatiune administrativa, astfel incat nu se aplica art. 24 din Legea nr.554/2004 si ca reclamanta nu a cerut comunicarea informatiilor dupa pronuntarea sentintei.
Paratul Vatavu Marius a depus intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive, aratand ca hotararea a fost pronuntata inainte ca el sa devina director, ca nu avea cunostinta de ea, ca s-a comunicat un raspuns reclamantei, ca prejudiciul pentru intarziere nu a fost dovedit, si ca reclamanta nu a cerut comunicarea informatiilor dupa pronuntarea sentintei.
Paratul Bohalteanu Tudor Gabriel nu a depus intampinare, dar care a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive.
In dovedirea actiunii si in aparare, partile au depus la dosar, in copie xerox, inscrisuri.
Tribunalul a apreciat ca exceptia inadmisibilitatii nu este întemeiata, retinând ca atâta timp cat art. 22 din legea nr. 544/2001 supune litigiul de fata doar instantei de contencios administrativ, rezulta ca legiuitorul a calificat raportul juridic dintre parti ca fiind unul de drept administrativ. In consecinta, in privinta procedurii de judecata si de executare, legea nr.544/2001 nu se va completa cu Codul de proc.civila, ci cu legea nr.554/2004, fiind deci aplicabil si art.24.
Analizand exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor persoane fizice instanta a constatat ca fiecare dintre cei trei parati a avut, in diferite perioade ulterioare ramanerii irevocabile a sentintei in cauza, calitatea de conducator al institutiei parate, fiind astfel subiecti ai art. 24 alin.2 din legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 19 din Actul Constitutiv al institutiei parate, directorul general asigura conducerea operativa a companiei si o reprezinta in activitatile cu tertii, intrunind astfel calitatea de conducator vizata de art. 24 alin.2 din legea nr. 554/2004.
Pe fond, Tribunalul a retinut ca parata nu a pus in executare sentinta civila nr. 3573/30.05.2007 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-sectia a IX-a in dosarul civil nr.10.644/3/CA/2007 ramasa irevocabila prin respingerea recursului prin decizia civila nr.520/25.02.2008 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti-sectia a VIII-a, prin care a fost obligata la comunicarea catre reclamanta a informatiilor solicitate prin cererea nr. 101/1064/20.02.207, referitoare la numarul si continutul contractelor de publicitate media derulate si incheiate de parata in perioada 01.01.2006-14.02.2007.
Hotararea trebuia executata din oficiu de parata in termen de 30 de zile de la ramanerea irevocabila a sentintei de fond, fara a fi nevoie de o cerere expresa in acest sens a reclamantei.
Împotriva acestei sentinte civile au formulat recurs pârâtul VATAVU MARIUS, înregistrat la instanta de fond la data de 04.06.2010, si pârâtul BOHALTEANU TUDOR GABRIEL, înregistrat la instanta de fond la data de 08.06.2010, ambele înregistrate pe rolul Curtii de Apel Bucuresti- Sectia a VIII-a la data de 16.06.2010.
Recurentul-pârât Vatavu Marius a solicitat casarea hotarârii atacate si, pe fond, respingerea actiunii ca netemeinica si nelegala. Acesta a aratat ca hotarârea instantei de fond nu cuprinde motivele de fapt si de drept pentru care s-a considerat ca el este responsabil pentru neaplicarea sentintei civile nr. 3573/30.05.2007 pronuntate de Tribunalul Bucuresti-sectia a IX-a, din cuprinsul considerentelor hotarârii atacate nereiesind cum a ajuns instanta de judecata la aceasta concluzie, ca trebuie sa fie tras la raspundere pentru asa zisa inactivitate in ceea ce priveste punerea in aplicare a unei hotarâri definitive in materie administrativa.
Arata ca, desi în întâmpinarea depusa la dosar si in toate apararile formulate a învederat ca a avut calitatea de Director General in cadrul Companiei Nationale Posta Romana începând cu data de 24.02.2009, in conditiile in care hotarârea a carei punere in executare s-a cerut era emisa in 2007, instanta de judecata nu a analizat sustinerile sale cu privire la faptul ca nu a avut cunostinta de situatia respectivei hotarâri.
Cum prejudiciul invocat de reclamanta are la baza o decizie civila ramasa irevocabila in anul 2008, data la care el nu era angajat al Companiei Nationale Posta Romana, considera ca nu poate fi tras la raspundere pentru neexecutarea obligatiei de a face cu privire la acea hotarâre judecatoreasca.
Mai mult decât atât, natura juridica a hotarârii judecatoresti respective, precum si termenul scurt in care ar fi trebuit adusa la îndeplinire, excludea posibilitatea, la data preluarii mandatului de Director general, de a avea cunostinta despre aceasta.
Activitatea din punct de vedere practic, de executare “a obligatiei de a face” mentionata prin hotarârea judecatoreasca, se efectua de catre biroul juridic al societatii, apoi era adusa la cunostinta Directorului general, care, verificând, semna si oferea caracterul de legalitate al actului emis. Acest fapt mai presupunea ca un astfel de act sa îi fi fost adus la cunostinta ca nu fusese deja îndeplinit sub vechiul mandat de Director general, aspect care nu s-a facut, reclamanta neputând dovedi contrariul.
Arata ca este impropriu a-i cere unui Director General numit nou in functie, fara a fi avut cunostinta despre cele derulate sub vechea conducere, sa aiba cunostinta de un act neefectuat in termen legal, fara vreo motivare plauzibila de întârziere.
Continua recurentul-pârât Vatavu Marius ca justificarea aplicarii prevederilor art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004 de catre instanta de judecata este incorecta raportat la situatia existenta in realitate, fiind aplicata in mod gresit la speta dedusa judecatii raportat la activitatea sa. Instanta de fond îsi întemeiaza motivarea hotarârii doar pe art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004 text care stabileste obligatia de punere in executare a unei hotarâri definitive in materie de contencios administrativ, facând referire strict la conducatorul unitatii publice.
Interpretarea acestui text de lege trebuie facuta in sensul de a se retine obligatia stricta si limitata numai la conducatorul unitatii publice care era in functie la momentul pronuntarii unei hotarâri definitive ori in termenul de 30 zile in care trebuia pusa in aplicare ori cel mult in momentul solicitarii petentului de punere in aplicare. O alta interpretare duce in mod evident atât la o solutie inechitabila pentru conducatorii urmatori ai unitatii publice care nu au de unde cunoaste în mod direct activitatea ori inactivitatea antecesorilor lor.
Mai mult, se poate vorbi chiar de “legalizarea abuzului de drept” in situatia in care s-ar admite, asa cum a admis instanta de fond, ca toti conducatorii succesivi ai unitatii publice trebuie sa raspunda fiecare in parte pentru greseala antecesorilor lor. Simpla asteptare a trecerii timpului iar mai apoi, înainte de împlinirea termenului de prescriere a dreptului, formularea unei cereri in pretentii pe daune, reprezinta nu doar un abuz de drept dar si o rea-credinta din partea reclamantei, aspect care va trebui sa fie cenzurat de instanta de judecata.
Mai arata ca, la data cererii de chemare in judecata formulata de reclamanta, el nu mai avea calitatea expres ceruta de lege, de conducator al autoritatii publice sau, dupa caz, persoana obligata.
Din dispozitiile art. 24 alin 2 din Legea nr.554/2004 precum si din practica judiciara in materie, sanctiunea aplicabila in caz de nerespectarea punerii in executare a hotarârii pronuntate in contencios administrativ se aplica conducatorului autoritatii publice sau, dupa caz, persoanei obligate. Din actele existente la dosar se poate usor observa faptul ca la data formularii prezentei cereri de chemare in judecata de catre Agentia de Monitorizare a Presei, el nu mai îndeplinea calitatea de conducator al autoritatii publice, mandatul sau fiind revocat in data de 21.09.2004, prin Hotarârea Consiliului de Administratie nr.1.
In drept, recurentul-pârât Vatavu Marius a invocat art.299 si urmat C.p.civ si Legea nr.554/2004.
Recurentul-pârât Bohalteanu Tudor Gabriel a solicitat, prin recurs, modificarea partiala a sentintei recurate si, pe fond, respingerea în totalitate a actiunii formulate de intimata-reclamanta Agentia de Monitorizare a Presei.
Motiveaza ca sentinta civila nr. 1094/31.03.2010 nu cuprinde motivele pe care instanta de fond le-a avut in vedere, fiind in prezenta motivului de recurs reglementat de art.304 pct.7 C.p.civ., solutia instantei de fond cuprinzând motive lapidare, ceea ce echivaleaza practic cu nemotivarea acestei hotarâri judecatoresti.
În al doilea rând, continua recurentul-pârât Bohalteanu Tudor Gabriel, instanta de fond a facut o aplicare gresita a legii (a prevederilor Legii nr.544/2001 si ale Legii nr.554/2004), fiind aplicabil si motivul de recurs reglementat de art.304 pct.9 C.p.civ.
In mod netemeinic si nelegal, Tribunalul Bucuresti a apreciat ca sunt aplicabile in cauza prevederile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respingând ca neîntemeiata exceptia inadmisibilitatii.
Sentinta nr.3573/2007 a Tribunalului Bucuresti a carei neexecutare a fost pusa in discutie este o hotarâre judecatoreasca ce a fost pronuntata in temeiul Legii nr.544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public.
Atât Legea nr. 544/2001 cat si Legea nr. 554/2004 au caracterul unor legi speciale, acestea având domenii de aplicare diferite, fara ca vreuna dintre ele sa se aplice cu prioritate. Drept urmare, nu se poate sustine cu temei ca prevederile Legii nr.544/2001 ca lege speciala se completeaza cu dispozitiile Legii nr.554/2004, in cazul in care aceasta nu cuprinde anumite reglementari.
Asa cum rezulta expres din prevederile art.2 din Legea nr.544/2001, companiile nationale sunt asimilate autoritatilor si institutiilor publice, intrând sub incidenta acestui act normativ, astfel: “…prin autoritate sau institutie publica se întelege orice autoritate ori institutie publica ce utilizeaza sau administreaza resurse financiare publice, orice regie autonoma, companie nationala, precum si orice societate comerciala aflata sub autoritatea unei autoritati publice centrale ori locale si la care statul roman sau, dupa caz, o unitate administrativ-teritoriala este actionar unic ori majoritar… .”
Spre deosebire de Legea nr.544/2001, prevederile Legii nr.554/2004 nu sunt incidente si in cazul companiilor nationale, in speta C.N. “Posta Romana” S .A., acest ultim act normativ având in vedere notiunea de autoritate publica a statului, astfel cum aceasta este definita la art.2 lit.b): “autoritatea publica” ca fiind “orice organ de stat sau al unitatilor administrativ-teritoriale care actioneaza, în regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autoritatilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obtinut statut de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un serviciu public, în regim de putere publica…”.
Fata de acest aspect, C.N. Posta Romana S.A. nu reprezinta o autoritate publica, neactionand in activitatea sa in regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes legitim public. Activitatea sa este specifica unei societati comerciale, forma juridica a acesteia fiind sub forma unei societati comerciale pe actiuni, operand pe piata, in calitate de furnizor de servicii postale, alaturi de alti furnizori concurenti.
Continua recurentul-pârât Bohalteanu Tudor Gabriel ca, potrivit art. 1 alin. 2 si 3 din H.G. nr. 371/1998 (actul de înfiintare) “(2) Posta Romana este persoana juridica de nationalitate romana, care se organizeaza si functioneaza în conformitate cu dispozitiile legale în vigoare si cu actul constitutiv prevazut în anexa care face parte integranta din prezenta hotarâre. (3) Posta Romana este societate comerciala pe actiuni, care functioneaza pe baza de gestiune economica si autonomie financiara”.
Plecând de la caracterul special al celor doua acte normative, Legea nr. 544/2001 si Legea nr. 554/2004, institutia constrângerii reglementata de art. 24 din Legea nr. 554/2004 nu se aplica situatiilor prevazute de Legea nr. 544/2001.
In cazul Legii nr.544/2001, persoana vatamata are la dispozitie exclusiv drepturile prevazute expres de art. 22 alin.1 si 2 din acest act normativ.
In temeiul art. 22 alin. 2, instanta judecatoreasca poate obliga autoritatea sa furnizeze informatiile si sa plateasca daune (morale/patrimoniale). In cadrul acestei dispozitii legale, legiuitorul nu a prevazut si alte sanctiuni, in speta amenda.
Dispozitiile Legii nr. 544/2001 se completeaza cu prevederile Codului de procedura civila – legea generala – care prevede posibilitatea obligarii debitorului la executarea obligatiilor stabilite prin hotarâre judecatoreasca prin aplicarea unei amenzi civile, in conditiile art.5803 C.p.civ.
Astfel, solicita recurentul-pârât Bohalteanu Tudor Gabriel admiterea exceptiei inadmisibilitatii actiunii.
Arata ca, plecând de la faptul ca in cauza sunt incidente dispozitiile art.22 din Legea nr.544/2001 si nu ale prevederilor art.24 din Legea nr.554/2004, in mod eronat instanta de fond a respins si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor persoane fizice, având in vedere ca nu exista identitate intre persoanele împotriva carora se exercita actiunea si titularul obligatiei legale prevazute de art. 22 din Legea nr. 544/2001.
Sub acest aspect, arata ca obligatia comunicarii informatiilor de interes public incumba C.N. “Posta Romana” S.A., in calitatea sa de autoritate publica, in temeiul art.2 lit. a din Legii nr.544/2001 si nu unei anumite persoane fizice, mai ales ca in acest act normativ se face referire la compartimentul specializat pentru relatii publice (ori persoana desemnata in acest sens).
Mai învedereaza ca nu poate fi retinuta in sarcina sa fapta necomunicarii informatiilor indicate in sentinta civila nr. 3573/2007 ori refuzul executarii acesteia.
Arata ca nu a avut cunostinta de existenta acestei hotarâri judecatoresti si ca, la momentul la care a fost numit in functia de Director General al C.N. Posta Romana S.A., nu a semnat un proces-verbal de preluare a gestiunii de la fosta conducere a companiei. Intre fapta constând in refuzul directorului general (in functie in anul 2007) de a pune in executare o hotarâre judecatoreasca din anul 2007 si persoana sa nu exista un raport de cauzalitate. Raspunderea unei persoane fizice presupune comiterea faptei (chiar si refuzul de a executa o hotarâre judecatoreasca definitiva si irevocabila) de catre persoana culpabila, asupra careia intervine sanctiunea. Sistemul coercitiv al aplicarii sanctiunii nu poate fi aplicat in mod automat asupra directorului care succede in functie, fara a se face dovada culpei acestuia.
In ceea ce priveste dispozitiile Legii nr. 554/2004 invocate de catre instanta de fond, solicita a se constata faptul ca art. 23 si art. 24 se refera la hotarâri judecatoresti definitive si irevocabile care au in vedere acte administrative, iar pentru nerespectarea acestor hotarâri se poate dispune amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi întârziere (prevazuta la art.24 alin.2).
Precizeaza ca, în speta, nu este vorba despre un act administrativ emis de o autoritate publica, în regim de putere publica, în vederea organizarii executarii legii sau a executarii în concret a legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice, astfel cum aceasta notiune este definita la art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, sentinta civila nr.3573/2007 a Tribunalului Bucuresti fiind emisa in temeiul Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public si nu in temeiul Legii nr. 554/2004.
Mai arata ca, de îndata ce a aflat de obligatiile instituite in sarcina C.N. Posta Romana S.A. prin sentinta civila nr.3573/2007 a Tribunalului Bucuresti, compania a facut demersuri in sensul aducerii la îndeplinire a dispozitiilor acestei hotarâri judecatoresti. Precizeaza ca nu a luat la cunostinta despre cauza respectiva decât la data de 27 noiembrie 2009, moment la care a fost citat personal, prin citatia emisa de Tribunalul Bucuresti la data de 27.11.2009 (înregistrata la sediul unitatii sub nr. 3918/27.11.2009). Cererea precizatoare privind introducerea sa in cauza a fost formulata de intimata-reclamanta la data de 4 noiembrie 2009.
In cazul de fata sarcina probei privind culpa sa incumba reclamantei-intimate. Sub acest aspect, considera ca instanta de fond a dispus in mod neîntemeiat aplicarea amenzii, in situatia in care nu se face dovada culpei.
Continua recurentul-pârât Bohalteanu Tudor Gabriel ca, din adresa nr. 101/3555/12.11.2009, rezulta clar ca C.N. Posta Romana S.A. a comunicat intimatei- reclamante informatiile solicitate, iar aceasta a semnat de primirea lor in data de 13.11.2009. Solutia Tribunalului Bucuresti este netemeinica si sub aspectul ca instanta de fond nu a tinut cont de probele administrate in cauza de C.N. Posta Romana S.A. din care rezulta ca si-a îndeplinit obligatia comunicarii informatiilor solicitate de intimata- reclamanta Agentia de Monitorizare a Presei.
Mai arata ca sentinta civila recurata este nelegala si netemeinica si in ceea ce priveste întinderea obligatiei stabilite in sarcina sa, respectiv pana la executarea integrala a sentintei civile nr.3573/30.05.2007, pentru ca instanta de fond ar fi trebuit sa stabileasca in mod clar momentul limita pana la care se calculeaza amenda, respectiv data de 12.11.2009, având in vedere dovezile existente la dosarul cauzei.
În drept, recurentul-pârât Bohalteanu Tudor Gabriel a invocat art.304 pct.7 si pct.9, art.3041, art. 312 si urm. C. p.civ., Legea nr. 544/2001, Legea nr.554/2004.
Analizând probele administrate în cauza, sustinerile partilor si prevederile legale aplicabile în materie, Curtea retine urmatoarele:
Criticile recurentilor aduse solutiei de respingere a exceptiei inadmisibilitatii nu sunt fondate.
Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public este o lege speciala, dar aceasta se coroboreaza cu normele de drept generale în materia contenciosului administrativ adoptate prin Legea nr. 554/2004.
Recurentul Bohalteanu Tudor Gabriel a invocat dispozitiile art. 2 lit. b din Legea nr. 554/2004 care definesc notiunea de “autoritate publica”: “orice organ de stat sau al unitatilor administrativ-teritoriale care actioneaza, în regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes legitim public”.
Însa potrivit tezei a doua a acestui articol, “sunt asimilate autoritatilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obtinut statut de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un serviciu public, în regim de putere publica”.
Pe de alta parte, conform art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, “Daca în urma admiterii actiunii autoritatea publica este obligata sa încheie, sa înlocuiasca sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un alt înscris sau sa efectueze anumite operatiuni administrative, executarea hotarârii definitive si irevocabile se face în termenul prevazut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data ramânerii irevocabile a hotarârii”.
Deci sustinerile recurentului în sensul ca “art. 23 si art. 24 se refera la hotarâri judecatoresti definitive si irevocabile care au in vedere acte administrative” în sensul art. 2 lit. c nu sunt corecte. Astfel cum se arata expres în norma legala, dispozitiile referitoare la executarea hotarârilor sunt aplicabile nu numai în cazul în care obligatiile se refera la acte juridice (emitere/adoptare, modificare) ci si în cazul operatiunilor administrative.
Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a fost corect respinsa de Tribunal, care a retinut prevederile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, conform carora amenda se aplica “conducatorului autoritatii publice”.
În ce priveste obligatia de comunicare a informatiilor de interes public solicitate prin cererea înregistrata sub nr. 101/1064/20 februarie 2007, din probele administrate în recurs rezulta ca aceasta a fost îndeplinita.
Astfel, din adresa nr. 101/3555/12.11.2009 si anexa comunicata odata cu aceasta, rezulta ca intimata a primit informatiile solicitate la 13.11.2009.
Curtea înlatura apararile intimatei- reclamante în sensul ca au fost comunicate doar o parte din informatii. Actele sus mentionate contin date privind obiectul contractelor- publicitate în respectivele publicatii/posturi de radio/TV, criteriul pentru atribuirea contractelor- ofertele comerciale avantajoase (tirajul publicatiilor, audientele posturilor, acoperirea nationala/regionala, targetul campaniilor derulate) numarul ofertelor primite- s-a aratat ca a fost aplicata Procedura reglementata de Regulamentul intern privind organizarea si desfasurarea achizitiilor de bunuri si servicii, achizitiile fiind facute din sursa unica, ceea ce înseamna negociere cu o singura sursa.
Având în vedere ca obligatia dispusa prin sentinta pronuntata în contencios administrativ a fost executata, Curtea constata ca reclamanta nu mai justifica un interes în sustinerea cererii de aplicare a amenzii.
La analiza acestui aspect, Curtea are în vedere scopul amenzii judiciare civile reglementate de art. 24 din legea nr. 554/2004.
Acesta este în principal asigurarea executarii în natura a obligatiei de a face, amenda constituind un mijloc de presiune.
În speta, acest scop nu mai poate fi atins, deoarece obligatia a fost executata.
În conditiile în care reclamanta a obtinut executarea în natura a obligatiei, iar pentru repararea prejudiciului de ordin moral sau material produs prin executarea cu întârziere a obligatiei are dreptul la despagubiri, se constata ca sanctionarea conducatorului autoritatii prin aplicarea amenzii judiciare nu ar fi în masura sa aduca reclamantei vreun folos practic.
Având în vedere ca interesul trebuie sa subziste pe tot parcursul procesului, si fata de cele retinute mai sus, Curtea va respinge cererea de aplicare a amenzii ca lipsita de interes.
Instanta retine ca obligatia a fost executata la 12 noiembrie 2009, cu depasirea termenului legal (30 de zile de la ramânerea irevocabila a hotarârii, adica 25 martie 2008).
Chiar daca cererea de aplicare a amenzii judiciare nu mai poate fi sustinuta pentru motivele mai sus aratate, se constata ca apartine pârâtilor persoane fizice culpa procesuala pentru promovarea actiunii în aplicarea dispozitiilor art. 24 si urmatoarele din legea nr. 554/2004.
Astfel, pârâtii, în calitate de conducatori ai autoritatii obligate prin hotarârea judecatoreasca la comunicarea informatiilor, poarta raspunderea pentru neexecutarea obligatiei în termenul legal.
Faptul ca alte persoane (angajati, functionari) s-ar fi facut vinovate de neîndeplinirea obligatiilor de serviciu, neaducând la cunostinta directorului dispozitiile hotarârii judecatoresti, nu poate fi opus reclamantei.
Conform dispozitiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004, amenda se aplica la cererea persoanei vatamate conducatorului autoritatii. Deci raspunderea acestuia nu e conditionata de culpa sa în neîndeplinirea obligatiei (raspundere pentru fapta proprie), ci este una obiectiva.
La rândul sau, conducatorul autoritatii se poate îndrepta împotriva persoanei care se face vinovata de neîndeplinirea obligatiilor de serviciu, determinând prin fapta sa neexecutarea sau executarea cu întârziere a obligatiei dispuse prin hotarârea pronuntata în contencios administrativ.
Având în vedere aceste considerente, Curtea va mentine dispozitiile referitoare la obligarea pârâtilor persoane fizice la plata cheltuielilor de judecata.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea va mentine solutiile pe exceptiile inadmisibilitatii actiunii si lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtilor – persoane fizice.
Solutia de respingere a capatului de cerere având ca obiect obligarea pârâtilor la plata despagubirilor de întârziere nu a facut obiectul analizei Curtii, reclamanta neformulând recurs împotriva acestei dispozitii. Nefiind recurata, aceasta dispozitie a sentintei este irevocabila.
Având în vedere aceste considerente, fata de prevederile art. 3041 C.p.civ., Curtea va admite recursurile si va modifica în parte sentinta, în sensul ca va înlatura doar obligatiile pârâtilor VATAVU MARIUS, BOHALTEANU TUDOR GABRIEL si DAN MIHAI TOADER de plata a amenzilor judiciare catre stat, celelalte dispozitii ale sentintei fiind mentinute.
1
