Prin sentinţa civilă nr. 403 din 27.01.2011 a Tribunalului Sălaj, s-a respins acţiunea reclamantului S.F., privind sancţionarea Primăriei Comunei Plopiş cu 100 lei/zi pentru fiecare zi de la data pronunţării sentinţei nr. 1729/2007 până la data furnizării informaţiilor ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa civilă nr.1729/06.09.2007 a Tribunalului Sălaj pârâta Primăria comunei Plopiş a fost obligată să furnizeze acestuia informaţii publice pe cheltuiala reclamantului, referitoare la cine şi pe baza cărui titlu foloseşte pădurea urbarială înscrisă în CF 1062, nr.cad.11 Plopiş începând cu anul 1990 şi la cine şi în temeiul cărui act juridic a transformat terenul cu vegetaţie forestieră în altă categorie de teren.
Conform art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004, pe care îşi întemeiază acţiunea reclamantul, în cazul în care terenul de a hotărârii definitive şi irevocabile, nu este respectat se aplică conducătorului autorităţii publice sau după caz persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere .
Aşadar, a învederat tribunalul, conform acestui text de lege doar conducătorul unităţii sau persoana obligată în sensul prev.art.116 alin.1 din Legea nr.554/2004 poate fi sancţionată cu amendă pentru neexecutarea obligaţiei impuse prin hotărâre.
Cum reclamantul a chemat în judecată Primăria comunei Plopiş, aceasta nu are calitate procesuală pentru a fi sancţionată pecuniar, motiv pentru care acţiunea reclamantului a fost respinsă.
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul S.F. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia şi casarea hotărârii atacate ca nelegală şi netemeinică.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că instanţa de fond nu a respectat procedura legală de citare, respectiv nu i s-a comunicat legal citaţia pentru data de 27.10.2011, nu s-a pronunţat asupra obiectului cauzei, respectiv conexarea dosarului nr. xxx/84/2009 al Tribunalului Sălaj, iar întâmpinarea depusă în cauză nu se referă la obiectul acţiunii din speţă şi este semnată de către o altă persoană care nu este parte în proces, fiind străină de natura pricinii.
În final, reclamantul susţine că sentinţa atacată nu respectă cerinţele prevăzute de art. 261 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ. coroborat cu prev. art. 148 alin. 2, astfel că este lovită de nulitate.
În drept, se invocă dispoziţiile art. 1-15 din Legea nr. 554/2004, art. 6 alin.1 din Legea nr. 30/1994 şi art. 304 alin. 5,6,7,8 şi 9 C.pr.civ., coroborate cu prev. art. 1,20,31,124 din României.
Intimatul PRIMARUL COMUNEI PLOPIŞ a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat. În susţinerea poziţiei sale, intimatul arată că reclamantul nu depus actele necesare în susţinerea cererii sale, astfel că în mod legal membrii comisiei locale de fond funciar au propus pentru invalidare suprafaţa de teren forestier solicitată de reclamant. Mai mult, prin adresa nr. 717/24.03.2006 i s-a solicitat reclamantului dovedirea dreptului său de proprietate asupra terenului revendicat, deoarece din actele deţinute de către Primăria Plopiş la nr.topo. respectiv nu există teren cu vegetaţie forestieră. În concluzie, intimatul apreciază că i-a furnizat reclamantului informaţiile solicitate.
Analizând recursul formulat, Curtea reţine următoarele :
Aspectele invocate de către recurent în susţinerea căii de atac declarate sunt apreciate ca fiind neîntemeiate. Astfel, legat de procedura de citare a cărei nerespectare ar avea drept consecinţă casarea sentinţei recurate, contrar celor susţinute de către recurent, acesta a fost legal citat pentru termenul din data de 17.01.2011. La dosarul de fond se află dovada de îndeplinire a procedurii de citare semnată de către soţia recurentului reclamant.
Cu privire la modul de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Plopiş instanţa de recurs apreciază soluţia pronunţată de către prima instanţă ca fiind pe deplin legală şi temeinică. Astfel, prin sentinţa civilă nr.1729/06.09.2007 a Tribunalului Sălaj Consiliul Local Plopiş a fost obligat să furnizeze acestuia informaţii publice pe cheltuiala reclamantului, referitoare la cine şi pe baza cărui titlu foloseşte pădurea urbarială înscrisă în CF 1062, nr.cad.11 Plopiş începând cu anul 1990 şi la cine şi în temeiul cărui act juridic a transformat terenul cu vegetaţie forestieră în altă categorie de teren.
Conform art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004, pe care îşi întemeiază acţiunea reclamantul, în cazul în care terenul de executare a hotărârii definitive şi irevocabile, nu este respectat se aplică conducătorului autorităţii publice sau după caz persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere. Conform acestui text de lege doar conducătorul unităţii sau persoana obligată în sensul prev.art.116 alin.1 din Legea nr.554/2004 poate fi sancţionată cu amendă pentru neexecutarea obligaţiei impuse prin hotărâre. Reclamantul a chemat în judecată Primăria comunei Plopiş, entitate care nu are calitate procesuală pasivă pentru a fi sancţionată pecuniar, motiv pentru care în mod legal şi temeinic a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către instanţă din oficiu.
Mai mult decât atât, Primăria Comunei Plopiş nu are nici capacitate procesuală de folosinţă deoarece Legea Administraţiei Publice Locale 215/2001 nu conferă primăriei personalitate juridică sau statut de organ al administraţiei publice locale, ci doar de simplu aparat de lucru în subordinea primarului.
Pentru aceste argumente, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. 1 C.p.c. instanţa va respinge recursul declarat de reclamantul S.F. împotriva sentinţei civile nr. 403 din 27.01.2011 a Tribunalului Sălaj, pe care o menţine în întregime. (Judecător Axente Irinel Andrei)
