– Legea nr. 85/2006: art. 138 alin. 1 lit. e).
în conformitate cu dispoziţiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, persoanele responsabile de cauzarea insolvenţei unei societăţi comerciale, pot fi obligate de judecătorul sindic să suporte pasivul debitoarei, atunci când acestea au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
Lichidatorul judiciar, titular al acţiunii prev. la art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, motivat de faptul nepredării documentelor contabile ale debitoarei SC C. SRL şi de faptul că nu s-a notificat schimbarea sediului societăţii, altul decât cel declarat, a conchis că sunt întrunite cerinţele prev. la art. 138 alin. 1 lit. e) din şi a formulat cerere de atragere a răspunderii materiale a pârâtului H.I.
în speţă, judecătorul sindic a stabilit că nepredarea documentelor contabile şi schimbarea sediului societăţii comerciale, fără înscrierea menţiunii la O.R.C., nu pot fi asimilate cazurilor prevăzute la art. 138 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 85/2006 în lipsa identificării acţiunilor circumscrise textului legal.
(Tribunalul Suceava, sentinţa nr. 111 din 27 ianuarie 2009)
La data de 20 octombrie 2008 lichidatorul judiciar a depus cerere de atragere a răspunderii materiale împotriva pârâtului H.I., motivat de faptul că, deşi notificat, acesta nu a depus actele solicitate de lichidatorul judiciar conform prevederilor art. 35 din lege, încălcând totodată şi prevederile Legii nr. 31/1990 cu privire la notificarea schimbării sediului societăţii, altul decât sediul declarat, fiind încălcate şi prevederile art. 138 lit. e) din Legea nr. 85/2006, în sensul că, nedepunând la dispoziţie actele societăţii, nu au putut fi identificate elementele de activ şi nici cele de pasiv.
în drept, a invocat dispoziţiile art. 138 lit. e) din Legea nr. 85/2006.
Analizând cererea formulată, judecătorul sindic o apreciază ca nefondată pentru următoarele considerente:
Răspunderea civilă instituită de dispoziţiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 este, faţă de cazurile expres invocate de textul citat, o răspundere delictuală.
Astfel, art. 138 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 85/2006, text în baza căruia lichidatorul judiciar şi-a întemeiat cererea de atragere a răspunderii materiale, priveşte doar două ipoteze:
– deturnarea sau ascunderea unei părţi din activul persoanei juridice;
– mărirea fictivă a pasivului debitorului persoană juridică.
în speţă, cererea lichidatorului judiciar priveşte deturnarea/ascunderea unei părţi din activul debitorului, însă nu a precizat despre ce elemente de activ este vorba, limitându-se să arate că, prin nepredarea documentelor, e posibil ca pârâta să fi deturnat/ascuns o parte din activele SC C. SRL.
Acest caz de răspundere, reglementat de dispoziţiile art. 138 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 85/2006, dincolo de faptul că reclamă existenţa vinovăţiei sub forma intenţiei directe şi raportul de cauzalitate între această faptă de deturnare/ascundere a activelor debitoarei, e necesar a se identifica în ce a constat diminuarea activului patrimonial, efectuată în interes propriu şi în dauna creditorilor.
Evident că această ascundere poate fi realizată şi scriptic, prin denaturarea înscrierilor în privitoare la activul persoanei juridice, dar, în acest caz, este necesar a se analiza documentele contabile, or, în lipsa acestora nu putem ajunge la concluzia existenţei situaţiei premisă prevăzută la art. 138 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 85/2006, împrejurare ce e necesar a fi dovedită de către titularul cererii prev. la art. 138 alin. 1 din lege.
în consecinţă, faţă de cele ce preced, judecătorul sindic urmează a respinge cererea de atragere a răspunderii materiale formulată împotriva pârâtul H.l. ca nefondată.
