Legea nr. 85/2006, art. 17 alin. (6), art. 81 alin. (2)
Potrivit dispoziţiilor art. 81 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, poate formula o cerere de autorizare a introducerii unei acţiuni în anularea unor acte frauduloase comitetul creditorilor care, potrivit art. 17 alin. (4) din lege, ia hotărâri cu majoritate simplă din numărul total de membri.
în cazul existenţei unui conflict de interese, dispoziţiile art. 17 alin. (5) din lege impun creditorului aflat în situaţia respectivă să se abţină de la vot, dar verificarea îndeplinirii acestei condiţii este atribuită de lege adunării creditorilor, care trebuie sesizată în termen de 5 zile [art. 17 alin. (6) din lege].
în condiţiile în care hotărârea comitetului creditorilor de a nu
formula o asemenea cerere nu a fost contestată, niciun creditor nu va putea, peste voinţa comitetului, să ceară autorizarea acestuia din urmă şi nu va putea nici să solicite autorizarea lui personală, nefiind o ipoteză permisă de dispoziţiile art. 81 din lege.
C.A. Galaţi, dec. com. nr. 159 din 4 martie 2011,
nepublicată
In cauza de privind pe debitoarea SC O.F. SRL Focşani, creditoarea SC C.R.M. SRL Bucureşti, a solicitat la data de 11 februarie 2010 în contradictoriu cu pârâţii C.M., C.G.O. şi C.C. atragerea răspunderii patrimoniale în vederea suportării pasivului rămas neacoperit prin lichidarea
bunurilor din averea societăţii falite. In motivarea acestei cereri, creditoarea a arătat că pârâţii, în calitatea lor de administratori statutari şi respectiv asociaţi, sc fac vinovaţi de ajungerea societăţii în insolvenţă, întrucât au înstrăinat cel mai important bun din averea societăţii, iar prin avalizarea
unui bilet la ordin pentru suma de 1.662.150 lei au determinat în mod direct insolvenţă debitoarei. Creditoarea a arătat că la data de 22 iunie 2006, societatea debitoare a vândut către SC L. SRL un imobil situat în Focşani, str. C. nr. 155 pentru preţul de 3.325.000 lei, conform actului de vânzare-cumpă-rare. Pentru a plăti preţul acestei vânzări, cumpărătoarea SC L. SRL Focşani a contractat un împrumut bancar de la RIB SA, Sucursala Focşani, în sumă de 2.826.250 lei, din care FNGCIMM SA Bucureşti a garantat suma de 1.130.500 lei, sens în care SC L. SRL a emis un bilet la ordin în alb, fară protest, avalizat de SC O.F. SRL Focşani. Creditoarea a mai arătat că vânzarea nu putea avea loc decât în baza unei hotărâri a adunării generale, hotărâre necesară şi pentru avalizarea biletului la ordin, bilet la ordin care a grevat patrimoniul societăţii. Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006.
La data de 6 iulie 2010, acelaşi crcditor SC C.R.M. SRL Bucureşti a solicitat autorizarea din partea judecătorului-sindic pentru a formula acţiune în anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2027 din 22 iunie 2006, a biletului la ordin în alb, avalizat de societatea debitoare, acte şi operaţiuni care au fost lezionare pentru crcditori.
Faţă de această cerere, creditoarea FNGCIMM SA Bucureşti a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea cererii de autorizare ca fiind inadmisibilă, motivat de faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 81 din Legea insolvenţei, legitimare proccsuală activă pentru promovarea unei asemenea cereri are lichidatorul, iar în subsidiar comitetul creditorilor, or niciunul dintre aceştia nu a formulat o asemenea cerere. A mai invocat excepţia tardivităţii cererii de anulare, motivat de faptul că aceasta trebuia promovată, conform dispoziţiilor art. 81 din lege, în termen de un an de la data prezentării raportului cauzelor şi împrejurărilor care au condus debitoarea la încetarea plăţilor, or nici acest termen nu a fost respectat. Pe fond s-a arătat că, prin decizia din 14 mai 2010, comitetul creditorilor a decis cu majoritate de voturi să nu fie promovată o asemenea acţiune.
Prin sentinţa comercială nr. 1326/2010, Tribunalul Vrancea a admis cererea creditoarei SC C.R.M. SRL Bucureşti, în sensul că a autorizat acest crcditor să promoveze ccrerca de anulare a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2027/2006 şi a biletului la ordin avalizat în alb.
Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătorul-sindic a reţinut următoarele: cererea de autorizare a promovării cererii de anulare a contractului de vânzare-cumpărare şi a biletului la ordin avalizat de societatea falită este fondată pentru următoarele considerente: potrivit dispoziţiilor art. 81 din legea insolvenţei, promovarea acţiunii în anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor săi, precum şi pentru anularea constituirilor ori transferurilor de drepturi patrimoniale la care se referă art. 79 şi art. 80 din lege este de competenţa administratorului/lichidatorului judiciar, iar în subsidiar, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, în ipoteza inacţiunii acestuia, este de competenţa comitetului creditorilor. In cauza de faţă, practicianul în insolvenţă nu a înţeles să promoveze o asemenea acţiune, dar a convocat comitetul creditorilor pentru data de 5 martie 2010, însă din lipsă de cvorum s-a convocat o nouă şedinţă.
La şedinţa din data de 14 mai 2010, creditoarea FNGCIMM SA Bucureşti, creditor carc deţine o cotă de 77,6% din valoarea creanţelor, a votat împotrivă, astfel că în ciuda votului pozitiv al creditoarei care a formulat cererea de faţă, propunerea nu a fost aprobată, indicându-se în acest sens dispoziţiile art. 17 alin. (4) din lege. Judecătorul-sindic nu a putut reţine, însă, legalitatea acestei decizii, deoarece în discuţie era promovarea unei acţiuni în anularea unor operaţiuni la care parte a fost acest creditor – FNGCIMM SA Bucureşti, biletul la ordin a cărui anulare se cere fiind emis în favoarea acestuia. Faţă de această împrejurare, judecătorul-sindic a apreciat că FNGCIMM SA Bucureşti avea, potrivit dispoziţiilor art. 17 alin. (5) din Legea insolvenţei, obligaţia de a se abţine de la vot, astfel că votul exprimat este afectat de starea vădită de conflict de interese. Faţă de împrejurarea că acest comitet al creditorilor este format în principal din creditori care au fost parte la operaţiunile a căror legalitate este vizată de acţiunea în anulare, deci de creditori care manifestă interese personale aflate în conflict cu interesul concursual al creditorilor participanţi la procedură, judecătorul-sindic a apreciat că cererea de faţă nu este inadmisibilă, astfel că a încuviinţat creditorului SC C.R.M.SRL Bucureşti să promoveze cererea de anulare a unor acte frauduloase.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal a formulat recurs creditoarea FNGCIMM Bucureşti, solicitând modificarea ei în sensul respingerii
cererii de autorizare ca neîntemeiată. In motivarea cererii de recurs a arătat că prin sentinţă judecătorul-sindic a încălcat dispoziţiile art. 81 din Legea nr. 85/2006, autorizând o creditoare să promoveze o acţiune pentru carc au calitate doar administratorul judiciar/lichidatorul şi comitetul creditorilor. De asemenea, a arătat că la data de 5 martie 2010, lichidatorul a convocat comitetul creditorilor, că la acel moment forumul nu a fost întrunit, fapt pentru carc la 14 mai 2010 a fost convocată o nouă şedinţă a comitetului creditorilor, când s-a votat împotriva propunerii, aprobându-se cu majoritate de voturi neformularea acţiunii; că această hotărâre nu a fost contestată la adunarea creditorilor, deşi exista posibilitatea legală.
Legal citată, intimata-creditoare SC C.R.M. SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a recursului arătând că recurenta, ca şi alţi membri ai comitetului creditorilor, a luat parte la operaţiunile vizate de acţiunile în speţă având interese personale în conflict cu interesele celorlalţi creditori.
Curtea de Apel Galaţi a apreciat că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente: intimata-creditoare a formulat o cerere şi a obţinut autorizarea să formuleze în numele comitetului creditorilor acte indicate ca fiind acţiunea în anularea unor acte frauduloase. Potrivit dispoziţiilor art. 81 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, poate formula o astfel de cerere comitetul creditorilor, care potrivit art. 17 alin. (4) din
lege ia hotărâri cu majoritate simplă din numărul total de membri. In speţă, comitetul creditorilor s-a reunit, dar a luat hotărârea de a nu formula o asemenea cerere. Este adevărat faptul că în cazul existenţei unui conflict de interese, dispoziţiile art. 17 alin. (5) din lege impun creditorului aflat în situaţia respectivă să se abţină de la vot, dar verificarea îndeplinirii acestei condiţii este atribuită de lege adunării creditorilor care trebuie
sesizată în termen de 5 zile [art. 17 alin. (6) din lege]. In condiţiile în care hotărârea comitetului creditorilor de a nu formula o asemenea cerere nu a fost contestată, creditorul-intimat nu putea să ceară autorizarea acestuia din urmă peste voinţa comitetului şi nu putea nici să solicite autorizarea lui personală, nefiind o ipoteză permisă de dispoziţiile art. 81 din lege. Faţă de accstc considerente, a fost admis recursul şi a fost modificată sentinţa recurată în sensul respingerii cererii de autorizare.
