C. proc. civ.. art. 2. art. 5
R.P.A. ale C.A.C.I. de pe lângă C.C.I.R., art. 13
Regulile de procedura arbitrală ale Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, aprobate de Colegiul Curţii de Arbitraj prin Decizia nr. 1 din 18 aprilie 2008, în vigoare până la 25 martie 2010, data intrării in vigoare a Regulilor de procedură arbitrală ale Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional aprobate de Colegiul Curţii de Arbitraj in data de 15 martie 2010 (M. Of. nr. 197 din 29 martie 2010).
Deoarece între chemata în garanţie şi celelalte părţi din cauză nu s-a încheiat nici un contract cu clauză compromisoric şi nici o convenţie arbitrală de natură a deferi în mod expres şi neechivoc competenţa soluţionării vreunui litigiu în favoarea Curţii de Arbitraj, Tribunalul arbitral a reţinut că, în lipsa unei convenţii arbitrale sau a unei clauze compromisorii încheiate între părţi sau în lipsa manifestării de voinţă a părţii prevăzute de art. 13 din Regulile de procedură arbitrală ale Curţii de Arbitraj Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, acesta nu are competenţă materială pentru soluţionarea pricinii, competenţa de judcearc a cererii de chemare în garanţie revenind instanţelor judecătoreşti de drept comun, potrivit dispoziţiilor art. 2 C. proc. civ., cu distincţiile operate de art. 5 şi urm. din acelaşi cod.
In consecinţă, excepţia necompetenţci materiale absolute invocată de chemata în garanţie a fost admisă.
Sentinţa arbitrală nr. 234 din 20 octombrie 2009
