în temeiul art. 133 C. pr. civ., cererea de chemare în judecată poate fi declarată nulă, dacă nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura.
în situaţia în care nu s-a indicat adresa exactă şi actuală a debitoarei, dar s-a făcut dovada sediului acesteia prin înscrisuri de la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie, nu se pot aplica dispoziţiile art. 133 C. pr. civ.
în această situaţie se aplică dispoziţiile art. 95 C. pr. civ., coroborat cu art. 98 C. pr. civ., care prevăd că, atunci când reclamantul, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a aflat domiciliul pârâtului, preşedintele instanţei va dispune citarea acestuia prin mica publicitate.
Citarea prin publicitate se face afişându-se citaţia la uşa instanţei şi prin publicarea în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar mai răspândit.
Prin cererea înregistrată la nr. 3110 din 29.04.1999, la Tribunalul Bucureşti – secţia comercială, creditoarea S.C. “M.” – S.A. Mediaş a solicitat începerea procedurii de reorganizare judiciară şi a falimentului, prevăzută de Legea nr. 64/1995, republicată, a debitoarei S.C. T.P.” – S.R.L. Bucureşti, pentru recuperarea sumei de 61.694.036 lei.
Prin sentinţa nr. 4387 din 29.06.2000 a judecătorului sindic din cadrul secţiei comerciale a tribunalului Bucureşti, cererea a fost anulată, în baza art. 133 C. pr. civ., raportat la art. 112 C. pr. civ.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că i-a cerut creditorului să indice adresa exactă şi actuală a debitoarei, însă acesta nu s-a conformat.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, creditoarea S.C. “M.” – S.A. Mediaş, considerând-o netemeinică şi nelegală.
Curtea constată, din oficiu, că cererea creditoarei nu putea fi anulată, ca fiind informă, întrucât, în speţă, nu se identifică niciunul din cazurile ce au drept sancţiune nulitatea acesteia.
Curtea constată că, prin adresa nr. 2155 din 9.06.1999, aflată la fila 9 din dosarul de fond, creditoarea a indicat adresa oficială a debitoarei, în baza relaţiilor primite de la de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, îndeplinindu-şi astfel obligaţia cerută de instanţa de fond, condiţii în care nu exista nici un temei pentru anularea cererii sale, instanţa de fond trebuind să aplice prevederile art. 98 C. pr. civ.
Curtea constată că sentinţa atacată este vădit netemeinică şi esenţial nelegală şi urmează a fi casată, prin admiterea recursului, în temeiul art. 312 C. pr. civ., şi va trimite dosarul la aceeaşi instanţă – Tribunalul Bucureşti –
secţia comercială, judecătorul sindic, pentru continuarea procedurii judiciare şi a falimentului debitoarei, conform Legii nr. 64/1995, republicată. (Judecator Marioara Arhip)
(Secţia comercială, decizia nr. 817/2000)
