Dacă reclamanta a formulat cererea modificatoare după prima zi de înfăţişare, nu mai sunt operante dispoziţiile art. 132 Cod procedură civilă.
(Secţia comercială, decizia nr. 1.108/9.12.1996).
Prin sentinţa civilă nr. 1.514/1996 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti a fost respinsă cererea reclamantei S.C. “R.” – S.A. Oneşti împotriva pârâtei S.C. “T.” – S.A. Bucureşti, dispunându-se obligarea reclamantei la plata sumei de 50.000 lei cheltuieli de judecată.
în motivarea hotărârii judecătoreşti se arată că, în baza concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză şi a dispoziţiilor legale, pretenţiile reclamantei sunt neîntemeiate.
Reclamanta a formulat apel, criticând soluţia instanţei de judecată pe considerentul că sumele pretinse nu sunt accize, ci diferenţe de preţ, astfel cum a fost modificată cererea sa prin adresa nr. 3.648/25.05.1995, în speţă nefiind aplicabile dispoziţiile Legii nr.42/1993, care a intrat în vigoare ulterior livrărilor în cauză.
Se mai învederează că nu are cunoştinţă de concluziile raportului de expertiză, pentru eventualele obiecţiuni.
Tribunalul, analizând materialul probator administrat, constată că apelanta-reclamantă, la data de 11.04.1992, a promovat cererea de chemare în judecată a intimatei-pârâte, pentru suma de 3.492.783 Iei, reprezentând accize, plus penalităţi de întârziere aferente, cu cheltuieli de judecată.
în speţă, s-a dispus efectuarea unei expertize de specialitate, raportul de expertiză fiind comunicat apelantei-reclamante, astfel cum se consemnează prin încheierea de la 5.12.1995.
Se mai reţine că la data de 31.05.1995, cu adresa nr. 3.648/25.05.1995, apelanta-reclamantă îşi modifică acţiunea iniţială.
Conform art. 132 Cod proc. civilă, reclamanta, la prima zi de înfăţişare, va putea întregi sau modifica cererea.
Prima zi de înfăţişare, în conformitate cu dispoziţiile art. 134 Cod proc. civilă, este socotită ca fiind prima zi în care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii.
în speţă, apelanta a formulat cererea modificatoare după prima zi de înfăţişare, nemaifiind operante dispoziţiile art. 132 Cod proc. civilă.
Se apreciază ca fiind fondată soluţia instanţei de fond, faţă de concluziile raportului de expertiză, întrucât sumele pretinse drept accize nu au bază legală şi, în consecinţă, nu sunt datorate.
Motivul de apel invocat de reclamanta-apelantă, că nu i s-a comunicat raportul de expertiză, urmează a fi respins, deoarece reiese din cuprinsul încheierii din şedinţa publică de la 5.12.1995 comunicarea acestuia.
Faţă de consideraţiunile expuse, în baza art. 296 Cod proc. civilă, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
Notă: Legea nr. 42/1993 cu privire la accizele la produsele din import şi din ţară, precum şi impozitul la ţiţeiul din producţia internă şi gazele naturale (publicată în Monitorul Oficial nr. 144 din 1 iulie 1993) a fost abrogată prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 82/1997 (publicată în Monitorul Oficial nr. 380 din 29 decembrie 1997).
