TRIBUNALUL BUCURESTI-SECTIA a VII-a COMERCIALA
SENTINTA COMERCIALA NR. 4528
Sedinta publica de la 12.10.2009
Tribunalul compus din :
PRESEDINTE: CMECIU STEFAN CIPRIAN
GREFIER – SANDU MARILENA
Pe rol solutionarea cererii formulate de creditorii SC T. L. I. SA, I.T.M, SC U L C I SA, M.T , A.F.P., SC C SA în contradictoriu cu debitorul SC N.E.C. SRL prin administrator judiciar P.V., întemeiată pe dispoziţiile Legii nr.85/2006.
La apelul nominal facut în şedinţa publică se prezinta pentru creditorii SC T.L.I SA si SC U.L.C.I SA prin avocat cu delegatie la dosar, creditorul SC C SA prin S.A care depune la dosar, debitorul SC N.E.C SRL prin avocat P.G. care depune delegatie la dosar, administratorul judiciar P.V, lipsa fiind ceilalti creditori.
Procedura legal îndeplinită.
S-a facut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care invedereaza ca administratorul judiciar a depus la dosar raportul nr.3 de activitate si fisa fonduri de lichidare, ca a fost depusa cerere de inscriere pe tabloul creditorilor de catre creditorul SC C. SA, după care:
Administratorul judiciar P. V. depune la dosar raport de activitate nr.3 impreuna cu un set de acte.
Avand in vedere actele dosarului, instanta invoca exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Bucuresti – Sectia a VII a Coimerciala si declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Dambovita, constatarea conflictului negativ de competenta si inaintarea dosarului in vederea solutionarii conflictului negativ la Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Creditorii SC T.L.I SA si SC ULCI SA prin avocat solicita respingerea exceptiei necompetentei teritoriale.
Creditorul SC C SA prin consilier juridic solicita respingerea exceptiei necompetentei teritoriale.
Administratorul judiciar solicita admiterea exceptiei necompetentei teritoriale.
Debitorul SC N.E.C SRL, prin avocat PG, arata ca in opinia sa instanta trebuie sa se pronunte pe cererea de inchidere a procedurii pe care o formuleaza avand in vedere scopul legii insolventei care impune solutionarea cu celeritate a cererilor formulate. Invedereaza ca debitorul a achitat datoriile pe care le avea fata de creditorii SC TLI SA si SC ULCI SA si depune la dosar doua ordine de plata si o adresa din partea creditorului SC TLI SA. Arata ca debitorul este in negocieri avansate si cu ceilalti creditori care urmeaza a se finaliza si din aceasta cauza solicita ca instanta sa se pronunte mai intai pe inchiderea procedurii.
Instanta respinge ca neintemeiata cererea formulata de debitor prin aparator avand in vedere faptul ca judecatorul trebuie sa stabileasca initial daca este competent sa judece o anumita cerere, iar in cadrul procedurii insolventei competenta teritoriala este una exclusiva.
Aparatorul debitorul arata ca din actele dosarului rezulta faptul ca la data la care s-a pronuntat sentinta de deschidere a procedurii sediul debitorului era in Bucuresti, asa incat in mod eronat Tribunalul Dambovita a pronuntat hotararea de deschidere. Arata ca s-ar putea invoca decizia Curtii de Apel Ploiesti prin care s-a stabilit ca Tribunalul Dambovita era competent teritorial, insa trebuie avut in vedere faptul ca celeritatea procedurii impune ca exceptia sa fie respinsa, mai ales ca in prezent sediul debitorului este in Bucuresti. Invedereaza ca nu trebuie uitat ca scopul procedurii insolventei este acela de a acoperi creantele creditorilor si de a salva debitorul, iar inaintarea dosarului la Inalta Curte de Casatie si Justitie nu ar face altceva decat sa intarzie desfasurarea procedurii.
INSTANTA
Deliberand asupra cererii de fata,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dambovita sub nr.642/120/2009, creditorul SC TLI SA a solicitat, în baza Legii 85/2006, deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitorului SC E.C SRL care se află în stare de şi împotriva căruia deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în cuantum de 58.537,62 lei.
Prin Sentinta nr.128/20.03.2009 pronuntata de Tribunalul Dambovita, in baza art.33 al.6 din Legea nr.85/2006 s-a deschis procedura generala a insolventei impotriva debitorului, fiind numit administrator judiciar P.V.
Prin Decizia nr.1034/25.06.2009 a Curtii de Apel Ploiesti a fost respins ca nefondat recursul declarat de debitor impotriva Sentintei nr.128/20.03.2009 pronuntata de Tribunalul Dambovita.
Ulterior, prin Sentinta nr.315/10.07.2009 pronuntata de Tribunalul Dambovita a fost admisa exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Dambovita si a fost declinata competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti.
Dosarul a fost inregistrat pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a VII a Comerciala sub nr.32047/3/2009 la data de 31.07.2009.
La termenul de judecata din data de 12.10.2009 instanta a invocat exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Bucuresti – Sectia a VII a Comerciala si declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Dambovita, constatarea conflictului negativ de competenta si inaintarea dosarului in vederea solutionarii conflictului negativ la Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Analizând probele de la dosar instanţa retine următoarea situaţie de fapt :
Potrivit art. 6 din privind procedura insolvenţei „Toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepţia recursului prevăzut la art. 8, sunt de competenţa tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are sediul debitorul, astfel cum figurează acesta în registrul comerţului”.
Totodata, conform art.16 Cpc cererile in materia reorganizarii judiciare si a falimentului sut de competenta exclusiva a tribunalului in circumscriptia caruia se afla sediul principal al debitorului.
Prin urmare, in cazul cererilor prevazute de Legea nr.85/2006 competenta teritoriala este o competenta exclusiva, de la care partile nu pot deroga prin conventie.
Trebuie observat ca pentru stabilirea tribunalului competent teritorial, potrivit textelor legale mentionate, prezinta relevanta juridica numai sediul pe care debitorul il avea inscris la registrul comertului la momentul inregistrarii cererii de deschidere a procedurii, iar mutarea ulterioara a sediului nu influenteaza competenta judecatorului sindic investit cu cererea de deschidere a procedurii.
Din acest punct de vedere este mentionat faptul ca art.26 din Legea nr.85/2006 stabileste ca procedura incepe in baza unei cereri introduse la tribunal de catre debitor sau de catre creditori.
Ca atare, momentul care este avut in vedere de dispozitia legala este introducerea cererii la tribunal.
In acest sens este si practica Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care a precizat expres in Decizia nr.3766/22.11.2006 pronuntata in solutionarea unui conflict negativ de competenta ca, pentru determinarea tribunalului competent teritorial, prezinta relevanta juridica numai sediul pe care debitorul il avea inscris la registrul comertului la momentul inregistrarii cererii de deschidere a procedurii, iar mutarea ulterioara a sediului nu influenteaza competenta judecatorului sindic investit cu cererea de deschidere a procedurii.
De altfel si in doctrina s-a mentionat constant ca modificarea sediului dupa deschiderea procedurii nu influenteaza competenta judecatorului sindic, singura diferenta fata de jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie fiind in legatura cu schimbarea sediului intre data formularii cererii introductive si data pronuntarii hotararii de deschidere a procedurii insolventei.
Raportand aceste consideratii la situatia de fapt, cererea de deschidere a procedurii insolventei a fost formulata de creditorul SC T.L.I SA la data de 06.02.2009 ( data postei – f.43 dosar nr.642/120/2009 al Tribunalului Dambovita).
La data de 20.03.2009 a fost pronuntata Sentinta nr.128/20.03.2009 de Tribunalul Dambovita prin care, in baza art.33 al.6 din Legea nr.85/2006, s-a deschis procedura generala a insolventei impotriva debitorului.
Atat la data formularii cererii introductive, cat si la data pronuntarii hotararii de deschidere a procedurii, sediul debitorului era in T, str.I.V., jud.D.
Ulterior, asa cum rezulta din relatiile de la ONRC ( f.23), la data de 31.03.2009, debitorul a formulat o cerere prin care a solicitat schimbarea sediului in alt judet, iar la data de 07.04.2009 a fost inregistrata la Registrul Comertului Dambovita mentiunea cu privire la radierea debitorului ca urmare a schimbarii sediului in Municipiul Bucuresti, fiind totodata schimbata si denumirea in SC N.E.C SRL.
Ca atare, sustinerea aparatorului debitorului potrivit careia la data deschiderii procedurii sediul era in Bucuresti este neintemeiata, intrucat mentiunea de schimbare a sediului a fost inregistrata la registrul comertului la data de 07.04.2009.
Mai mult decat atat, prin Decizia nr.1034/25.06.2009 a Curtii de Apel Ploiesti s-a mentionat ca la data deschiderii procedurii insolventei ( 20.03.2009), procedura de citare s-a indeplinit in mod corect la sediul debitorului din Targoviste, iar ulterior pronuntarii sentintei s-a schimbat sediul in Bucuresti.
Avand in vedere ca sediul debitorului era, atat la data formularii cererii introductive cat si la data pronuntarii hotararii de deschidere a procedurii insolventei, in orasul Targoviste, jud.Dambovita, instanta va admite exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Bucuresti Sectia a VII a Comerciala, va declina competenta de solutionare a cererii in favoarea Tribunalului Dambovita, va constata existenta conflictului negativ de competenta si va inainta dosarul in vederea solutionarii conflictului negativ la Inalta Curte de Casatie si Justitie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:
Admite exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Bucuresti Sectia a VII a Comerciala.
Declina competenta de solutionare a cauzei privind pe creditorii SC T.L.I. SA, I.T.M. SC U.L.C.I. SA ,M.T., A.F.P., SC C. SA în contradictoriu cu debitorul SC N.E.C. SRL prin administrator judiciar P.V., in favoarea Tribunalului Dambovita.
Constata intervenit conflictul negativ de competenta.
Inainteaza cauza Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea solutionarii conflictului negativ de competenta.
Pronunţată in şedinţă publica, azi, 12.10.2009.
Preşedinte, Grefier,
Red./dact. Jud.CSC
4 ex./22.10.2009
