Debitorul a depus întâmpinare, arătând că prin sentinţa nr.A/2004 a intrat în procedura de faliment la cererea aceleiaşi creditoare. În respectiva cauză au fost achitate toate datoriile către creditoare. Din anul 2004, societatea nu a mai desfăşurat nici o activitate.
La termenul de judecată din 22.11.2010, instanţa a invocat lipsa capacităţii procesuale a debitoarei.
A fost ataşat la prezenta cauză dosarul nr. ../2004 al Tribunalului Iaşi.
Analizând cu prioritate excepţia invocată, în baza art. 137 Cod pr.civ, instanţa reţine cele ce urmează:
Societatea debitoare a format obiectul procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului în baza Legii 64/1995, în cauza …../2004.
Astfel, la data de 4.05.2004, creditoarea Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Iaşi promova cerere de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului împotriva debitoarei pentru suma de 470.248.142 lei vechi, reprezentând impozit pe profit, dobânzi la impozit pe profit, TVA, dobânzi la TVA.
Prin sentinţa comercială nr…/25.11.2004, pronunţată de Tribunalul Iaşi, a fost admisă cererea creditorului, dispunându-se deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului.
În dosarul menţionat, creditoarea a formulat cerere de admitere a creanţei pentru suma de 23.326.343 lei vechi, fiind înscrisă cu această sumă în tabelul definitiv al creditorilor.
Prin încheierea nr. …/6.07.2005, pronunţată în acelaşi dosar de Tribunalul Iaşi, s-a dispus începerea procedurii falimentului împotriva debitorului, s-a dispus dizolvarea societăţii debitoare, ridicându-se dreptul de administrare, s-a desemnat lichidator judiciar.
După deschiderea procedurii falimentului, creditoarea s-a înscris în tabelul suplimentar şi cu suma de 3632 RON, dobânzi impozit pe profit, penalităţi impozit pe profit şi amenzi(1300 lei).
Conform raportului final întocmit de lichidatorul judiciar, creditorul a fost în întregime satisfăcut de sumele de bani găsite în contul debitorului.
Prin sentinţa civilă nr. ……/31.05.2006, judecătorul sindic a dispus în temeiul art. 132 din Legea 164/1995 închiderea procedurii falimentului împotriva debitorului.
La data de 10.09.2010, creditorul formulează o nouă cerere de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva debitorului pentru suma de 505.427 lei, reprezentând: 204.030 lei TVA, 1300 lei amenzi, 300.097 lei impozit pe profit. Titlurile executorii emise de organul fiscal datează din 2005 şi 2008, 2010, dar se referă la perioada de raportare 2004-2005.
La oficiul Registrului Comerţului, debitoarea figurează cu următoarele menţiuni: 15.07.2005, stare de faliment, 12.10.2007 desemnare lichidator în baza Legii 31/1990.
În drept, potrivit art. 131 din Legea 64/1995, în vigoare la momentul închiderii procedurii falimentului debitoarei(2006) o procedura de faliment va fi închisă atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite şi când fondurile nereclamate au fost depuse la banca. În urma unei cereri a lichidatorului, judec?torul-sindic va pronunţa o sentinţă, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând şi radierea acestora. De asemenea, potrivit art. 132, judecătorul-sindic va pronunţa o sentinţă de închidere a procedurii chiar înainte ca bunurile din averea debitorului sa fi fost lichidate în întregime, dacă creanţele au fost complet acoperite prin distribuirile făcute.
Prin urmare, procedura falimentului presupune dizolvarea societăţii şi se finalizează cu radierea societăţii, potrivit legii în vigoare la momentul închiderii procedurii, dar şi potrivit legii în vigoare în prezent.
În speţă, judecătorul sindic a omis să dispună şi radierea societăţii, deşi a dispus închiderea procedurii falimentului, însă această omisiune nu este de natură a produce efecte asupra capacităţii debitoarei.
Capacitatea juridică a unei este reglementată, în absenţa unor dispoziţii speciale legale, de regulile generale privind capacitatea persoanelor juridice stabilite de Decretul 31/1954.
Potrivit art. 40 din acest act normativ, persoana juridică încetează de a avea fiinţă prin comasare, divizare sau dizolvare.
La dizolvarea societăţii comerciale, aceasta îşi continuă existenţa juridică numai pentru operaţiunile de lichidare. În momentul încetării lichidării, societatea îşi încetează şi existenţa.
Radierea este o formalitate obligatorie doar pentru opozabilitate faţă de terţi. Cu toate acestea, art. 5 din Legea 26/1990 prevede că persoana care are obligaţia de a cere înregistrarea nu poate opune terţilor faptele neînregistrate, în afară de cazul în care face dovada că erau cunoscute de către aceştia. În condiţiile în care judecătorul sindic a omis a dispune radierea societăţii, potrivit art. 1 din Legea 26/1990 comerciantul avea obligaţia de a cere Oficiul Registrului Comerţului radierea, iar atât creditorul cât şi ceilalţi participanţi la procedura falimentului aveau posibilitatea solicitării completării hotărârii sau exercitării căii de atac.
Creditoarea cu certitudine cunoştea situaţia debitoarei, cunoştea şi că s-a finalizat şi procedura de lichidare, ulterioară dizolvării, fiind parte creditoare şi în primul dosar de faliment, astfel încât nu se poate prevala de faptul că nu ştia că debitoarea nu mai există.
Mai mult decât atât, creditoarea solicită deschiderea unei noi proceduri de pentru sume anterioare închiderii primei proceduri de faliment, deşi sumele datorate de debitoare şi solicitate de creditoare la acel moment au fost achitate în întregime prin distribuirea făcută în primul dosar.
Faţă de acestea, instanţa va constata că debitoarea este lipsită de capacitate, iar pe cale de consecinţă va respinge cererea creditoarei.
